{"id":15932,"date":"2013-07-11T15:42:21","date_gmt":"2013-07-11T13:42:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15932"},"modified":"2013-07-11T15:42:21","modified_gmt":"2013-07-11T13:42:21","slug":"o-k-am-zis","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-k-am-zis\/","title":{"rendered":"\u201eO.K., am zis\u201c"},"content":{"rendered":"

Alexandru Musina, Lucrurile pe care le-am vazut (1979-1986)<\/em>, Tracus Arte, 2013, 101 pag.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Contextul \u00een care trebuie discutata reeditarea antologiei aparute la Tracus Arte, \u201eLucrurile pe care le-am vazut (1979-1986)\u201c, este unul nefericit: \u00een data de 19 iunie 2013, poetul Alexandru Musina a \u00eencetat din viata. Reprezentat de forta al generatiei ’80 si, \u00een acelasi timp, unul dintre poetii foarte importanti ai deceniilor urmatoare, Musina a lasat \u00een spate o opera deloc usor de adunat si \u00eendosariat. Pentru ca poetul a mizat mereu pe o diversitate specifica a formulelor si pe experimentul controlat. De la livresc la experimental, de la grav-existential la ludic, de la autoironic la dramatic, de la romantic la mizantrop, arsenalul poetic al lui Musina a surprins mereu prin maniera \u00een care, oricare ar fi fost alegerea instrumentala, senzatia de poezie majora nu a lipsit niciodata. Musina este, \u00een interiorul generatiei (termen care are legitimitate mai ales \u00een aceasta zona cronologica), poetul care a lucrat permanent la a-si perfectiona capacitatea de a scrie pe mai multe voci. Mai mult chiar, spiritul polemic ascutit dovedit \u00een legendarul (deja) \u201eEpistolar de la Olanesti\u201c l-a transformat \u00eentr-un personaj extrem de influent.
\nRemake-uri<\/strong>
\n\u00cen primul r\u00e2nd, o atentie deosebita merita \u201ecearta\u201c lui Musina cu postmodernismul. Prelu\u00e2nd o remarca manolesciana (\u201eIstoria critica\u201c \u00eel prezinta pe autorul \u201eTratatului despre frica\u201c \u00een conflict direct cu termenul de postmodernitate), Musina este, \u00een anii ’80, promotorul teoretic al unui curent care sa \u00eenlocuiasca pretentiosul si insuficientul \u201epostmodernism\u201c: \u201enoul antropocentrism\u201c.
\nDesigur, acesta este din start un schimb periculos, \u00eenlocuind termenul care circula deja \u00een critica occidentala (dupa Perry Anderson, conceptul apare chiar \u00een interbelic, \u00een zonele Americii Latine) cu unul si mai general, greu de aplicat vreunui curent artistic. \u00censa motivul pentru care am adus \u00een discutie aceste planificari teoretice ale poetului este pentru a arata interesul sau puternic pentru \u00eencadrarile corecte, evitarea utilizarii formulelor hazardate si construirea unui nou cadru conceptual. Observ\u00e2nd miscarile grabite ale liricii (noile revendicari referentiale dupa acel \u201eremake modernist\u201c al anilor ’60, ’70), Musina presimte ca poezia trebuie sa-si reevalueze mizele, racord\u00e2ndu-se acestor noi mentalitati. De aici si nesf\u00e2rsitele insertii livresti din scrierile sale. Parodieri (\u00een spiritul lui Olson care recompunea \u201eThe Waste Land\u201c prin ceea ce poate fi usor numit parodie structurala), remake-uri, legaturi vizibile \u00een realitatea culturala rom\u00e2neasca, toate aceste elemente fac \u2013 de la un moment dat \u2013 parte din demersul poetic al lui Musina, iar acesta \u00eesi dubleaza sarcina: o data, el este un poet grav-existential (celebrul \u201eBudila-Express\u201c fiind exemplul cel mai puternic pentru acest motiv persistent al angoasei), iar de cealalta parte sta livrescul acestei poezii (arta rafinata a intelectualizarii poeziei \u2013 \u00een cazul lui Musina), care tempereaza permanent tonul automat patetic.
\nSi aici putem gasi elementele postmoderne ale lui Musina: \u00een umorul fin din spatele acestor constructii breathless, \u00een recompunerea logica-sintactica a versului pentru a potenta permanent (ca sa folosim structurile lui Genette) \u201edispozitia narativa si \u00een ludicul exersat \u00een interiorul imaginarului si al tipologiilor. Evident, din aceste motive Mincu \u00eel \u00eencadreaza (tezist, fixist, monodiscursiv \u2013 \u00een spiritul cunoscut al criticului) \u00eentre textualisti. \u00censa, \u00een cazul lui Musina, tocmai faptul ca formulele lui depasesc mereu aceste idiomuri \u00eel transforma \u00een poetul greu de recuperat unitar despre care vorbeam la \u00eenceput. Musina nu este doar ludic, ci lucreaza si \u00een tonalitati grave, nu este doar experimentalist, ci si un supraveghetor atent al demersului experimental. Aceste tehnici sunt vizibile mai ales \u00een debutul si spre finalul volumului \u201eLucrurile pe care le-am vazut\u201c. Fie mici elegii parodice, fie schite mistificate care prezinta viata de profesor, toate rezuma, de fapt, anturajul potentiator al mega-poemului \u201eBudila-Express\u201c: \u201egagicile astea asa de misto women and wenches cadavre\/ didactice cu toale si smacuri cu foliculina\/ lor galvaniz\u00e2nd trecatorii asa speriate c\u00e2nd ai\/ umblat cu negri si arabani cum poti sa tremuri\/ de-o inspectoare\/\u201c.
\nUn whitmanian<\/strong>
\nUnic \u00een literatura rom\u00e2na, actual \u00eenca prin vitalitatea si voracitatea existentiala, construit aproape ireprosabil (si poemele lungi necesita un talent special care sa tempereze discursul si sa-l echilibreze \u00een urma exploziilor secventiale, talent care la Musina trece drept natural), poemul este un precedent esential al literaturii deceniilor urmatoare: angoasa modernista este calibrata cu inteligenta de jocul \u201e\u00eenteleptului resemnat\u201c, programul sentimental este livrat perfect pe tonul calm al observatorului, iar structura aparent textualista leaga, \u00een fapt, tot acest proces aluvionar. Poemul \u201eBudila-Express\u201c este o parodie (din nou, sensul termenului trebuie cautat \u00een afara superficialului pe care \u00eel presupune) a literaturii americo-centriste a anilor ’50 si ’60. Sonetul fals pe care \u00eel construieste Musina devine dramatic tocmai datorita mesajului indirect pe care \u00eel poarta: \u201esi noi am vazut Teliu-Valley\u201c.
\nAceasta recompunere a tematicii poetice (transmutarea imnului ginsbergian, a sonetului whitmanian pe teritoriile \u201esalbatice\u201c, rustice si ofertante ale Rom\u00e2niei) este mijlocul prin care Musina reuseste, \u00een fapt, sa vorbeasca despre adevarata drama a minoratului, a periferiei culturale, cu aerul \u00eentelegerii si al confesiunii directe: \u201eSi noi am calatorit cu Budila-Express\/ \u00cen diminetile toamnei, \u00een amiezile de vara,\/ Sub cerul iernei, primavara am calatorit\/ Cu Budila-Express.\/ Si noi am cobor\u00e2t la Hermansforf, am vazut\/ Bidonville-urile din marginea terasamentului,\/ Nesf\u00e2rsitele turme de capre r\u00e2ioase, si noi\/ Am vazut Teliu-Valley, si noi am auzit\/ Graiurile amestecate ale triburilor de culegatori de ciuperci,\/ Si noi am prajit slanina la flacara brichetelor, am crosetat\/ Rabdatori, \u00een asteptarea minunii, si noi\/ Am vizitat \u00centorsura-City, ba chiar ne-am \u00eentors\/ Cu preafrumoase suvenire.\/ Si noi am lesinat prin parcurile din Flowers-Town\/ Si noi am vazut cadavrele strivite de locomotiva\/ Si noi am traversat simplonuri \u00een care\/ Poti face dragoste pe tacute linistit, si noi\/\u00a0 Am adormit, si noi ne-am trezit mahmuri\/ \u00cen Budila-Express.\u201c, \u201ec) Ei mi-au spus, sugerat, ordonat:\/ TREBUIE E NECESAR SE CERE\/ TREBUIE E NECESAR SE CERE\/ TREBUIE E NECESAR SE CERE\/ TREBUIE (dar eu… jap!) mi-au spus\/ E NECE (dar real… buf!) SAR\/ Ei\/ TREBUIE! Mi-au ordonat.\/ d) \u201eO.K.\u201c am zis.\/ Si am \u00eembatr\u00e2nit\u201c.
\nDesigur, o alta parte importanta (\u00eensa nu la fel de exploziva ca \u201eBudila-Express\u201c, poem greu de egalat \u00een literatura rom\u00e2na chiar si astazi) este ciclul \u201eAlexia\u201c, unde \u201eMoloch\u201c-ul lui Ginsberg devine \u00een maniera ironica a lui Musina \u201eGodemisul\u201c: \u201eCine face sa tremure papurisul\/ \u00cen noptile fara luna si v\u00e2nt?\/ Godemisul.\/ Cine pune rotile autobuzelor \u00een miscare, cine umple\/ De sur\u00e2s fata coafezelor c\u00e2nd \u00eesi iau bacsisul? Godemisul\u201c. Aceste momente fac parte din proiectul livresc al lui Musina, care stap\u00e2neste total arta parodiei. Acestea sunt accentele sale postmoderne, vizibile si \u00een \u201eBreviarul anestezic al mestrului Fornicatus\u201c, \u00een \u201eExperientele\u201c sau \u00een \u201eHebdomadarul profesorului A.M\u201c. La fel, conditia ironica, parodica a lui Musina a putut fi observata si \u00een \u00eencercarea de a scrie un roman de duzina despre vampiri \u00een 2012, \u201eNepotul lui Dracula\u201c. Si acolo, cu toate ca tematica si constructia tipologica a romanului \u00eel aducea \u00een fata cititorilor ca pe un esec total, conditia postmoderna a lui Musina s-a aratat pe teren propriu. Spuneam atunci ca, departe de un sepuku literar, Musina \u00eesi exerseaza doar m\u00e2na de prozator. De altfel, maniera aproape aristocratica a lui Musina de a privi literatura se vede \u00een eleganta cu care \u00eesi construieste si \u00eesi calculeaza discursul literar propriu.
\nReeditarea volumului \u201eLucrurile pe care le-am vazut\u201c era esentiala. Nu doar pentru ca este unul din cele mai bune volume ale anilor ’80 (desi a fost publicat abia \u00een ’92), ci si pentru faptul ca parcursul poetului este \u00eenca insuficient cunoscut. Fara \u00eendoiala, Alexandru Musina a fost unul dintre cei mai abili utilizatori ai materialului poetic: \u201ePlatesc scump privilegiul. Voi, oamenii,\/ Sunteti cruzi, desi ne vorbiti despre mila,\/ Pareti neatenti. Dar ochiul plasei\/ Nu e nicic\u00e2nd prea mare si nici prea mic\u201c. Spirit polemic, dialectica existentiala permanenta si convingerea ca experimentul tinut sub control este oric\u00e2nd permis.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Musina, Lucrurile pe care le-am vazut (1979-1986), Tracus Arte, 2013, 101 pag.   Contextul \u00een care trebuie discutata reeditarea antologiei aparute la Tracus Arte, \u201eLucrurile pe care le-am vazut (1979-1986)\u201c, este unul nefericit: \u00een data de 19 iunie 2013, poetul Alexandru Musina a \u00eencetat din viata. Reprezentat de forta al generatiei ’80 si, \u00een… Cite\u0219te mai mult »\u201eO.K., am zis\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[497,8982],"class_list":["post-15932","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-musina","tag-lucrurile-pe-care-le-am-vazut-1979-1986"],"views":1615,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15932","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15932"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15932\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15932"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15932"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15932"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}