{"id":15930,"date":"2013-07-11T15:40:38","date_gmt":"2013-07-11T13:40:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15930"},"modified":"2013-07-11T15:40:38","modified_gmt":"2013-07-11T13:40:38","slug":"inchisoarea-la-romani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inchisoarea-la-romani\/","title":{"rendered":"Inchisoarea la romani"},"content":{"rendered":"

Mircea Anghelescu, Poarta neagra. Scriitorii si inchisoarea<\/em>, Cartea romaneasca, Bucuresti, 2013, Iasi, 2011, Colectia \u201eFiction-Ltd\u201c, 256 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Unul dintre cele mai incitante eseuri recente despre literatura rom\u00e2na \u00eei apartine lui Mircea Anghelescu, sobrul profesor bucurestean care a reusit, de la \u00eenceputul carierei p\u00e2na azi, sa re\u00eemprospateze periodic secolul XIX prin excelente studii despre Grigore Alexandrescu, Barbu Stefanescu Delavrancea, Ion Heliade-Radulescu etc. Interesant e ca, de c\u00e2tiva ani \u00eencoace, Mircea Anghelescu tinde sa iasa tot mai mult din sfera specializata a studiilor literare prin identificarea unor teme culturale de interes mai larg (e drept, filtrate prin beletristica), al caror amestec aproape imperceptibil de politic, social si literar le da o nota foarte actuala si le apropie, \u00een acceptiunea cea mai larga, de studiile culturale occidentale. \u201eEseurile despre exil\u201c, dar mai ales originala carte de trufandale ale istoriei literare rom\u00e2nesti \u201eMistifictiuni\u201c (care si-a construit un fir rosu din falsurile de toate felurile ale literaturii noastre), sunt \u00een mare masura concludente pentru aceasta directie. Din acest punct de vedere, Mircea Anghelescu e unul dintre istoricii nostri literari cei mai actuali, \u00een sensul renuntarii la traditionalul poncif al autonomiei esteticului si la studierea strict specializata a literarului. Sigur ca la mijloc e si deformatia profesionala a cercetatorului preocupat de o viata de secolul XIX rom\u00e2nesc, epoca prin excelenta de \u00eenceput institutional al literaturii si de imixtiune a valorilor.
\n\u00cenchisoarea ca simbol cultural
\nPrima calitate a celei mai recente carti e de regasit tocmai \u00een identificarea subiectului. Pe l\u00e2nga faptul ca tema \u00eenchisorii e extraordinar de ofertanta din unghi anecdotic, ea reprezinta un bun prilej de meditatie asupra institutiilor rom\u00e2nesti, de nu asupra societatii \u00een general. Pentru ca, pe urmele lui Nils Christie, \u00eenchisoarea e \u00een primul r\u00e2nd \u201eun simbol cultural\u201c care \u201earata un mers general al societatii catre justitie\u201c, condens\u00e2nd dinamici sociale, politice, financiare, dar mai ales de mentalitate. Ce traditie au avut puscariile \u00een societatea rom\u00e2neasca (cum s-au reflectat ele \u00een publicistica, \u00een dezbaterile publice sau \u00een literatura) si cum au ajuns ele sa se constituie \u00eentr-una dintre cele mai puternice institutii \u00een a doua jumatate a secolului XX? Sau, \u00een cuvintele autorului: \u201eDe unde au aparut, dintr-odata dupa ultimul razboi, fara sa-i fi stiut nimeni, at\u00e2tia executanti neconditionati, at\u00e2tia monstri sacri, at\u00e2tia temniceri, anchetatori, judecatori si at\u00e2tia responsabili politici ale caror m\u00e2ini si constiinte s-au lasat patate de s\u00e2nge nevinovat, fara remuscari si fara macar sa sufere de obisnuitele insomnia ale celor care-si pun \u00eentrebarea daca ce fac e bine sau nu? Care au fost precedentele, care au fost elementele pregatitoare nu numai pentru aparitia acestor unelte ale dezumanizarii, pentru faptele lor teribile, uneori programate, ci si pentru inertia, pentru lipsa noastra de reactie, fie si numai interioara, cu care le-am privit? Ce loc ocupa aceasta istorie a suferintei care este literatura \u00eenchisorilor \u00een evolutia opiniei publice (\u2026)?\u201c.
\nMircea Anghelescu se opreste \u00een pragul Gulagului, acolo unde paradigma se modifica si puscaria se oficializeaza. Aceasta preistorie a \u00eenchisorii rom\u00e2nesti e urmarita tipologic, din unghiul istoriei ideilor, \u00een maniera foucauldiana de investigare a azilului de nebuni ca revelator social si pe urmele observatiilor din \u201eA supraveghea si a pedepsi\u201c (fara detenta conceptual-filozofica a acestuia, evident). Exista, totusi, c\u00e2teva jaloane de semnificatie bine identificate si ilustrate cu exemple dintre cele mai variate. Cruciala e, \u00een acest sens, descoperirea ca \u00eenchisoarea ca finalitate punitiva e o inventie relativ recenta a Iluminismului: \u201eA \u00eencarcera pe cineva cu scopul de a-l pedepsi pentru faptele sale rele, neconforme cu legea, sau mai ales a-l reeduca, de a-l \u00eenchide pentru a corecta comportamentul prin munca, activitati commune, \u00eenvatatura, este o idee moderna, nu mai veche de vreo trei secole si care se datoreste \u00een cea mai mare parte filosofiei Luminilor, dupa care omul este o fiinta maleabila, cu un comportament logic si care poate fi educata\u201c. P\u00e2na atunci, puscaria era privita doar ca o anticamera a pedepselor sau ca un spatiu tranzitoriu \u00een care detinutul e fortat sa-si marturiseasca vina.
\nO preistorie a detentiei
\nEmanatie a societatii \u00een general, istoria detentiei rom\u00e2nesti nu poate fi mai logica si mai asezata dec\u00e2t societatea \u00eensasi. De aceea, din perioada cronicarilor p\u00e2na \u00een prima jumatate a secolului XX, institutia \u00eenchisorii e mai degraba improvizata, capricioasa, cu reguli de functionare haotice. Cei vechi \u2013 pe care Mircea Anghelescu \u00eei urmareste cu acribie \u00een cronici si letopisete \u2013 se \u00eentemniteaza \u201efara garantia unei judecati echitabile\u201c, dupa bunul plac al domnului, de cele mai multe ori \u00een vederea unor rascumparari profitabile. Marturiile lui Cocrisel (primul text scris la noi de un detinut), ale lui Petru Cercel, frate vitreg cu Mihai Viteazul, sau ale logofatului Vlad dau seama de acest caracter improvizat al sistemului rom\u00e2nesc si coloreaza discursul lui Anghescu.
\nSecolul XIX e extrem de interesant prin aparitia primelor \u00eenchisori politice. \u00censa, la fel ca \u00een alte compartimente ale societatii, si aici suntem \u00eenapoiati de doua ori: o data, pentru ca \u00een absenta unei paturi intelectuale bine constituite si \u00een lipsa marilor dezbateri sociale, \u00eenchisorile politice nu-si prea au rostul. Apoi, chiar c\u00e2nd exista, ele par mai degraba medii (burgheze) de vacanta pentru c\u00e2tiva scriitori sau jurnalisti cu limba cam ascutita. Anghelescu reconstituie p\u00e2na la amanunt \u2013 retin\u00e2nd locuri, oameni, atmosfera \u2013 aceasta adevarata v\u00e2rsta idilica a \u00eenchisorii politice rom\u00e2nesti prin apelul la scrierile si experientele lui Alecu Russo, N.T. Orasanu, B.P. Hasdeu sau Alexandru Macedonski. Av\u00e2ntul romantic \u00eenvaluie, aproape neverosimil, p\u00e2na si experienta carcerala (macar a celor care au pacatuit cu Ideea), \u00eennobil\u00e2nd-o prin \u201em\u00e2ndria de a suferi pentru o cauza\u201c. Deocamdata, abia \u00een strainatate au scriitorii de la noi (Dobrogeanu-Gherea, C-tin Stere) experienta infernului carceral.
\nDe altfel, nici paginile despre detentie ale lui Slavici, Arghezi, N. D. Cocea, sau Geo Bogza n-au nimic din tensiunea si tragismul marilor marturii dostoievskiene; pentru scriitorii pre-Gulag de la noi, \u00eenchisoarea e, la cotele ei cele mai grave, un pretext de investigatie a unor medii decazute; paradigmatice \u00een acest sens ram\u00e2n arghezienele \u201ePoarta neagra\u201c si \u201eFlori de mucigai\u201c. Explicatia imediata pentru absenta meditatiei scriitoricesti asupra privarii de libertate consta \u00een faptul ca \u00eenchisoarea politica \u2013 deci \u00eenchisoarea oamenilor preocupati de idei si de scris \u2013 devine o institutie puternica abia sub comunism. Motivatiile mai complexe, inventariate de istoricul literar cu circumspectia-i caracteristica, doar sub beneficiu de inventar, s-ar putea lega de o anumita frivolitate \u00eenscrisa \u00een ethosul nostru national (imposibilitatea de a fi tragici sau metafizici), de insuficienta civilizatiei (\u201eo lume care \u00eenca se sfieste sa recunoasca si sa discute problemele marginalilor, ale nenumaratilor indivizi care traiesc \u00een afara societatii si a legii, care sunt prinsi ca \u00eentr-o capcana \u00eentre sisteme, \u00eentre lumi\u201c), ba chiar \u2013 \u00een unele cazuri, c\u00e2nd istoricul face loc criticului literar \u2013 de absenta talentului \u00een a le transcrie.
\nCea mai nelinistitoare concluzie, care b\u00e2ntuie \u00eensa deasupra impresionantului mozaic de texte despre prizonieri si scris \u2013 si \u00een care speculatia face casa buna cu eruditia \u2013 ram\u00e2ne aceea ca daca aceasta constiinta a detentiei ar fi fost mai pregnanta, lucrurile n-ar fi degenerat \u00een anii \u201950, cu toata instaurarea ocupatiei sovietice. Lipsa meditatiei serioase asupra \u00eenchisorii, a privarii de libertate sau a vinovatiei reprezinta o constanta, dincolo de recurentele urmarite cu acribie de Mircea Anghelescu de-a lungul celor aproape patru secole puse sub lupa. Nici textele politic-juridice (cercetatorul a consultat legi de stat, regulamente organice, proclamatii revolutionare), nici cele literare (criticul identifica si discuta tema \u00eenchisorii \u00een poezii, proza, marturisiri autobiografice) nu reflecta o preocupare constanta pentru conditia celui privat de libertate. Abia Gulagul a provocat aceasta mutatie de constiinta, ocultata de Mircea Anghelescu \u00een volumul de fata, dar care ar putea constitui obiectul unei investigatii ulterioare. Ar fi pacat ca un comentator at\u00e2t de inteligent si de discret sa nu-si continue proiectul cu episodul principal al acestei istorii, unde tocmai echilibrul cercetatorilor a lipsit. Dupa aceasta preistorie a ideii de detentie, asteptam si istoria ei propriu-zisa care \u00eencepe la noi, \u00een mod paradoxal, doar \u00een a doua jumatate a secolului XX.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mircea Anghelescu, Poarta neagra. Scriitorii si inchisoarea, Cartea romaneasca, Bucuresti, 2013, Iasi, 2011, Colectia \u201eFiction-Ltd\u201c, 256 p.   Unul dintre cele mai incitante eseuri recente despre literatura rom\u00e2na \u00eei apartine lui Mircea Anghelescu, sobrul profesor bucurestean care a reusit, de la \u00eenceputul carierei p\u00e2na azi, sa re\u00eemprospateze periodic secolul XIX prin excelente studii despre Grigore… Cite\u0219te mai mult »Inchisoarea la romani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5485,8981],"class_list":["post-15930","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-anghelescu","tag-poarta-neagra-scriitorii-si-inchisoarea"],"views":1279,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15930","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15930"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15930\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15930"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15930"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15930"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}