{"id":15936,"date":"2013-07-11T15:44:44","date_gmt":"2013-07-11T13:44:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15936"},"modified":"2013-07-11T15:44:44","modified_gmt":"2013-07-11T13:44:44","slug":"arghezologie-3-o-antologie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/arghezologie-3-o-antologie\/","title":{"rendered":"Arghezologie 3. O antologie"},"content":{"rendered":"

Tudor Arghezi, Printre psalmi, antologie, editie \u00eengrijita, tabel cronologic si studiu introductiv de Roxana Sorescu, Editura Art, Bucuresti, 2010.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Nu sunt multe antologiile din poezia lui Tudor Arghezi, aparute din 1990 \u00eencoace. Definitivarea unei editii de referinta Arghezi, \u00een \u00eengrijirea Mitzurei Arghezi si a lui Traian Radu, ar trebui sa faciliteze o asemenea \u00eentreprindere, fireasca \u00een posteritatea unui mare scriitor. Realizarea unei antologii depinde de publicul caruia \u00eei este adresata (de obicei, unul preuniversitar sau universitar), de criticul care o initiaza, de perspectiva propusa, de editura care si-o asuma si de drepturile banesti cerute de mostenitorul sau mostenitorii scriitorului modern \u00een cauza (clasicii au iesit de sub incidenta legii drepturilor de autor). Fiecare dintre criterii este, \u00een felul lui, decisiv, dar problema mostenitorilor este cea mai dificila. Negocierea ei este la latitudinea editurii: depinde de c\u00e2t \u00eesi poate ea permite sa dea mostenitorilor, \u00een functie de c\u00e2t de mari sunt pretentiile acestora. Daca aceasta problema este depasita, vin la r\u00e2nd exigentele editurii, \u00een privinta dimensiunilor tipografice ale volumului, \u00een functie de costurile pe care si le poate permite si, fapt extrem de important, de subventia pe care poate conta, daca a participat la concursul pentru obtinerea unor fonduri de la AFCN. Acestea fiind lamurite, intra \u00een joc propunatorul, criticul sau istoricul literar. De obicei, initiativa vine de la el si celelalte probleme se rezolva ulterior, daca exista o anumita garantie de reusita editoriala, compusa din reusita culturala (literara, \u00een mod special) si, neaparat, reusita financiara. Dar sa iesim din problema spinoasa a administrarii unei antologii si sa ne g\u00e2ndim la aspectele specific literare ale realizarii ei.
\nTipuri de antologii, <\/strong>
\ncriterii de selectie<\/strong>
\nCele mai frecvente procedari ale antologatorilor din opera poetica a clasicilor sau a modernilor pornesc de la unul din doua criterii: axiologic (aleg\u00e2nd cele mai valoroase creatii, indiferent de tema) sau tematic (cele mai reprezentative creatii pentru una sau mai multe teme) \u2013 \u00een ambele cazuri, realiz\u00e2ndu-se o selectie organizata cronologic, \u00een functie de ordinea aparitiei volumelor sau de o cronologie interna sigura a elaborarii (manuscrise databile sau aparitii \u00een reviste). Cazul Arghezi este unul dintre cele mai derutante pentru un antologator. Multe antologii au fost realizate pe criteriul selectiei valorice, organizata cronologic, cel mai bun exemplu fiind antologia lui Nicolae Manolescu, aparuta \u00een 1971, cu o postfata despre Arghezi considerat poet nereligios, ce va deveni un reper important \u00een bibliografia critica. Alte antologii sunt de retinut pe criteriul tematic, adesea cu utilitate didactica: \u201epoemele tar\u00e2nii\u201c \u00eentr-o selectie de Mircea Iorgulescu (1973), poezia sociala \u00een antologia \u201eCaligula\u201c, cu o postfata de Zaharia S\u00e2ngeorzan (1975), poezia filosofica (1976) sau artele poetice (1987) \u00een antologii si comentarii pentru liceu. Toate au \u00een comun respectarea ordinii cronologice a poemelor ilustrative pentru o tema sau alta.
\n\u00cen 1994 am propus, realizat si publicat prima antologie din poezia argheziana care iese din criteriul strict cronologic, desi nu-l ignora, pentru a propune mai multe trasee tematice de lectura: \u201e\u00centre doua nopti\u201c, Editura Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne. Dupa o secventa introductiva \u201eAutoportret\u201c, cuprinz\u00e2nd poemele autodefinirii, am adaugat doua secvente specifice poeziei de tinerete (iata, deci, razbunarea criteriului cronologic) \u2013 \u201eMacedonskiene\u201c si \u201eAgate negre\u201c, urm\u00e2nd \u201eArtele poetice\u201c, poezia de dragoste pusa sub titlul \u201eLogodna\u201c, genul miniatural din \u201eInscriptii\u201c, sarcasticele \u201eFlori de mucigai\u201c (singurul volum unitar) si ludicele \u201eHore\u201c. A doua jumatate a antologiei cuprinde ciclurile marii poezii argheziene, intitulate \u201ePsalmistul\u201c, \u201e\u00centre doua nopti\u201c, \u201eGlasul pustiei\u201c, \u00eencheind cu poezia finalei dezamagiri dintr-o serie pusa sub semnul interogatiei \u201eS-astept?\u201c. Alte secvente se intituleaza \u201eCreioane\u201c, \u201eSf\u00e2ntule, pam\u00e2ntule\u201c, \u201eFa-te, suflete, copil\u201c si \u201eMelancolie\u201c, destul de transparent pentru tema pe care o ilustreaza fiecare. Am reamintit aceasta antologie pentru ca am realizat-o cu sentimentul unei premiere \u00een bibliografia operei argheziene.
\nAntologia ca act <\/strong>
\nde interpretare critica<\/strong>
\nLu\u00e2ndu-si o libertate si mai mare \u00een realizarea unei antologii din poezia argheziana, Roxana Sorescu beneficiaza de conditii editoriale foarte bune \u00een realizarea proiectul sau \u00een volumul \u201ePrintre psalmi\u201c (Editura Art, 2010). \u201eSelectia si gruparea textelor \u2013 anunta autoarea \u00een nota asupra editiei \u2013 reprezinta un act de interpretare, care speram ca va stimula discutiile asupra operei poetului\u201c. Din pacate \u00eensa, antologia a trecut neobservata, fara a st\u00e2rni discutii. Nu-i mai putin adevarat ca provocarea e implicita, o polemica g\u00e2tuita, evitata, indirecta, \u00een foarte consistenta prefata a antologiei. Nu st\u00e2rneste reactiile asteptate, pentru ca exegeta \u00eensasi nu scrie \u00eentr-un stil reactiv. Roxana Sorescu scrie ignor\u00e2nd aproape total referintele critice, trimit\u00e2nd o singura data, la \u00eenceput, la Nicolae Balota, mai mult formal, si disociindu-se pe parcurs de Serban Cioculescu care a consacrat interpretarea poeziei psalmilor ca oscilatie nerezolvata \u00eentre credinta si tagada, prelu\u00e2nd declaratia dintr-un vers arghezian. Roxana Sorescu nu dialogheaza cu critica, situ\u00e2ndu-se \u00eentr-un fel de solipsism al interpretarii, fara referintele pe care le-ar fi putut invoca, daca nu ar fi crezut, cu un orgoliu exagerat, ca \u00een tot ce afirma are prioritate absoluta. Ceea ce nu micsoreaza cu nimic meritele interpretarilor pe care le argumenteaza, chiar daca ar fi c\u00e2stigat prin raportare la Pompiliu Constantinescu (din prima mare monografie consacrata poetului, \u00een 1940, dupa tatonarea calinesciana din 1939), la Nicolae Balota (cu care are multe idei \u00een comun \u00een privinta poeziei religioase ca poezie a cautarii divinitatii si poezie a cunoasterii), la Nicolae Manolescu (care sustine ideea unui Arghezi poet nereligios), la Marin Besteliu (din eseul despre Arghezi poet religios, fara niciun dubiu), la Dumitru Micu (din excelenta monografie noua din 2004, din care ar fi avut ce cita stimulator \u00een privinta raportarii la Tatal ceresc si la tatal pam\u00e2ntesc).
\nNu stiu daca putem exclude toata exegeza sub acoperirea ca despre Arghezi orice afirmatie este la fel de adevarata ca si contrariul ei \u2013 dupa cum ne \u00eent\u00e2mpina autoarea din primele fraze ale prefetei: \u201eNu exista nici o afirmatie legata de opera lui Tudor Arghezi careia sa nu i se poata opune nu numai afirmatia contrara, ci si o multitudine de alte propozitii care, nuant\u00e2nd-o, o anuleaza pe prima. Realitatea critica reflecta realitatea operei: proteism al atitudinilor, proteism al modalitatilor expresive, refuz al opririi din drum, schimbare neasteptata a directiei\u201c. E aici o suma de locuri comune \u00een exegeza argheziana si nu \u00een valorificarea sau \u00eennobilarea lor sta virtutea interpretarilor Roxanei Sorescu. Trebuie sa trecem si peste alte premise cunoscute, cum ar fi aceea a copilului neiubit si aceea a creatorului-poet care se opune sfidator Creatorului divin, pentru a da de originalitatile de nuanta ale noii exegeze. Fara sa-l citeze sau sa-l invoce pe Charles Mauron, Roxana Sorescu afirma ca metoda sa va consta \u00een relevarea metaforelor obsedante si a mitului personal din poezia argheziana. Pe prima metafora obsedanta descoperita o releva toata critica si o indica transparent si frecvent mare parte din poezie: metafora lacatului ca obstacol \u00een calea cunoasterii. Dualitatea sufletului arghezian este iarasi cunoscuta, desi nu acesta este adevarul de profunzime. Roxana Sorescu arata \u00een treacat, fara a insista, multitudinea fatetelor eului arghezian. Trece pe l\u00e2nga ceea ce consider a fi marea idee novatoare \u00een reprezentarea sinelui arghezian ca o suprapunere de euri \u00een palimpsest: \u201eUit\u00e2ndu-te-n suflet, biserica-nchisa,\/ Te vezi \u00eensutit\/ Cu toti c\u00e2ti \u00een tine s-au fost zugravit\/ Si nu s-au cojit\u201c \u2013 citim \u00een \u201eInscriptie pe dosul unui portret\u201c din \u201eUna suta una poeme\u201c, analizat si de antologatoare. Dar speculatiile cele mai interesante sunt din sfera poeziei religioase.
\nO lectura personala<\/strong>
\nFara \u00eendoiala ca, asa cum releva exegeta cu multa \u00eendreptatire, mitul personal arghezian ar putea fi acela al Fiului fugit de pe cruce, al lui Isus prigonit, al sacrificiului ratat. Reflexul autobiografic este ridicat \u00eentr-un plan simbolic de extraordinara rezonanta: \u201eImaginea fiului neiubit, respins de tata, era pentru t\u00e2narul Arghezi nucleul generator al creativitatii\u201c. Isus \u00eensusi este figurat \u00een marea poezie argheziana, de c\u00e2teva ori, ca un Fiu neiubit, cu o speculatie eretica, iesita din cadrele unei poezii religioase traditionale, cu oric\u00e2ta larghete si cu oric\u00e2ta \u00eengaduinta am privi-o. Roxana Sorescu crede \u00eensa \u00eentr-un Arghezi poet fundamental religios, ca si Pompiliu Constantinescu, Nicolae Balota, Marin Besteliu sau ultimul Dumitru Micu. De aceea analizeaza psalmii arghezieni prin prisma \u00eendeplinirii exigentelor rugaciunii (slava, marturisire, cerere, multumire), gasind ca \u201eimaginea recurenta este a cautatorului, fie el calator, v\u00e2nator, luptator, a celui care simte chemarea\u201c. Mai departe, arata pe deplin lamuritor ca, \u00een procesul cautarii, credinta sau tagada sunt ipoteze, posibilitati, nu dilemele reale ale unui nereligios: \u201eDumnezeul Psalmilor este unul apofatic, ascuns si provocator, iar cel ce \u00eel invoca \u00eesi marturiseste nevoia de prezenta, de ajutor si de consolare\u201c. Roxana Sorescu apropie la fel de mult ca Nicolae Balota psalmii arghezieni de psalmii biblici, pe c\u00e2nd cea mai mare parte a criticii face disocieri nete: \u201ePsalmii arghezieni ca si psalmii biblici \u2013 afirma exegeta \u2013\u00a0 ilustreaza toate tipurile de rugaciune si toate formele de raportare la divinitate\u201c. Fiind el \u00eensusi creator, poetul are orgoliul propriei creatii, p\u00e2na la a se compara cu Creatorul suprem: \u201eCreativitatea, daruita omului ca un har, prin care omul se \u00eenrudeste cu Dumnezeu, este povara suprema, care \u00eel \u00eempinge pe cel care creeaza sa se socoteasca asemenea marelui Creator si sa se aseze alaturi de El, daca nu chiar \u00een locul lui\u201c. Orgoliul propriei creatii \u00eel determina pe poet sa nu poata realiza deplina contopire cu divinitatea, care ar \u00eensemna anularea sinelui. Smerenia este o virtute ivita cu intermitente: \u201ePacatul cel mai mare pe care Arghezi \u00eel marturiseste \u00een actul rugaciunii este neputinta de a se lepada de sine\u201c \u2013 constata cu \u00eendreptatire Roxana Sorescu. Exista situatii de gratie, c\u00e2nd poetul reuseste sa arate \u201enumai particica lui Dumnezeu\u201c din sinele purificat, instituind \u201euniversul ca loc al sacralitatii\u201c si relev\u00e2nd o poezie a rodului (aici Roxana Sorescu se afla iarasi aproape de Nicolae Balota). Iubirea argheziana reuseste uneori sa depaseasca starea de corporalitate, desi alteori se afirma o puternica si violenta sexualitate. Figuratia unei misterioase \u201eStreine\u201c va evoca spre sf\u00e2rsitul vietii, dupa cum afirma exegeta, \u201eFrumoasa fara corp\u201c. Aceeasi stare de gratie va facilita spiritul ludic al poetului care \u201ese joaca de-a creatia\u201c, copilarindu-se.
\nToata succesiunea acestor stari, atitudini si idei religioase este urmarita si sustinuta de antologia realizata de Roxana Sorescu ca \u201eact de interpretare\u201c. Autoarea \u00eesi explica foarte bine intentiile: \u201eOrice antologie este o propunere de lectura personala a unei opere. Cea de fata nu face exceptie: propune o selectie a textelor dirijata de evidentierea cautarilor spirituale \u00een opera lui Arghezi si propune o ordonare a textelor care sa puna \u00een relief dezvoltarea unei teme, reluarea \u00eentr-o alta stare de spirit a \u00eentrebarilor obsedante, repetarea unui motiv. Fiecare sectiune poarta \u00een loc de titlu un moto din poezia lui Arghezi\u201c. Descrierea este exacta. Poate ca \u00een locul moto-urilor ar fi fost mai relevante titlurile si poate ca ar fi fost mai utila micsorarea numarului de secvente pentru claritatea traseului propus. Dar, \u00een ansamblu, antologia realizata de Roxana Sorescu si patrunzatorul studiu \u00eensotitor propun o interesanta lectura noua a poeziei argheziene. Anunta, probabil, un eseu monografic ce merita sa fie asteptat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tudor Arghezi, Printre psalmi, antologie, editie \u00eengrijita, tabel cronologic si studiu introductiv de Roxana Sorescu, Editura Art, Bucuresti, 2010.   Nu sunt multe antologiile din poezia lui Tudor Arghezi, aparute din 1990 \u00eencoace. Definitivarea unei editii de referinta Arghezi, \u00een \u00eengrijirea Mitzurei Arghezi si a lui Traian Radu, ar trebui sa faciliteze o asemenea \u00eentreprindere,… Cite\u0219te mai mult »Arghezologie 3. O antologie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8984,8983,7454],"class_list":["post-15936","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-antologie","tag-printre-psalmi","tag-tudor-arghezi"],"views":3183,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15936","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15936"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15936\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15936"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15936"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15936"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}