{"id":15924,"date":"2013-07-11T15:36:19","date_gmt":"2013-07-11T13:36:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15924"},"modified":"2015-01-15T16:17:27","modified_gmt":"2015-01-15T14:17:27","slug":"adrian-nastase-lumea-americanii-si-noi-confesiuni-asteptate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adrian-nastase-lumea-americanii-si-noi-confesiuni-asteptate\/","title":{"rendered":"Adrian N\u0103stase \u2013 \u201eLumea, americanii \u015fi noi\u201c. Confesiuni a\u015fteptate"},"content":{"rendered":"<p>G\u00e2ndita in detentie si in regimul pe care aceasta il impune, \u201eLumea, americanii si noi\u201c nu m-a frapat prin noutatea informatiilor \u2013 citisem \u201eRom\u00e2nia dupa Malta\u201c \u2013, ci pentru hotar\u00e2rea autorului de a comenta de acolo o seama de evenimente care inca reclama cunoasterea adevarului. Informatiile privind carantina Rom\u00e2niei dupa 1989 (ca pedeapsa pentru \u201eiesirea prin st\u00e2nga\u201c din comunism), despre riscurile plasarii tarii noastre ca tampon intre Est si Vest (in momentul destramarii imperiului sovietic), ca si cele referitoare la construirea din mers a unei strategii de iesire din aria pericolelor sunt de interes istoric esential. C\u00e2nd aceste informatii vin de la un politician care a simtit din interior energia tensiunilor si s-a angajat \u2013 cu sau fara mandat \u2013 sa le atenueze sau sa le anihileze efectele, confesiunile devin, tot pentru istorie, imperative. Mai ram\u00e2ne o alta fata a adevarului, cea care priveste adversitatile din cariera politica a lui Adrian Nastase, ale caror capcane nu le-a putut evita. Iar acestea, oricare va (mai) fi influenta adversarilor lui Nastase, vor intra si ele, pe o cale sau alta, in istoria Rom\u00e2niei postdecembriste.<br \/>\nAnul 1990, c\u00e2nd Adrian Nastase apare in politica, a insemnat \u201eo inchidere\u201c pentru un trecut politic si \u201eo deschidere\u201c pentru o perspectiva istorica. S-a int\u00e2mplat sa intre direct in politica mare, ca ministru de Externe. Nu avea, deci, experienta, dar a stiut sa-si aleaga modelele: \u201ePentru mine, Mihail Kogalniceanu, Ion I.C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu au ramas si continua sa fie repere de g\u00e2ndire si actiune rom\u00e2neasca in materie de politica externa si de diplomatie\u201c. Nu a gasit incompatibilitati intre interesul national si politica prooccidentala. \u201eN-am avut, insa, nici o clipa dilema de a alege intre a fi rom\u00e2n si a fi rom\u00e2n european&#8230; Nu am avut nici dilema de a alege intre a fi european si euroatlantic (sublinierea aceasta si urmatoarele apartin lui A.N.). Explicatia este simpla: am fost si ram\u00e2n un prooccidental\u201c. Pe aceasta \u201eplatforma\u201c isi construieste actiunea la guvernare ca ministru de Externe (1990-1992) si prim-ministru (2000-2004) si pe cea de legiuitor ales in Parlament si presedinte al Camerei Deputatilor. Se alatura fara rezerve, mai corect se poate spune \u201ealimenteaza\u201c obiectivul integrarii Rom\u00e2niei in NATO si aderarii la Uniunea Europeana, ambele int\u00e2rziate fata de \u201eprimul val\u201c, de care au beneficiat Polonia, Ungaria si Cehoslovacia. Int\u00e2rzierea aderarii la Uniunea Europeana s-ar explica, in parte, de conditiile tehnice specioase de pregatire a unei economii obligate sa se destructureze. Altfel, at\u00e2t parcursul spre NATO, c\u00e2t si cel spre Uniunea Europeana au fost \u201epavate\u201c de remanentele politice ale europenilor. Adrian Nastase ofera noi explicatii in aceasta privinta, scot\u00e2nd din arhiva personala dovezi convingatoare. De aceea confesiunile lui sunt necesare. Odata atinse obiectivele integrarii euro-atlantice, in Rom\u00e2nia se intetesc luptele pentru putere. Soarta tarii nu mai conta. Nastase devine tinta unor adversitati politice in momentul in care capatase un statut international credibil, dezvoltase o retea de contacte folositoare tarii si le intretinea cu competenta si autoritate. Bataliile nu tineau cont ca pericolele pentru tara nu disparusera. In istorie acestea nu dispar niciodata, dar, se vede, politicienii nostri nu pretuiesc acest \u201eamanunt\u201c. Evenimentele se rostogoleau inca nebulos, iar actorii ramasi la c\u00e2rma lumii nu erau suficient de sensibili la eforturile rom\u00e2nilor de a gasi calea de rezistenta la Timp. Pe acest fond, odata cucerit, statutul de membru al U.E si NATO a devenit paravanul unei lupte ce se cerea macar int\u00e2rziata. \u201eLumea, americanii si noi\u201c pune un plus de lumina peste acest Timp.<br \/>\nAjuns in fruntea treburilor statului, Adrian Nastase a urmarit sa construiasca o plasa de siguranta prin contactele pe care le initia si le cultiva. Lista sefilor de stat, de guvern, a ministrilor de Externe, parlamentarilor, a oamenilor de influenta politica, economica si mediatica pe care i-a cunoscut si cu care a discutat sau negociat este neegalata de un alt politician rom\u00e2n postdecembrist. O redau aleatoriu si restrictiv: presedintii SUA, George Bush, Bill Clinton, George W. Bush, ai Frantei, Mitterrand si Chirac, al Rusiei, Vladimir Putin, prim-ministrul britanic Tony Blair, cancelarul german G. Schroeder, marea majoritate a prim-ministrilor si ministrilor de Externe ai statelor europene, fosti si actuali secretari de stat americani, Henry Kissinger, James Baker, Colin Powell, Madelaine Albright, secretarii generali ai NATO Manfred Woerner si lordul George Robertson, presedintii Parlamentului European si ai Comisiei Europene etc. In toate aceste contacte Nastase a fost perceput ca politician credibil si diplomat stap\u00e2n pe dosarele Rom\u00e2niei. Iata cum pot fi rezumate doua dintre acestea, cele mai grele de altfel.<br \/>\n\u201eDosarul american\u201c cuprindea la inceputul lui 1990: acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate (conditionata de \u201eneutilizarea\u201c unilaterala de catre guvernul rom\u00e2n a efectelor ei politice), realizarea de alegeri libere, situatia fostei Securitati, crearea televiziunii independente, drepturile omului si ale minoritatilor, liberalizarea adoptiilor de copii, mineriadele. Putine dintre acestea se aflau printre problemele mari ale rom\u00e2nilor. Dosarul a fost completat cu: aderarea la NATO (includerea Rom\u00e2niei in grupul de state primite la Madrid, in 1997), complicata afacere a razboiului din Irak (pe care Rom\u00e2nia o trateaza inteligent in Consiliul de Securitate, unde detinea presedintia in momentul adoptarii primei rezolutii) si, din 2000, (c\u00e2nd Nastase devine prim-ministru): participarea Rom\u00e2niei la razboiul din Irak, achizitionarea de avioane militare F-16, civile (Boeing in competitie cu Airbus), investitiile (Bechtel). In timp ce Nastase incerca sa-i convinga pe americani de nevoia de a fi sustinuta in primul r\u00e2nd economic calea Rom\u00e2niei spre democratie, acestia nu depaseau obsesia culorii politice a guvernului rom\u00e2n. Unii au fost convinsi de nevoia depasirii acestui blocaj si a \u201eutopiei pragmatice\u201c. Cu asistentul secretarului de stat, Lawrence Eagleburger, Nastase a deblocat problema acordarii clauzei natiunii celei mai favorizate Rom\u00e2niei, realiz\u00e2nd primul pas important de normalizare a relatiilor rom\u00e2no-americane. Nu ma opresc la razboaiele din Irak si din Iugoslavia, desi sunt pe larg tratate in carte, ca adevarata cheie a reasezarii relatiilor rom\u00e2no-americane. Nu ma opresc nici la schimbarea ulterioara a preferintelor americanilor de la Washington sau ale ambasadorilor acreditati in Rom\u00e2nia. Trec si peste episodul ambasadoriei lui Gitenstein si pacatul acestuia de a fi ignorat curtoazia, uzantele diplomatice si normele Conventiilor de la Viena semnate de statul pe care il reprezenta. Revin la Eagleburger caruia Nastase ii demonteaza in parte rezervele in chestiunea minoritatii maghiare si desface nodul \u201econtenciosului\u201c rom\u00e2no-ungar. Pentru aceasta el nu se intoarce la contextul istoric, il ignora chiar, ci actualizeaza proiectia acestuia in politica Budapestei. \u201eRom\u00e2nii cred ca Ungaria nu considera frontiera rom\u00e2no-ungara ca fiind reala si tot ce se sugereaza de catre Ungaria este parte integranta dintr-o strategie de modificare a frontierei\u201c. Explicatie franca. Eagleburger simte nevoia sa precizeze pozitia oficiala a Washingtonului: \u201eNu suntem pregatiti sa acceptam schimbari de frontiera care nu sunt negociate\u201c&#8230; asta pentru ca &#8230;\u201car duce la instabilitate\u201c. Suntem inca departe de o intelegere a pericolelor pe care le incumba orice \u201eposibila\u201c tentativa de revizuire a Tratatului de la Trianon. Sa-i apreciem lui Eagleburger onestitatea c\u00e2nd recunoaste ca Ungaria \u201eare o pondere in relatiile SUA-Rom\u00e2nia\u201c. Iar lui Nastase, pentru ca scoate la lumina o astfel de marturisire.<br \/>\n\u201eDosarul european\u201c era la fel de incarcat. Aderarea Rom\u00e2niei la structurile paneuropene, expectativa aliatilor de ieri fata de guvernul de la Bucuresti, socotit criptocomunist (desi cu acesta au fost negociate aderarea la Uniunea Europeana si integrarea in NATO), efectul devastator al mineriadelor. Ca ministru de Externe, Nastase intelege ca in planurile Europei occidentale Rom\u00e2nia era tratata tot dupa criteriile politicii vaselor comunicante: c\u00e2nd are nevoie, se foloseste de ea; c\u00e2nd gaseste pe altcineva sa-i serveasca interesele, o abandoneaza. Ceea ce se int\u00e2mplase cu Ceausescu se repeta acum prin tinerea Rom\u00e2niei in afara Grupului de la Visegrad creat pentru acordarea unui tratament preferential Poloniei, Cehoslovaciei si Ungariei. Pentru europeni, beneficiile potentialului si pozitiei Rom\u00e2niei la Dunare si Marea Neagra erau inca \u201eneglijate\u201c.<br \/>\nNastase a surprins pericolul abandonului si plasarii Rom\u00e2niei intr-o zona gri. A crezut ca este bine sa-i convinga int\u00e2i pe americani de acest pericol. Strategie buna. \u201eNu vrem sa fim pusi in situatia de a alege intre Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana, intre Europa \u00abveche\u00bb si cea \u00abnoua\u00bb, intre diferite tari din cadrul Aliantei Nord-Atlantice\u201c. Lui Eagleburger ii spune intre patru ochi: \u201evrem sa va convingem ca aveti un interes aici (in Rom\u00e2nia, n.n.). Vom continua sa va transmitem acest mesaj. Relatiile dintre Rom\u00e2nia si SUA sunt de interes vital pentru Rom\u00e2nia si prezinta interes pentru SUA. Situatia s-a schimbat in ultima vreme. Sunt sigur ca SUA vor dori sa evalueze importanta unor relatii mai str\u00e2nse, intr-o Europa care se schimba, si se incearca o noua ordine europeana, cu diferite interese. Europa fiind o familie cu tentatii de rol de tata de copii, Rom\u00e2nia este interesata intr-un loc special in Europa. Este o tara care apartine Europei Centrale. Subliniem acest lucru pentru ca ceea ce era ecuatia Est-Vest nu mai este adecvat. Europa de Est este fosta URSS, iar acea fosta Europa de Est este Europa Centrala. Nu vrem sa fim detasati de celelalte state din regiune\u201c. Pentru schimbarea atitudinii viitorilor parteneri era nevoie de argumente si incredere. Nastase stap\u00e2nea tehnica discutiilor diplomatice si capatase increderea occidentalilor.<br \/>\nNu vreau sa neglijez valoarea confesiva a cartii. Adrian Nastase tine sa (se) ajunga si la un adevar care il priveste, dar care, cred, va deveni de interes national. Scoaterea lui fortata din scena \u2013 ca si a lui Titulescu \u2013 are legatura cu obiectivele si inaltimea politicii pe care a construit-o in serviciul tarii. Crezul politic al lui Nastase este exprimat astfel: \u201eNu am aspirat ca Rom\u00e2nia sa duca o mare politica, ci doar o politica mare\u201c. Ca si in cazul lui Titulescu, inlaturarea lui brutala este opera adversarilor carora politica lui nu le-a adus beneficii sau a celor care nu s-au putut ridica la inaltimea ei. Dat fiind locul in care a fost scrisa, socotesc \u201eLumea, americanii si noi\u201c un testament politic. Sunt cuvinte dure pe care autorul este indreptatit sa nu mi le scuze, dar voi veni cu o precizare care sa ma dezvinovateasca macar in parte: cu o astfel de convingere si-a scris si Mircea Vulcanescu pledoaria prin care s-a aparat singur in procesul ignobil si nedrept din 1946. Precizarea lui Adrian Nastase ca nu a scris o cartea pro domo, nici pentru a se justifica, este discutabila. Eu nu o iau in seama. Ram\u00e2ne credibila confesiunea succesiva acesteia: \u201eAcest eseu este o marturisire. A unui om politic care a facut politica timp de 20 de ani, care a cunoscut cele mai inalte demnitati ale statului rom\u00e2n si care nu poate renunta la obligatia de a spune adevarul\u201c. Care adevar?<br \/>\nParasesc lectura cu regretul ca Adrian Nastase, deocamdata, doar a izolat perimetrul vinovatiilor carora le-a cazut victima. De acolo nu a putut indica si vinovatii. Nu este t\u00e2rziu. Cei care si-l doresc invins definitiv probabil inca isi mai fac calcule. \u201eLumea, americanii si noi\u201c arata, insa, ca Adrian Nastase are o uimitoare capacitate de refacere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>G\u00e2ndita in detentie si in regimul pe care aceasta il impune, \u201eLumea, americanii si noi\u201c nu m-a frapat prin noutatea informatiilor \u2013 citisem \u201eRom\u00e2nia dupa Malta\u201c \u2013, ci pentru hotar\u00e2rea autorului de a comenta de acolo o seama de evenimente care inca reclama cunoasterea adevarului. Informatiile privind carantina Rom\u00e2niei dupa 1989 (ca pedeapsa pentru \u201eiesirea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adrian-nastase-lumea-americanii-si-noi-confesiuni-asteptate\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Adrian N\u0103stase \u2013 \u201eLumea, americanii \u015fi noi\u201c. Confesiuni a\u015fteptate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[8979,191,8980,4],"class_list":["post-15924","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-lumea","tag-adrian-nastase","tag-americanii-si-noi","tag-editorial"],"views":1667,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15924","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15924"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15924\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15924"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15924"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15924"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}