Volumul de convorbiri semnat de Daniel Cristea-Enache si Dan C. Mihailescu \u2013 \u201eCartea ca destin\u201c \u2013 cata sa fie si o cronica sui generis a unei iesiri din biografie. Octavian Paler se \u00eentreba, \u00een \u201eAutoportret \u00eentr-o oglinda sparta\u201c, cu orgolioasa modestie: \u201e\u2026 ce am \u00een urma mea? O biografie? Sau un destin?\u201c. Nu putea sau nu voia sa-si dea un raspuns ferm. Dar fie si numai ale sale \u201eparadise pierdute\u201c, cum le numeste evoc\u00e2ndu-le, daca nu cumva ele \u00een primul r\u00e2nd, sunt argumente peremptorii privind \u201etransformarea unei biografii \u00een destin\u201c. Cuv\u00e2nt greu, acesta, pe care nu-l poti pronunta cu usurinta. Iar moralistul si stralucitul eseist stia mai bine dec\u00e2t oricine asta. Toti avem \u2013 nu-i asa? \u2013 soarta, numai unii, foarte putini, au destin. Apoi, daca nu uitam ce spunea g\u00e2nditorul antic \u2013 caracterul tau, destinul tau! \u2013 devenim si mai parcimoniosi atunci c\u00e2nd operam cu acest termen ori abordam \u00eentr-un fel sau altul tema destinului.
\n\u00cen cazul lui Dan C. Mihailescu \u2013 \u201eo natura tulbure, excesiva, umorala, reactiva, proteica si impredictibila\u201c \u2013 , cum se autocaracterizeaza, at\u00e2t el, c\u00e2t si abilul sau partener de dialog par sa tenteze ideea de destin, cu toate ca \u201edomnul Scriitorinc\u201c constata, ca \u201ee greu de conchis ceva c\u00e2t de c\u00e2t ferm si substantial motivat\u201c \u00een ceea ce-l priveste. Mai are, slava Domnului!, destula vreme sa se edifice si sa conchida. \u00centre timp, sa ne mai delectam spiritual cu lectura \u201eCartii ca destin\u201c. N-am sa ma mai refer la \u201ehistrionismul\u201c, la \u201eimpulsurile prepuielnice\u201c sau la alte impulsuri pe care D.C.M. si le exhiba \u00een autoportretul ce si-l picteaza cu neostoit apetit si cu simpatica sagalnicie pe parcursul \u00eentregii carti. Mai importante sunt, cred, punctele de vedere, opiniile, judecatile sale critice, ca de altfel si cele ale lui Daniel Cristea-Enache, privind literatura, cultura, momentele faste si hiatusurile din evolutia lor. O comparatie pertinenta si relevanta face Dan C. Mihailescu \u00eentre criterionism si optzecism \u201e\u00een materie de receptare critica si valorizare istorico-literara\u201c. Comparatia releva deosebirea fundamentala dintre ele, care e, \u00een fond, deosebirea dintre doua generatii din cu totul alte epoci ale istoriei si culturii noastre care le-au marcat decisiv evolutia: \u201eEste vorba de suma esecurilor individuale si (ne)\u00eemplinirea destinului colectiv. Desav\u00e2rsirea multelor si marilor talente interbelice a fost cenzurata, desfigurata, ucisa de dictaturi, apoi de razboi si, \u00een sf\u00e2rsit, de stalinismul rom\u00e2nesc. Deci de fatalitatea totalitarismului. Asta \u00een vreme ce, dincoace, deficitul de creativitate si \u00eemplinire literara a optzecismului se datoreaza, paradoxal, libertatii totale din postceausism. Criterionistii au sf\u00e2rsit prematur \u00een puscarii. Optzecismul a fost vlaguit, dimpotriva, tocmai de excesul de libertate\u201c. Dupa ce da o lista, fireste nu exhaustiva, cu numele multora dintre cei care au intrat \u00een scena literara \u00een anii ’80, \u201econfigur\u00e2nd un spectru concurential cu irizatii, as zice, devastatoare pentru cei din generatiile anterioare\u201c, criticul atrage atentia ca bibliografia lor nu se situeaza, din pacate, la nivelul promisiunilor si asteptarilor de atunci, multi dintre ei parasind terenul \u201ecreativitatii strict literare, \u00een favoarea gazetariei, diplomatiei, a carierei universitare, afacerilor, boemei etc. Tare mi-e teama ca Mircea Dinescu avea dreptate c\u00e2nd, \u00een primii ani dupa 1990, inventa \u00eentr-un editorial din \u00abAcademia Catavencu\u00bb acel distih mistocaresc, dar cu bataie amarnic de lunga: \u00abDa, Doamne, o dictatura\/ Sa facem literatura!\u00bb\u201c.
\nInteresant este si cum se vede pe sine Dan C. Mihailescu, care s-a trezit racolat la optzecisti, dar se considera cu \u00eendreptatire \u201ede formatie\u201c saptezecist. Ca unul care \u00eesi marturiseste \u201epriapismul cronicaresc\u201c, \u00eei convine sa reproduca ce a spus Nicolae Manolescu despre el, si anume ca este \u201eprobabil, cel mai bun cronicar literar contemporan\u201c. Si e firesc sa-i convina. Nu e de ici, de colo ca p\u00e2na si cronicarul literar numarul unu al epocii postbelice sa declare: \u201eDaca m\u00e2ine as relua cronica literara, as face-o ca Dan C. Mihailescu, nu cum o faceam eu \u00eensumi deunazi\u201c.
\nCum am mai observat, Dan C. da impresia ca nu se cruta, ca este cel mai obiectiv si mai sever critic al sau, dar are grija mereu sa contrabalanseze cu o lauda formulata de altcineva sau cu o observatie a altcuiva ce-i este favorabila. De obicei, \u00eencheie episodul autoflagelant \u00eentr-o maniera ce dovedeste ca \u201eprepuielnicul\u201c este si un bun psiholog. (Ca sa produc si eu un paradox, voi observa ca poate tocmai de aceea are fobia psihanalizei. Dar cine se poate \u201ebate\u201c \u00een paradoxuri cu Dan C. Mihailescu?!) Iata o mostra: \u201eDupa ’90, c\u00e2nd am \u00eenceput sa scriu \u00een libertate si nu am mai avut nevoie de eufemisme, esopisme si scriitura palimpsest, am prins definitiv gustul directetii, al lirismului nud, al verdictelor crude, ram\u00e2n\u00e2nd doar sa lupt cu epitetele \u00een serie (invariabil trei, de nu chiar patru la un substantiv), cu alintarile redundantei si, mai ales, cu agasanta mea incapacitate de a pune punct. Pur si simplu nu-mi vine sa \u00eenchei frazele si adaug mereu c\u00e2te o voluta, c\u00e2te-o paranteza, obsedat de nuante nu o data p\u00e2na la\u2026 spulberarea sensului. C\u00e2nd am auzit la Ion Cristoiu ca stilul pur gazetaresc nu te lasa sa depasesti sapte cuvinte \u00eentr-o propozitie, m-a luat ameteala de groaza. \u00cen fine, una dintre laudele care mi s-au adus si pe care uite ca-mi place sa le tin minte este (nu mai stiu cine-a zis-o) ca \u00abDan C. e singurul eseist care spune \u00een aceeasi fraza de trei ori aceeasi idee \u00een trei feluri, dar fara sa ne oboseasca\u00bb. Aferim\u00bb. Aferim!
\nCronicar asteptat pe oglinda, citit, respectat, invidiat de confrati din toate generatiile si promotiile, inclusiv, cum s-a vazut, de cei mai experimentati, ca sa nu spun batr\u00e2ni, Dan C. este, \u00eenainte de orice, criticul, istoricul literar experimentat, cu nu mai putin de 23 de ani la Institutul \u201eG. Calinescu\u201c, eseistul care stap\u00e2neste \u00eentreaga harta a literaturii rom\u00e2ne cu toate reliefurile ei. Apropo de generatii, el nu agreeaza criteriul generationist \u2013 unul socratic \u00eemi spunea Nichita Stanescu \u00eentr-un interviu, adaug\u00e2nd ca generatiile se succed din 33 \u00een 33 de ani! Prefera \u00een ceea ce priveste periodizarile ideea de deceniu \u201echit ca relativa si perisabila ca orice \u00eencercare normativa asupra artelor\u201c, \u00eenc\u00e2t \u201eadeseori deceniile tin aici si 15 ani\u201c. Fata de scriitorii din generatia \u2013 iata ca tot la ea ajungem! \u2013 partenerului sau de dialog, Daniel Cristea-Enache, are, cred, deopotriva, un ascendent si un neajuns. Avantajul este cel al perspectivei, al privirii \u201ede sus\u201c, de pe San Miniato (fabuloasa colina de la Florenta, evocata sarbatoreste de el \u00eentr-un alt context din \u201eCartea ca destin\u201c). O astfel de pozitionare \u2013 de mai putin implicat mental si chiar afectiv dec\u00e2t criticii din amintita generatie, care simt din interior reusitele, esecurile, convulsiile acesteia si sunt, desigur, mai solidari cu congenerii lor \u2013 ar contine si neajunsul. \u201eNu stiu cum se vede de la voi peisajul actual, dar ferestrele mele sunt total aburite, astfel \u00eenc\u00e2t simt tot mai acut nevoia unor buletine meteo care sa-mi clarifice, sa-mi confirme sau infirme presimtirile, presupunerile, prorocirile\u201c \u2013 \u00eei marturiseste Dan C. lui Daniel Cristea-Enache. Si pentru ca veni vorba, e de remarcat ca generatia de critici, sa zicem de p\u00e2na \u00een 40 de ani, afirmata practic dupa trecerea \u00een noul mileniu, este pe deplin comparabila valoric cu cea saizecista ce \u00eei are ca lideri pe Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea, Lucian Raicu sau Matei Calinescu. Comparabila, dar, se pare, mai putin norocoasa. Atunci, s-a produs o \u00eent\u00e2lnire cum mai rar se \u00eent\u00e2mpla \u00een istoria unei literaturi. S-a scris o literatura care a stimulat si a motivat o critica ce tocmai recupera esteticul eliminat de sterilizantul realism socialist, o critica ce a avut, la r\u00e2ndul ei, un rol hotar\u00e2tor \u00een emanciparea literaturii dupa \u201eobsedantul deceniu\u201c. A fost un fenomen de fecunda catalizare reciproca. Ea nu lipseste nici astazi. Dar sa scrii despre prozatori ca Breban, Buzura, D.R. Popescu, Balaita, Banulescu ori despre poeti ca Nichita Stanescu, Ileana Malancioiu, Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana, e o mare sansa. Merita sa fii critic, sa \u00eensotesti, sa sustii si sa contribui cu talentul tau la consacrarea unor asemenea poeti si prozatori. Pe buna dreptate se vorbea \u00een epoca de o adevarata renastere. Iar pe deasupra tuturor ismelor, periodizarilor si a oricaror determinari istorice, politice sau de alta natura, asta conteaza si asta dureaza. n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Volumul de convorbiri semnat de Daniel Cristea-Enache si Dan C. Mihailescu \u2013 \u201eCartea ca destin\u201c \u2013 cata sa fie si o cronica sui generis a unei iesiri din biografie. Octavian Paler se \u00eentreba, \u00een \u201eAutoportret \u00eentr-o oglinda sparta\u201c, cu orgolioasa modestie: \u201e\u2026 ce am \u00een urma mea? O biografie? Sau un destin?\u201c. Nu putea sau… Cite\u0219te mai mult »Destinul \u00eentr-o carte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15920","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1177,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15920","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15920"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15920\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15920"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15920"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15920"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}