{"id":1591,"date":"2010-02-25T13:21:08","date_gmt":"2010-02-25T11:21:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1591"},"modified":"2010-02-25T13:21:23","modified_gmt":"2010-02-25T11:21:23","slug":"talente-si-%e2%80%9enaturi%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/talente-si-%e2%80%9enaturi%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Talente si \u201enaturi\u201c"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Odata cu deceniul al noualea al secolului trecut, in istoria noastra literara au \u201enavalit\u201c zecistii si \u201epromotiile\u201c de scriitori. Or\u00e2nduite intr-un fel de rafturi imaginare, acestea au capatat chiar o anume legitimare, care avea sa se dovedeasca ea insasi\u2026 ilegitima, daca e sa ne g\u00e2ndim fie si numai la g\u00e2lcevile si contestarile reciproce, cum au fost, de pilda, cele dintre optzecisti si nouazecisti. Un critic cu un dezvoltat spirit ludic, devenit dupa 1989 si politician (dar nu si om politic), pierz\u00e2nd nu o data masura si depasind – e drept, cu oarecare gratie – limita dintre joc si joaca, a facut mult caz in cariera sa de o asemenea gaselnita, revendic\u00e2ndu-si cu oarecare trufie paternitatea ei.<\/strong><\/em><\/p>\n

Tinerilor poeti si prozatori care bateau la portile consacrarii le-a convenit, p\u00e2na la un punct, ca sunt luati in seama si fac obiectul unor ierarhizari, cei mai talentati si mai inteligenti nepierz\u00e2nd insa din vedere doza mare de arbitrariu. Fiindca a-i or\u00e2ndui astfel pe scriitori, a \u201eimparti\u201c literatura pe lustri, pe decenii este irelevant. Termenul si \u201econceptul\u201c de \u201epromotie\u201c sunt oricum inadecvate si fara sens in spatiul creatiei literare. Adevarul e ca singurul concept (ce are in vedere v\u00e2rsta si, eventual, momentul debutului) care rezista e cel de generatie. Cum ar suna, de pilda, sintagme ca \u201epromotia lui Eminescu\u201c\u00a0 \u201epromotia lui Nichita Stanescu\u201c sau \u201epromotia lui Mircea Cartarescu\u201c?!
\nE nevoie de multa perspicacitate psihologica pentru a raspunde la intrebarea: de ce au acceptat, de ce au consimtit totusi poetii si prozatorii, optzecisti, nouzecisti, douamiisti la o dispunere pe un asemenea criteriu? Sunt probabil multe explicatii. Una ar fi aceea ca ei simteau, simt ca nu mai au nici sansa, poate nici forta, de a fi o generatie. Daca biologic, imi spunea Nichita Stanescu intr-un amplu interviu pe care i-l luam in deceniul al optulea, generatiile \u201ese schimba, apar din 33 in 33 de ani\u201c, in literatura ele \u201eapar din mare eveniment istoric in mare eveniment istoric. Vreau sa spun ca exista o determinare a istoriei care este fundamentala. Va rog sa va imaginati cum ar fi scris astazi, nu spun Eminescu, pentru ca Eminescu a scris etern, dar poeti de prima marime ca Blaga, Arghezi, Barbu. Cum ar fi scris ei daca ar fi avut in spatele lor cel de-al Doilea Razboi Mondial?\u201c Exemplific\u00e2nd, Nichita Stanescu mai remarca atunci: \u201ePentru prima oara in istoria poeziei universale apare notiunea de t\u00e2nara generatie si de t\u00e2nar poet.\u00a0 Inainte (de Al Doilea Razboi Mondial – n. mea) nu au existat tineri poeti. Rimbaud fusese un poet t\u00e2nar, dar niciodata n-a fost considerat un t\u00e2nar poet. Mallarm\u00e9 la fel. De asemenea, Blaga sau Bacovia, chiar daca v\u00e2rsta lor era t\u00e2nara (…) Chiar daca inainte se stia ca poetul trebuie sa fie adolescent in sensul puritatii, al candorii, de data aceasta el a trebuit sa fie adolescent si din punct de vedere biologic\u201c. Reprezentativ din acest punct de vedere, sublinia Nichita, este Nicolae Labis. \u201eDe altfel, sa va spun sincer, nu cred sa mai apara o noua generatie de tineri poeti. Cred ca generatia noua va fi o generatie de poeti si at\u00e2t\u201c – preconiza unul din cei mai mari poeti ai secolului XX.
\nFapt este ca, desi a fost si el contestat – cum observa si regretatul critic Mihai Ungheanu intr-un articol publicat in anii 80 -, criteriul generatiilor \u201eram\u00e2ne un instrument de lucru istoriografic clarificator. O generatie nu se creeaza prin acte de adeziune sau de demisie din ea; ea exista obiectiv si aduna laolalta scriitori de facturi si orientari diferite, dar identificabili prin c\u00e2teva trasaturi formative si c\u00e2teva probleme comune, printr-un aer comun\u201c. Sau marcati – credea Nichita Stanescu – de un mare eveniment istoric. Or, ce mare eveniment istoric aveau optzecistii in spatele lor?\u00a0 Ce mare experienta existentiala? Inocenta si deopotriva orgoliul\u00a0 lor au putut fi lesne speculate; li s-a oferit satisfactia de a fi macar o promotie \u201eidentificabila\u201c printr-o cifra. Dupa evenimentele istorice de la sf\u00e2rsitul deceniului noua al secolului trecut, ne dam mai bine seama de c\u00e2t de conventionale si irelevante sunt \u201epromotiile\u201c de scriitori ce apar – vezi Doamne! – la fiecare deceniu.
\nDar nici importanta \u201eevenimentelor istorice\u201c nu trebuie absolutizata. Multi s-au intrebat: cum s-ar fi comportat, in noile conditii, adica in epoca postdecembrista, Nichita Stanescu? Sau Marin Preda? In primul r\u00e2nd, ce si cum ar fi scris ei, care ar fi fost atitudinea lor \u201ecivica\u201c si, eventual, politica? Si, mai ales, cum ar fi influentat cei doi mari scriitori climatul literar, cultural, moral al acestei epoci? Nu putem face nici macar presupuneri. Un lucru este insa cert: cu Marin Preda si Nichita Stanescu vii, asa-zic\u00e2nd, si biologic, nu doar artistic, exigentele ar fi fost altele si e de presupus totusi ca prezenta lor, simpla lor prezenta i-ar mai\u00a0 fi inhibat, spre binele tuturor, pe scriitorii si \u201efilosofii\u201c europeni aparuti la noi peste noapte, precum ciupercile dupa ploaie, unii impinsi in prim-planul atentiei publice nu de opera lor, ci de anticomunismul pe care l-au adoptat post-factum, iar cei mai multi post-festum, ori de scenarii puerile, de pilda faptul ca SRI-ul le-ar fi interceptat nu stiu ce convorbire particulara, altminteri de tot banala. Ca doar nu la telefon, nu intr-o convorbire in doi aveau ei nevoie sa defaimeze valorile acestei tari at\u00e2tea c\u00e2te sunt ori, mai bine zis, c\u00e2te mai erau, de vreme ce o faceau, o mai fac (inca) la microfoanele televiziunilor, ale radio-urilor, in paginile ziarelor si revistelor cultural-ideologice. Cu Marin Preda si Nichita Stanescu traind, nici chiar Nicolae Ceausescu nu-si permitea sa faca orice in Rom\u00e2nia. Sunt pe deplin probante scena si dialogul creatorului \u201eMorometilor\u201c cu fostul lider, chiar in cabinetul acestuia, dupa faimoasa plenara ideologica din 1971. Sau sa ne amintim de acel discurs profund polemic al lui Marin Preda la un congres al culturii si educatiei socialiste. Atunci si acolo, dupa ce toti vorbitorii i-au tot dat, ca niste flasnete, cu codul eticii si echitatii socialiste, autorul \u201eVietii ca o prada\u201c declara, spre stupefactia si nelinistea ideologilor zilei, ca el se revendica numai de la codul milenar rom\u00e2nesc. In treacat fie zis, si politrucii de azi ai diverselor partide si partidulete ar trebui sa stie ca toate decalogurile, codurile si \u201eapelurile\u201c lor nu fac doi bani, fiindca, neav\u00e2nd legatura cu factura psiho-culturala, cu existenta si experienta istorica a rom\u00e2nilor, toate nu sunt dec\u00e2t niste ridicole forme fara fond.
\nDespre Nichita Stanescu, Eugen Simion scria ca reprezinta \u201enu numai un mod de a face poezie, dar si un mod de a fi poet in lumea rom\u00e2neasca\u201c. O lume care nu neaparat isi schimba codul milenar cu fiecare razboi, fie el si mondial, cu fiecare revolutie care dar\u00e2ma un sistem ori cu fiecare lovitura de stat. Tot Eugen Simion facea aceasta remarca literalmente memorabila: \u201eNichita Stanescu nu este un talent, Nichita Stanescu este o natura\u201c. Or, e greu de crezut ca evenimentele din 1989 si tot ceea ce a urmat puteau modifica naturi ca Marin Preda si Nichita Stanescu. Natura transcende conjuncturile istoriei. Ba chiar le ignora. Faptul ca Nichita Stanescu a devenit liderul si a dat numele unei stralucite generatii de scriitori, a doua si ultima mare generatie din cultura rom\u00e2neasca a secolului XX, dupa cea a lui Mircea Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, tine de ordinea fireasca a lucrurilor si a valorilor. Si nu de contabilitatea anilor si deceniilor.
\nPe scurt, ceea ce le-a lipsit si le lipseste zecistilor si promotiilor din ultimele trei decenii pentru a fi o veritabila generatie, nu doar biologic, ci si axiologic ori, ma rog, estetic, s-ar putea exprima printr-un singur cuv\u00e2nt: naturile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Odata cu deceniul al noualea al secolului trecut, in istoria noastra literara au \u201enavalit\u201c zecistii si \u201epromotiile\u201c de scriitori. Or\u00e2nduite intr-un fel de rafturi imaginare, acestea au capatat chiar o anume legitimare, care avea sa se dovedeasca ea insasi\u2026 ilegitima, daca e sa ne g\u00e2ndim fie si numai la g\u00e2lcevile si contestarile reciproce, cum au… Cite\u0219te mai mult »Talente si \u201enaturi\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1208,1206,1207,1204,1205],"class_list":["post-1591","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartarescu","tag-critici","tag-nichita-stanescu","tag-poeti","tag-prozatori"],"views":2491,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1591","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1591"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1591\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1591"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1591"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1591"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}