{"id":15899,"date":"2013-06-27T15:57:47","date_gmt":"2013-06-27T13:57:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15899"},"modified":"2013-06-27T15:57:47","modified_gmt":"2013-06-27T13:57:47","slug":"vertigo-de-alfred-hitchcock","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vertigo-de-alfred-hitchcock\/","title":{"rendered":"\u201eVERTIGO\u201c de Alfred HITCHCOCK"},"content":{"rendered":"

1958. SUA, 126 minute. Prod. PAR (Alfred Hitchcock). Regia: Alfred HITCHCOCK. Scenariul: Alec Coppel si Samuel Taylor, dupa romanul \u201eD’entre les morts\u201c de Pierre Boileau si Thomas Narcejac. Imaginea: Robert Burks. Muzica: Bernard Herrmann. Interpreteaza: James Stewart (John \u201eScottie\u201c Ferguson, Kim Novak (Madelaine\/Judy), Barbara Bel Geddes (Midge Wood), Tom Helmore (Gavin Elster).<\/strong> <\/em>
\nFormule fictionale \u00een fabricarea unui star<\/strong>
\nPe masura ce trece timpul, festivalul aduce din trecut tot mai multe creatii, spre a le prezenta \u00een straie noi, reconditionate numeric. Nu sunt filme oarecare. Printre ele se afla chiar adevarate nestemate. \u201eCannes Classics\u201c face astfel o solida concurenta valorica productiilor din programul curent, chiar si celor care se bat pentru Palme d’Or. La aceasta editie, la capitolul \u201eEvenimente\u201c s-au putut revedea: \u201eVertigo\u201c (1958) de Alfred Hitchcock, \u201eLa grande abbuffata\u201c (1973) de Marco Ferreri, \u201eLa Belle et la B\u00eate\u201c (1946) de Jean Cocteau (cu o paranteza omagiala, prilejuita de trecerea unei jumatati de veac de la moartea autorului, expusa de franco-americana Arielle Dombasle, \u00een al carei film, \u201eOpium\u201c, este evocata prietenia dintre Raymond Radiguet si Cocteau, cineastul las\u00e2ndu-se tentat de droguri la disparitia primului numit), \u201ePlein soleil\u201c (1959) de Ren\u00e9 Clement (cu un Alain Delon la fel de t\u00e2nar, omagiat si foarte aplaudat la proiectia de la Debussy), \u201eCleopatra\u201c (1962) de Joseph L. Mankiewicz, \u201eLes parapluies de Cherbourg\u201c (1963) de Jacques Demy, \u201eCharulata\u201c (1964) de Satyajit Ray.
\nSi alte programe din sectiunea \u201eCannes Classics\u201c ofera noi lecturi ale unor filme de referinta asupra carora este de dorit sa revenim. Ne vom opri la \u201eVertigo\u201c din mai multe motive. Este vorba de un mare autor, inventiv pe toate planurile, dincolo de unanima sa recunoastere ca maestru al suspensului. Cu c\u00e2tiva ani \u00een urma, \u201eVertigo\u201c (\u201eSueurs froids\u201c) a fost asezat pe primul loc \u00een topul celor mai bune filme din toate timpurile. Invit\u00e2nd 846 de critici din toata lumea sa aleaga din 2045 de titluri, revista \u201eSight and Sound\u201c a oferit o lista finala din care nu au lipsit surprizele. Nu o vom transcrie aici \u00een \u00eentregime. Ne rezumam la a constata detronarea celebrului \u201eCrucisatorul Potemkin\u201c (1926) de S.M. Eisenstein, situat ani si ani la r\u00e2nd pe un de neclintit loc \u00eent\u00e2i. Schimbarea liderului valoric al cinematografiei mondiale merita o revenire.
\n\u00cen alta ordine de idei, se cuvine sa comentam filmul lui Hitchcock si prin prisma reprezentatiei oferite de proiectarea sa la \u201eSalle du Soixanti\u00e8me\u201c \u00een prezenta interpretei principale, Kim Novak. Av\u00e2ndu-l ca amfitrion pe delegatul artistic al festivalului, Thierry Fr\u00e9maux, octogenara (nascuta la 13 februarie 1933) a parut la fel de blonda si de vivace, vorbindu-ne despre un Hitch mereu preocupat sa o stie alaturi la filmare pe sotia sa, ca si de plinul de tact James Stewart, partenerul din film. Frumusetea ei glaciala, adesea comentata, ca si lipsa de afectivitate \u2013 si ea amendata \u2013, pentru care au acuzat-o criticii din epoca, pareau sa fie contrazise de noua imagine, una a entuziasmului, \u00een ciuda v\u00e2rstei, si a atasamentului imediat, caci actrita s-a dovedit dornica sa revada filmul \u00een noua lui \u00eenfatisare digitala.
\nVom schita c\u00e2teva posibile repere \u00een reevaluarea stilistica a acestei capodopere incontestabile. Daca am trasat contextul revizionarii, e pentru ca, se stie, orice noua lectura critica si teoretica nu poate face abstractie de ambianta receptarii, la r\u00e2ndul ei remodelata.
\nSuspens (e) si deadline<\/strong>
\nIntentia de a se sustrage cliseelor hollywoodiene aproape ca a creat o marca \u201eHitchcock\u201c, complexa, dificil de conturat, totusi, c\u00e2ta vreme maestrul lucreaza cu instrumentele adversarului, spre a le deturna. Dramaturgia acceptata la Hollywood pariaza pe dinamizarea timpului, preferata si preponderenta fiind figura marcajului cronologic, a deadline-ului. David Bordwell, de pilda, un specialist al clasicismului american \u00een expresia stilurilor sale narative, a fost preocupat de acest poncif. A analizat, \u00een contrareplica, polemic, si cinema-uri ale diferentialitatii (Eisenstein, Ozu, Tati, Fellini, Bergman, Antonioni, dar si manifestarea americana a unor Murnau, Sternberg, Stroheim, Lang), spre a sublinia ca fenomenul dilatarii ori, dimpotriva, al comprimarii temporale,\u00a0 nu doar ca produce o noua forma a \u201er\u00e9cit\u201c-ului, dar atrage atentia si asupra unei micro-figuri aparent adiacente, \u00eensa deosebit de eficace \u2013 suspense-ul. Caligrafiat \u00een engleza \u2013 suspense \u2013, c\u00e2nd este trecut la forma lui franceza (\u201esuspens\u201c), termenul \u00eesi pierde conotatia politista, dupa cum ne atrage atentia Jacqueline Nacache, o buna cunoscatoare a clasicismului de tip Hollywood. Configuratia figurala a notiunii ia \u00een tratarea hitchcockeana o multitudine de forme. \u201eVertigo\u201c, de pilda, propune o dilatare, \u00een vreme ce \u201ePsycho\u201c mizeaza pe un soc indescriptibil, iar \u201eThe Birds\u201c impune un climax, un crescendo p\u00e2na la urma delirant.
\n\u00centr-o carte, altminteri remarcabila, pe care universitarul parizian Jean-Pierre Esquenazi i-o consacra filmului \u2013 \u201eHitchcock et l’aventure de Vertigo. L’invention a Hollywood\u201c (CNRS Editions, Paris, 2001) \u2013, acesta apela la un argument teoretic \u00een a sustine capacitatea inventiva a celui aici comentat. \u00centr-adevar, se poate admite ca \u201eHitchcock nu are prestigiul lui Eisenstein\u201c (ca sa-i raportam la rocada ivita, mai sus semnalata). Primul \u00eesi cauta sursele \u00een vietile noastre, fara a apela la substratul politic, fie el si epurat sub incidenta jocurilor formale. De fapt, Hitchcock lasa impresia ca se adapteaza la masinaria hollywoodiana tocmai spre a o reelabora printr-o serie de \u201erupturi\u201c si de \u201estersaturi\u201c. Prin fuziunea stilului romanesc cu cel spectacular, observa acelasi Esquenazi, se depasesc prerogativele de gen. Mai mult, ar fi de adaugat, se redimensioneaza, \u00een discreta, moderata, aplicatie postmoderna, \u00eentregul ansamblu de trucaje narative ce au constituit fala epica a filmului clasic american. Ele sunt destructurate anume spre a divulga si controla flux-refluxul fabricarii unui star.
\nClaritatea progresiei factologice, transparenta nodurilor epice sunt \u00eencurcate, deviate, at\u00e2t c\u00e2t ele \u00eensele sa devina o sursa de neliniste, de suspens existential, \u00een perspectiva mai degraba franceza. De aceea, \u201eVertigo\u201c apare ca o \u201eparafraza hollywoodiana\u201c ce tinde sa\u00a0 preia c\u00e2teva poncife. Difuz\u00e2ndu-le \u00een masa narativa, le livreaza dupa aceea ca idiomuri hitchcockiene, supuse unei infinite remodelari, ca serie de dubluri de toate felurile.
\nFilmul are astfel structura unui joc \u00een joc, a unui personaj \u00een personaj, a unei povestiri \u00een povestire. Antologica si, de la o vreme, legendara stratificare \u00een profunzime a c\u00e2mpurilor vizual-auditive din \u201eCetateanul Kane\u201c al lui Orson Welles se transforma aici \u00eentr-un evantai de departajari antren\u00e2nd ansamblul esichierului narativ, la nivel macro si micro. Cineastul demonteaza mecanismul construirii unui mit, pentru a de-juca metodologia fascinarii.
\nArtificiile tehnice au efect stilistic<\/strong>
\nSupletea structurilor narative, ca si spectacolul formelor, nu pot fi interpretate univoc atunci c\u00e2nd vorbim de cinematograful american. Oric\u00e2t ar parea de ciudat si de paradoxal, filmul american ofera mai multe componente. Conteaza, desigur, stilul\u00a0 marilor studiouri, modurile de productie, dar nu ne putem rezuma la at\u00e2t. Au dreptate Vincent Amiel si Pascal Coute atunci c\u00e2nd, \u00een cartea \u201eFormes et obsessions du cinema americain contempoerain\u201c (Paris, Klincksieck, 2003), \u00eendemn\u00e2ndu-ne sa vorbim de \u201ecinemas\u201c-uri americane, subliniind, deci, caracterul pluralist, atrag atentia asupra unui climat diferentiat, \u00een care este admisa \u201ecirculatia formelor de reprezentare\u201c. Pe l\u00e2nga mult hulitul cinema industrial hollywoodian, exista si un cinema independent si o tendinta evidenta de a practica un \u201ecinema de autor\u201c. Traditia acestuia vine de mai departe, iar curajul estetic dovedit de Hitchcock avea o baza practica si teoretica de luat \u00een seama. Cineastul britanic a stiut, aproape ca nimeni altul, sa valorifice, pe de o parte, standardele epice, iar pe de alta a venit el \u00eensusi cu solutii tehnice prin care a generat atitudini stilistice de luat \u00een seama. A avut de fiecare data probleme cu producatorii sai, ceea ce l-a condus la o concluzie \u00een buna parte justificata si justa: \u201eCinema-ul va fi cu adevarat artistic atunci c\u00e2nd filmele vor fi create \u00een \u00eentregime de un singur individ\u201c. Lucru aproape imposibil, ar fi de zis. Cu toate acestea, Hitch a reusit sa se exprime auctorial, depasind conditiile de productie, adapt\u00e2ndu-le, instrument\u00e2ndu-le, asa \u00eenc\u00e2t sa-i exprime cu c\u00e2t mai multa autenticitate intentiile estetice.
\n\u00cen cele ce urmeaza ne vom referi destul de succint la c\u00e2teva aspecte. Mentionam la un moment dat capacitatea lui Hitchcock de a se adapta masinariei de la Hollywood. Aceasta presupune, \u00eentre altele, si disponibilitatea de a produce energie estetica prin intermediul unui mod de productie bazat pe inspiratia spectaculara, \u00een cea mai autentica acceptie a metodologiei filmului comercial. Felul cum acroseaza tehnica suspansului de tip \u201ethriller\u201c, de pilda, devine o proba peremptorie pentru preluarea unei formule anume spre a se juca \u00een limitele ei. \u00cenca de la prima secventa, \u00een \u00eencercarea de a puncta frica de \u00eenaltime a personajului Scottie, regizorul combina privirea subiectiva cu un traveling condensat. Se asociaza miscarea reala a camerei cu o deplasare optica, obtinuta printr-un zoom. Din recuzita filmului cu gangsteri fac parte si aproximarile vizuale cu efect psihologic obtinut printr-o sustinere acustica, muzicala. Esquenazi indica formula unui \u201emickeymousing\u201c (op. cit., pag 117), const\u00e2nd \u00een redublarea momentului imagistic prin etalarea paralela a unui cod muzical. Sunt acestea ipostazieri ale \u00eendoielii, \u00een general exprim\u00e2nd ezitarea, fara a focusa \u00eentregul traseu narativ pe un procedeu anumit.
\nSpre a ne convinge de varietatea solutiilor cu care opereaza autorul am putea lua exemplul construirii imaginii feminine. Instrumentarea metodologiei genului prezinta un evantai de figuri adecvate unor semnificatii ingenios etalate. Madelaine, de pilda, este sotia lui Elster. Ferguson \u00eei ia urma spre a o apara de o presupusa ratacire psihica destul de misterioasa. \u00cen realitate se pare ca el o cerceteaza c\u00e2t mai de aproape pe chiar sosia acesteia, Judy, dupa cum vom \u00eentelege mai t\u00e2rziu, odata cu detectivul. Am\u00e2ndoua fac drumul la un muzeu, \u00een fata unei p\u00e2nze reprezent\u00e2nd-o pe Carlotta, stra-stra-bunica Madelainei, al carei trecut maladiv constituie o zestre genetica \u00eengrijoratoare, motiv sa-l puna pe g\u00e2nduri pe aparent nelinistitul protector al acesteia, Elster, sotul investit cu misiunea de a-i duce mai departe afacerile din constructii. Carlotta este mai degraba interesanta prin felul de a-si str\u00e2nge parul \u00eentr-un coc la spate, ca si prin medalionul preluat de Madelaine. Conotativarea stilistica a acestor elemente \u00eembina sinecdoca (parte pentru \u00eentreg), metonimia (cauza unei obsesii comportamentale) cu metalepsa (o serie de succedanee, captarea unei personalitati din trecut spre a fi actualizata ca identificare cinematografica a unei figuri plastice, sugerata de portretul pictural). Un \u00eentreg ritual romanesc se produce prin aceasta fuziune de stiluri ale expunerii feminitatii. Dintr-un atare amalgam, dar nu numai, se compune structura at\u00e2t a alcatuirii unui star de la Hollywood, c\u00e2t si dezmembrarea scheletului lui principal, realizata pe etape, prin amendarea narativa si cinematografica a nodurilor astfel denotativate.
\nAceeasi Carlotta razbate si \u00een preocuparile altei femei din existenta lui Scottie, Midge Wood, fosta \u201elogodnica\u201c, devenita prietena geloasa. La ea \u00eesi analizeaza Ferguson efectul fricii de \u00eenaltime, tin\u00e2ndu-se drept pe o scara, mereu provocat erotic, prin expunerea \u00een proximitate a lenjeriei feminine intime. \u00cen aceeasi coloratura stilistica, aluziva, sunt de mentionat si \u00eembratisarile arborelui sequoia si chiar plasarea \u00een cadru a siluetei Turnului Coit din San Francisco. Un veritabil tablou al pre-emergentelor, dar si al post-emergentelor erotice, pare g\u00e2ndit spre a studia haloul unui potential incert, de virilitate \u00eendoielnica, supozitie insuficienta, \u00eensa, \u00een a justifica \u00eendragostirea de Judy, obligata sa devina Madelaine. Apoi, barbatul da curs scenariului razbunarii p\u00e2na la deplina edificare \u00een legatura cu stratagema acesteia.
\nTransplantul de personalitate reprezinta performanta lui Hitchcock din \u201eVertigo\u201c. Aceasta continua, infatigabila, metamorfoza se manifesta la nivelul obiectelor, al naratiunii, dar si al temelor de gen. Avem, astfel, un \u201ecoc \u00een coc\u201c, un \u201etablou \u00een tablou\u201c, o \u201eblonda \u00een blonda\u201c (Judy \u00een Madelaine, aparitia fulguranta a altor siluete feminine \u00eent\u00e2mplatoare), dar si o \u201epoveste \u00een poveste\u201c (Madelaine reedit\u00e2nd parcursul Carlottei), o \u201emoarte \u00een moarte\u201c (aruncarea unei fantose din clopotnita m\u00e2nastirii, ca apoi acelasi traseu sa-i fie harazit lui Judy, cea care favorizase infractorul). Mixtura temelor ca si a genurilor reprezinta un alt nivel al operatiunii regenerative a lui Hitchcock. Se \u00eent\u00e2lnesc aici filmul cu gangsteri, thriller-ul, filmul love-story, filmul psihologic, genul documentarului turistic (\u00een varianta citadina, dar si silvestra), policier-ul, cu enigmele lui de descifrat, crima si iluzia \u00eendragostirii, sentimentul culpabilitatii si complexul oedipian. Scottie apare deseori \u00een postura unui Pygmalion, eliberat din obsesia cvasi-matrimoniala a lui Midge, decis, la r\u00e2ndul lui, sa-si devoreze creatura, asalt\u00e2nd-o cu ambitia sa de a implanta \u00een Judy imaginea-proba-martor a Madelainei. Este, desigur, de remarcat c\u00e2ta sofisticare implica acest travaliu hitchcockean, dar si c\u00e2ta simplitate si eleganta a franchetei sale funciare. Ar fi de remarcat ca regizorul nu submineaza obsesiile cinematografului clasic american, c\u00e2t, mai degraba, le rafineaza, reusind un proces de tematizare a lor, exprim\u00e2nd astfel propriile nelinisti, universal valabile.
\n\u00cen jocul formelor narative si stilistice devin operante trei modalitati esentiale, indicate cu rigoare de Esquenazi, mai sus citat: unghiul subiectiv, statuarea si deconstructia femeii \u00een varianta \u201efatalitatii\u201c, asocierea stilului romanesc cu cel spectacular.
\nAm retrait acel climat al primului deceniu al jumatatii de secol douazeci, \u00eentr-o seara de mai, la Cannes (2013), c\u00e2nd Kim Novak s-a prezentat publicului drept vedeta supravietuitoare a filmului, spre a parasi sala, la sf\u00e2rsitul proiectiei, amestecata printre spectatori, \u00eentr-un anonimat ce constituie tributul platit de orice star la trecerea nemiloasa a timpului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

1958. SUA, 126 minute. Prod. PAR (Alfred Hitchcock). Regia: Alfred HITCHCOCK. Scenariul: Alec Coppel si Samuel Taylor, dupa romanul \u201eD’entre les morts\u201c de Pierre Boileau si Thomas Narcejac. Imaginea: Robert Burks. Muzica: Bernard Herrmann. Interpreteaza: James Stewart (John \u201eScottie\u201c Ferguson, Kim Novak (Madelaine\/Judy), Barbara Bel Geddes (Midge Wood), Tom Helmore (Gavin Elster). Formule fictionale \u00een… Cite\u0219te mai mult »\u201eVERTIGO\u201c de Alfred HITCHCOCK<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15899","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1318,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15899","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15899"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15899\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15899"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15899"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15899"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}