{"id":15905,"date":"2013-06-27T16:01:26","date_gmt":"2013-06-27T14:01:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15905"},"modified":"2013-06-27T16:03:00","modified_gmt":"2013-06-27T14:03:00","slug":"orlando-masculin-feminin-androgin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orlando-masculin-feminin-androgin\/","title":{"rendered":"Orlando: masculin, feminin, androgin"},"content":{"rendered":"

Virginia Woolf, Orlando<\/em>,<\/strong>traducere de Antoaneta Ralian, prefata de Dana Craciun, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2013. <\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u201eEste fatal sa fii pur si <\/strong><\/em>
\nsimplu barbat sau femeie; <\/strong><\/em>
\ntrebuie sa fii masculin de feminina sau feminin de masculina.\u201c<\/strong><\/em>
\n(Virginia Woolf)<\/strong><\/p>\n

Admirat de unii cititori si critici, respins de altii, pe temeiul ca nu s-ar \u00eencadra \u00een nici una dintre formulele narative ale modernismului european si ale speciilor literare consacrate, dar plasat de o parte a exegetilor tocmai \u00een centrul canonului woolfian exact pentru capacitatea autoarei de a da glas, \u00een aceasta carte, preocuparilor esentiale ale marelui modernism, \u201eOrlando\u201c ram\u00e2ne, \u00een ciuda celor aproape noua decenii scurse de la aparitie, un text care \u00eenca pune mari probleme tuturor celor care se apropie de el, \u00een \u00eencercarea de a oferi o interpretare definitiva unei creatii care, din toate punctele de vedere, respinge orice interpretare care ar putea sa para \/ sa fie definitiva.
\nDincolo de biografie<\/strong>
\nPublicat \u00een 1928, subintitulat \u201eO biografie\u201c, dedicat Vitei Sackville-West si calificat chiar de catre Virginia Woolf drept \u201eo escapada, un moft scris de dragul divertismentului\u201c, exclus, pe baza acestei opinii \u00eenregistrate \u00een jurnalul autoarei, de unii critici sau editori din editiile mai mult sau mai putin complete ale scriitoarei britanice, dar bucur\u00e2ndu-se, paradoxal (sau poate deloc paradoxal!), de un mare succes \u00een r\u00e2ndul publicului cititor, \u201eOrlando\u201c ram\u00e2ne, \u00een ambiguitatea sa structurala, unul dintre textele fundamentale pentru \u00eentelegerea atitudinii Virginiei Woolf fata de o serie de aspecte care au preocupat-o \u00een cel mai mare grad de-a lungul \u00eentregii sale activitati literare: identitatea, imaginea androginului, relatia dintre masculin si feminin asa cum este aceasta reflectata de cultura occidentala (britanica, mai ales!) \u00eencep\u00e2nd din perioada renascentista si p\u00e2na \u00een epoca moderna.
\nPrin urmare, cartea va fi, citita la un anumit nivel, un excelent roman experimental care exploreaza si parodiaza, prin intermediul unei remarcabile orchestrari a strategiilor narative si a tuturor mijloacelor tehnice perfect deprinse de autoare de la marii sai predecesori, majoritatea conventiilor literare. Esentiala pentru proiectul demarat de Virginia Woolf \u00eenca din operele sale de \u00eenceput (\u201eCalatorie \u00een larg\u201c \u2013 1915, \u201eNoapte si zi\u201c \u2013 1919, \u201eCamera lui Jacob\u201c \u2013 1922) si p\u00e2na la capodoperele maturitatii (\u201eDoamna Dalloway\u201c \u2013 1925 sau \u201eSpre far\u201c \u2013 1927) este preocuparea acesteia de a reda \u00eentr-un mod c\u00e2t mai adecvat natura \u00eensasi a modernitatii, precum si rolul istoriei si al literaturii de-a lungul unor epoci \u00eendepartate de prezent. Prin urmare, desi adopt\u00e2nd \u00een mod voit un ton aparent lejer, semnificatiile prezente \u00een \u201eOrlando\u201c se dovedesc a fi c\u00e2t se poate de profunde, demonstr\u00e2nd o data \u00een plus capacitatea scriitoarei de a se apropia de subiecte cel mai adesea ignorate de catre contemporanii sai, dar care, \u00een ciuda acestei ignorari deliberate, sunt extrem de importante.
\nTitlul cartii sugereaza de la bun \u00eenceput o raportare la literatura anterioara, c\u00e2ta vreme exista mai multe poeme medievale \u00een care protagonistul poarta acest nume, dar, deopotriva, Orlando se numeste si iubitul Rosalindei din piesa lui Shakespeare, \u201eCum va place\u201c (fiind vorba despre un personaj ambiguu \u00een ceea ce priveste asumarea sexualitatii). Punct esential de pornire pentru Virgina Woolf si mai cu seama pentru structurarea \u00eentr-un mod aparte a ironiei care marcheaza chiar primele r\u00e2nduri ale textului: \u201eBaiatul \u2013 \u00eentruc\u00e2t asupra sexului nu \u00eencapea nici o \u00eendoiala, desi moda vremurilor de atunci reusea sa-l camufleze…\u201c Pe de alta parte, o anumita parte a criticii, a manifestat de la bun \u00eenceput tendinta de a identifica acest neobisnuit protagonist cu Vita Sackville-West, prietena apropiata a Virginiei Woolf, si sa discute cartea, citind-o din perspectiva biografiei, exclusiv din punctul de vedere al relatiei dintre acestea, relatie explicata, \u00eensa, ulterior, at\u00e2t de fiul Vitei, Nigel Nicolson, c\u00e2t si de Quentin Bell, nepotul lui Woolf, nu at\u00e2t ca o iubire clandestina, ci mai degraba ca o capacitate a am\u00e2ndurora de a-si manifesta \u201emintea androgina\u201c (despre care, de altfel, Virginia Woolf \u00eensasi a vorbit \u00een eseurile sale) sau de a da glas unui erotism \u201emai mult teatral dec\u00e2t real\u201c. De aici si dificultatea \u00eencadrarii acestui text \u00een cadrele inevitabil rigide ale unui gen sau specii literare. Cartea pare a fi o biografie fictionalizata, desigur, a Vitei, dar depaseste nivelul unui simplu roman cu cheie, devenind o adevarata meditatie asupra aspectelor delicate ale individualitatii si, deopotriva, ale relatiei cu Celalalt \u00eentr-o societate incapabila \u00eenca sa se desprinda de modelele patriarhale. Caci Orlando, prezentat de \u00eenceput ca baiat, \u00een contextul epocii elisabetane, va suferi pe parcurs (dar numai dupa ce se va \u00eendragosti de frumoasa printesa moscovita Sasa si va fi abandonat de aceasta!) o neasteptata transformare, devenind, la capatul unor nemaipomenite aventuri demne cu adevarat de un roman picaresc sui generis, femeie \u2013 dar purt\u00e2nd acelasi nume, Orlando.
\nMelancolia literaturii<\/strong>
\nNaratiunea acopera, din punct de vedere temporal, aproape patru sute de ani, \u00eencep\u00e2nd \u00een epoca elisabetana si \u00eencheindu-se \u00een chiar anul 1928, exact momentul \u00een care Virginia Woolf va definitiva si va publica acesata carte. Folosindu-se de figura simbolica a acestui Orlando echivalat mereu, subtextual, cu Vita Sackville, autoarea \u00eempleteste prezentul cu trecutul, abord\u00e2nd, fie si tangential, probleme ale raportului claselor sociale, dar si istoria dreptului de proprietate \u00een Anglia. \u00cen mai toate paginile, \u00eensa, se \u00eentrevede nemultumirea profunda pe care o nutrea Woolf fata de mijloacele artistice extrem de limitate ale literaturii epocii victoriene, ale asa numitului \u201erealism edwardian\u201c si mai ales fata de ineficienta acestora \u00een ceea ce priveste exprimarea convingatoare si lipsita de artificialitate a naturii realitatii. Nici predilectia pentru specia biografiei, at\u00e2t de pretuita de marii victorieni, nu o multumeste, descoperind, chiar si fara sa vrea, toate inabilitatile si defectele tipului de literatura produs de autori precum Arnold Bennet. Celebrul sau eseu, \u201eMr Bennet and Mrs Brown\u201c (1924) e privit \u00een general drept decizia autoarei de a se desprinde definitiv de conventiile si cliseele (\u00eenvechite mai ales la nivelul analizei psihologice, pe care autorii vremii o \u00eenlocuiau cu o abundenta inutila a detaliilor nesemnificative) unei perioade revolute si de a afirma propria sa literatura, de natura a evidentia mereu marele modernism, asa cum \u00eel \u00eentelegea si-l practica Woolf.
\nPrin urmare, \u201eOrlando\u201c se va situa la polul diametral opus unei literaturi traditionale, scriitoarea nemaifiind deloc interesata de factologie, ci aspir\u00e2nd sa-si poata face protagonistul\/protagonista sa exprime c\u00e2t mai adecvat spiritul epocii. Iar pentru ca acest fapt sa fie evident, Woolf \u00eel\/o plaseaza pe Orlando \u00een mai multe epoci, portretul personajului fiind derivat, din punct de vedere simbolic, tocmai din literatura acelor perioade. Astfel, istoria devine ea \u00eensasi biografie metaforica, \u00eentr-un adevarat carusel al modelor (si modelelor!) care s-au succedat \u00een evolutia marii literaturi engleze. De pilda, perioada elisabetana are drept exponent un Orlando baiat, dar \u00eenzestrat cu toate datele androginitatii, specifice teatrului respectivilor ani, mai cu seama dramaturgiei shakespeariene. Ulterior, fiind plasat \u00een contextul epocii iacobite, Orlando sufera si el, ca mai toti marii reprezentanti ai acelei vremi, de melancolia marilor texte, pentru ca, \u00een plina Restauratie, acelasi Orlando sa ajunga ambasador al lui Carol al II-lea si sa-si reprezinte cu cinste patria la Constantinopol. Dar, aici, ajuns la capatul puterilor, dupa un somn de sapte zile, se va trezi femeie, put\u00e2nd sa \u00eenteleaga abia acum cu claritate superficialitatea relatiilor dintre sexe, dar si sa se integreze unui nou univers (cel feminin) pe care va avea ocazia sa-l cunoasca pentru prima data cu adevarat si sa-i aprecieze profunzimea \u2013 dar si statutul nesigur, \u00een mijlocul unor reguli arbitrare din lumea barbatilor.<\/p>\n

Istorie & literatura<\/strong>
\nDincolo de subiectul \u00een sine, Woolf este preocupata de modul \u00een care istoria a fost si este reflectata \u00een literatura, dar si de acela \u00een care literatura se raporteaza la domeniul istoric. De aici fascinatia pentru marea tema a temporalitatii, desi acum tratata si rezolvata altfel dec\u00e2t \u00een creatiile anterioare ale autoarei. Si tot de aici interesul asumat pentru tehnicile folosite de scriitorii epocilor anterioare pentru a reliefa relatia dintre trecut si prezent. Iar daca, din punct de vedere formal, \u201eOrlando\u201c adopta structura (aparenta?) biografiei si pare a urma modelul cronologic al unei istorisiri, acest lucru nu se \u00eent\u00e2mpla dec\u00e2t pentru ca Virginia Woolf sa poata experimenta pe o scara mult mai larga dec\u00e2t ne-am fi asteptat, poate, initial, dar si sa aiba ocazia de a evalua ea \u00eensasi importanta temporalitatii si a acelei fluiditati a naratiunii pe care a \u00eencercat s-o exprime \u00een mai toate creatiile sale. O concluzie partiala e si aceea ca, deloc \u00eent\u00e2mplator \u2013 dar si deloc surprinzator, scriitoarea \u00eensasi pare a se simti mai apropiata, ca formula narativa si posibilitati ale rezolvarilor estetice, de proza elisabetana sau de cea din perioada Restauratiei dec\u00e2t de solidele modele ale epocii victoriene.
\n\u00cen egala masura, trebuie sa remarcam faptul ca relatarea at\u00e2t de neobisnuitei existente a lui Orlando depaseste conceptia dominanta asupra genului din lumea occidentala, care, se stie, presupune o relatie de cauzalitate \u00eentre sex, gen si dorinta. Orlando are aceleasi sentimente fata de universul \u00eenconjurator si ca barbat, si ca femeie, doar perspectiva pe care o adopta e diferita. Pornind de aici, unii critici n-au ezitat sa interpreteze acest text drept un moment de o importanta cov\u00e2rsitoare, de natura a prefigura atitudinile de mai t\u00e2rziu ale postmodernismului. Esential ram\u00e2ne, \u00eensa, faptul ca experimentalismul Virginiei Woolf \u00eenseamna nu at\u00e2t o evaziune voluntara, menita a eluda natura problematica a identitatii, c\u00e2t mai degraba o permanenta interogatie a si asupra acesteia. De aceea, autoarea nu dezbate posibilele dorinte ale lui Orlando-barbat de a deveni Orlando-femeie, prezinta totul \u00een mod c\u00e2t se poate de natural, esential pentru ea fiind sa mediteze asupra consecintelor acestei transformari, care implica deopotriva natura profunda a subiectivitatii, precum si mecanismele dorintei. Treptat, \u00eensa, si aproape pe nesimtite, cartea aceasta devine, dincolo de nivelul strict al subiectului, dincolo de posibilele interpretari \u00een cheie biografica, o exceptionala aducere \u00een discutie a mecanismelor literaturii, dar si modalitatea inedita pe care autoarea o gaseste pentru a se raporta ea \u00eensasi la marii scriitori dinaintea sa, de la Swift sau Laurence Sterne si p\u00e2na la Shakespeare, Pope ori Milton.
\n\u201eEste fatal pentru o femeie sa dea cea mai mica importanta unui necaz; \u00een orice caz, sa se exprime constient ca femeie. Si \u00abfatal\u00bb nu este o figura de stil; caci tot ce se scrie cu aceasta \u00eenclinatie spre constient este sortit pieirii. Trebuie ca \u00een minte sa existe un fel de colaborare \u00eentre femeie si barbat \u00eenainte ca actul de creatie sa poata fi \u00eendeplinit. Trebuie sa aiba loc anumite aliante ale extremelor\u201c, scria Virginia Woolf, \u00een \u201eO camera separata\u201c. Fara sa o spuna exact cu aceste cuvinte, \u201eOrlando\u201c depune marturie despre aceeasi necesitate estetica. Si reuseste pe deplin sa-i dea glas.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Virginia Woolf, Orlando,traducere de Antoaneta Ralian, prefata de Dana Craciun, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2013.   \u201eEste fatal sa fii pur si simplu barbat sau femeie; trebuie sa fii masculin de feminina sau feminin de masculina.\u201c (Virginia Woolf) Admirat de unii cititori si critici, respins de altii, pe temeiul ca nu s-ar \u00eencadra \u00een nici… Cite\u0219te mai mult »Orlando: masculin, feminin, androgin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8971,8970],"class_list":["post-15905","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-orlando","tag-virginia-woolf"],"views":2044,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15905","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15905"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15905\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15905"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15905"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15905"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}