{"id":15903,"date":"2013-06-27T15:59:52","date_gmt":"2013-06-27T13:59:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15903"},"modified":"2013-06-27T15:59:52","modified_gmt":"2013-06-27T13:59:52","slug":"boema-si-werther-la-opera-de-stat-din-viena","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/boema-si-werther-la-opera-de-stat-din-viena\/","title":{"rendered":"\u201eBoema\u201c si \u201eWerther\u201c la Opera de Stat din Viena"},"content":{"rendered":"

Saptam\u00e2na \u00een care am vazut la Viena spectacolele cu \u201eDon Carlos\u201c, \u201eEvgheni Oneghin\u201c si, imediat, \u201eBoema\u201c si \u201eWerther\u201c a avut cea mai mare concentrare de mari vedete mondiale din toata stagiunea Operei de Stat. C\u00e2ntaretii Anna Netrebko, Dmitri Hvorostovsky, George Petean, Piotr Beczala, Roberto Alagna, Elina Garanca au dat stralucire si maxima atractivitate unui afis care valideaza o data \u00een plus teatrul de pe Ring drept una din cele mai importante scene ale lumii. Numelor enuntate le voi mai adauga unul emergent si voi povesti imediat despre cine este vorba.<\/strong> <\/em>
\nAnita Hartig \u00een r\u00e2ndul vedetelor<\/strong>
\nPentru \u201eBoema\u201c, montarea vieneza a lui Franco Zeffirelli (autor de regie si decoruri, cu costume semnate de Marcel Escoffier) este cea istorica, de la Teatro alla Scala, si dateaza de exact cincizeci de ani. Spectacolul pe care l-am vazut poarta numarul 399, probabil un record al Operei de Stat si ram\u00e2ne un monument al clasicismului regizoral, valabil si astazi prin veridicitatea redarii, minutiozitatea expunerii, abundenta detaliilor, alura de productie filmica, coerenta umplerii spatiului scenic, naturaletea si vivacitatea atmosferei \u00een primele doua acte, tristetea si apasarea \u00een celelalte. M\u00e2na lui Zeffirelli este prezenta peste tot, atenta si de neuitat.
\nNu-l mai vazusem \u00een direct, \u00een sala, pe polonezul Piotr Beczala, ci numai \u00een transmisii live cinematografice, deci cu sonorizare prin microfoane si difuzoare. M-au impresionat amploarea vocii cu care domina auditoriumul, articularea energica, registrul central impunator, usurinta si penetranta notelor extrem acute. Cu frumos glas liric, tenorul a zugravit un Rodolfo mai mult narator dec\u00e2t poet, cu o unda de concretete \u00een discurs si poate numai \u00een finalul zguduitor a regasit intensa traire.
\nPartenera \u00een rolul Mim\u00ec i-a fost letona Kristine Opolais, o surpriza placuta prin timbralitatea vocii lirice sopranile cu buna consistenta, un glas condus cu cursivitate \u00een frazare. A privit de multe ori de la distanta spiritul puccinian daruit si rascolitor, fara sa \u00eel \u00eenzestreze cu rafinamente de expresie sau subtile nuantari.
\nChiar daca a interpretat personajul Mim\u00ec la Scala si Covent Garden, Viena si Hamburg, \u00eenainte de a-l c\u00e2nta \u00een stagiunea urmatoare la Metropolitan si Paris, Berlin si M\u00fcnchen, t\u00e2nara Anita Hartig a dorit sa-si completeze repertoriul si cu rolul Musetta. Urmarisem cu atentie parcursul artistic al sopranei originare din Bistrita \u00een c\u00e2teva repere: debut la Opera Nationala Bucuresti \u00een 2008 cu Mim\u00ec, mare c\u00e2stigatoare a Premiului I si Premiului Special MELOS la Concursul International de Canto \u201eMaestrii artei lirice \u2013 Magda Ianculescu\u201c, Bucuresti 2009, solista merituoasa \u00een concertul aniversar \u201eIoan Holender\u201c, Timisoara 2011, \u00eei observasem realizarile ca solista a ansamblului Operei de Stat din Viena si pe importantele scene internationale. O singura concluzie. Vocea, emotionalitatea si stilistica \u00een c\u00e2nt ale Anitei Hartig sunt bijuterii din aur. Asa le-am regasit si acum, \u00eentr-un rol mai scurt, \u00een care talentul a fost evident de la prima fraza a ariei \u201eQuando me’n vo\u201c, construita cu stiinta exprimarii inteligente, cu atentie la fiecare inflexiune pe care Puccini a picurat-o \u00een desenul melodic. Anita Hartig a \u00eencalzit expresiv arcele muzicale, a c\u00e2ntat maiestrit, fluid si nuantat iar proiectia de sunet cu care a dominat ansamblurile si tirada lui Marcello (actul secund) a fost absolut admirabila. O Musetta insinuanta, mai mult cerebrala dec\u00e2t frivola, mai mult rationala dec\u00e2t dracoasa. La cei treizeci de ani ai sopranei, o includ cu curaj \u00een r\u00e2ndul vedetelor lumii. Anii care vor urma \u00eemi vor confirma optiunea, sunt convins.
\nGlasuri valabile au aratat baritonii Marco Caria (Marcello) si Eijiro Kai (Schaunard), alaturi de basul Dan Paul Dumitrescu (Colline cu o interpretare plina de caldura a ariei \u201eVecchia zimarra\u201c).
\n\u00cen fosa, cu sensibilitate, excelentul Andris Nelsons a condus un spectacol radiant de tinerete.
\nAndrei Serban si lirica franceza<\/strong>
\nDupa montarea pe scena vieneza, la \u00eenceputul anilor ’90, a operei \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c de Offenbach, productie devenita legendara, Andrei Serban a fost solicitat \u00een anul 2005 de directorul de atunci, Ioan Holender, pentru un nou titlu din repertoriul francez, \u201eWerther\u201c de Massenet. (Si daca ma g\u00e2ndesc ca, ulterior, \u00een 2007, marele regizor a fost chemat si pentru montarea operei \u201eManon\u201c de Massenet\u201c, sa cred ca Ioan Holender l-a asociat \u00een mod iremediabil cu lirica franceza? Iata o tema de colocviu…)
\nDupa simbolistica amanuntit g\u00e2ndita pentru opera lui Offenbach, \u00een care fiecare element de decor stilizat avea o cheie aparte, Andrei Serban a dimensionat \u201eWerther\u201c \u00een tusa monumentala. Scena este dominata de un arbore secular, al carui frunzis \u00eesi schimba culoarea si bogatia \u00een fiecare act, de la verde intens la ruginiu, pentru ca la deznodam\u00e2ntul tragic sa ajunga desfrunzit, descarnat, uscat, cu ramurile precum cangi sinistre. Un final anuntat \u00eenca de la \u00eenceput de convulsiile \u00eenfricosatoare ale uriasei coroane. Este arborele vietii sub veghea caruia eroii traiesc, iubesc, se zbuciuma, se sting… Regizorul a mutat actiunea \u00een anii ’50 ai secolului trecut, cu televizoare, fumuri de tigara, dichis: decoruri Peter Pabst, costume Peter Pabst si Petra Reinhardt.
\nFarmecul vocii lui Roberto Alagna, caldura timbrala, rostirea \u00een limba materna seduc. Chiar daca tenorul se arata prudent fata de rolul titular si c\u00e2nta fara poezie intensa aria de intrare \u201eO nature, pleine de gr\u00e2ce\u201c. Cresterea implicarii a fost \u00eensa evidenta pe parcurs si, \u00een duetul cu Charlotte din cel de-al doilea act, s-a daruit total, \u00eembinare de tandrete cu durere, de patos cu triste implorari. \u201eLacrima\u201c din glasul lui Alagna, rara calitate expresiva, este \u00eentotdeauna tulburatoare, pasiunea izbucneste din fiecare fraza sau declamatie. \u00cen celebra arie \u201ePourquoi me r\u00e9veiller, \u00f4 souffle du printemps?\u201c (actul al III-lea), din nou, tenorul a parut mai putin concentrat sau, mai bine spus, prea preocupat de dificultatile tesaturii vocale. Asa \u00eenc\u00e2t, \u00een pofida unei frumoase frazari, primele versuri din fiecare strofa au sunat sub tonul corect iar necesarele moliciuni au fost \u00eenlocuite, pe alocuri, cu falsetto. Usor aspre, acutele (La diez) au fost sigure si patrunzatoare. Si, din nou, sensibilitatea lui Roberto Alagna a fost cheia de bolta a tabloului final, \u201eMoartea lui Werther\u201c.
\nFrumoasa mezzosoprana letona Elina Garanca are un glas de substantiala calitate, catifelat, bogat \u00een armonice, cu care a \u00eenzestrat luxos discursul melodic al lui Massenet. Omogenitatea pe ambitus este impecabila, sonoritatea, princiara. \u00cen consecinta, demersul sau, inclusiv cele doua arii, \u201ea scrisorilor\u201c si \u201ea lacrimilor\u201c, a fost fara repros din perspectiva vocala. Ca personaj, mi s-a parut putin contrariant. Charlotte \u2013 Elina a fost rece si neimplicata emotional, chiar \u00een situatiile limita, c\u00e2nd s-a aflat la patul lui Werther ranit mortal.
\n\u00cen alte roluri au c\u00e2ntat Daniela Fally (Sophie fara personalitate, cu glas mic, depasit uneori de volumul orchestrei), Tae-Joong Yang (Albert cu voce placuta), Andreas H\u00f6rl (Le Bailli), Thomas Ebenstein (Schmidt), Hans Peter Kammerer (Johann).
\nColorist de finete, dirijorul Bertrand de Billy nu a aratat \u00eensa aceeasi fermitate si preciziune \u00een atacuri, asa cum \u00eel gasisem cu c\u00e2teva seri \u00eenainte, c\u00e2nd condusese \u201eDon Carlos\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Saptam\u00e2na \u00een care am vazut la Viena spectacolele cu \u201eDon Carlos\u201c, \u201eEvgheni Oneghin\u201c si, imediat, \u201eBoema\u201c si \u201eWerther\u201c a avut cea mai mare concentrare de mari vedete mondiale din toata stagiunea Operei de Stat. C\u00e2ntaretii Anna Netrebko, Dmitri Hvorostovsky, George Petean, Piotr Beczala, Roberto Alagna, Elina Garanca au dat stralucire si maxima atractivitate unui afis… Cite\u0219te mai mult »\u201eBoema\u201c si \u201eWerther\u201c la Opera de Stat din Viena<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15903","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1954,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15903","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15903"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15903\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15903"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15903"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15903"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}