{"id":15893,"date":"2013-06-27T15:54:09","date_gmt":"2013-06-27T13:54:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15893"},"modified":"2013-06-27T15:54:09","modified_gmt":"2013-06-27T13:54:09","slug":"memoria-la-timpul-prezent","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/memoria-la-timpul-prezent\/","title":{"rendered":"Memoria la timpul prezent"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Mai mult ca oric\u00e2nd, s-a spus de at\u00e2tea ori, \u00een epoca noastra, viata, realitatea devanseaza fictiunea. Nu ne mai miram, asadar, ca interesul pentru literatura memorialistica, pentru jurnale si epistolare, pentru <\/strong><\/em><em><strong>literatura confesiva \u00een general este foarte mare. Nu numai la noi, dar mai ales la noi, unde, din pacate, \u00eencep\u00e2nd cu 1990, scrierile de acest gen au sufocat piata cartii si a presei.<\/strong> <\/em><br \/>\nVenind \u00een \u00eent\u00e2mpinarea unei legitime asteptari, aparent paradoxal tocmai ele au ajuns sa \u00eentunece orizontul acesteia. Si nu doar cantitatea este de semnalat \u00een aceasta ordine de idei, ci, mai ales, calitatea. \u00cen \u201eCartea ca destin\u201c, scrisa \u2013 si subliniez: scrisa \u2013 \u00een dialog sau, asa-zic\u00e2nd, \u00een parteneriat cu Daniel Cristea-Enache, si aparuta la Humanitas, Dan C. Mihailescu foloseste o inspirata formula, marca recognoscibila, care vizeaza ambele aspecte: \u201eegofilie memorialistica\u201c. Cu at\u00e2t mai \u00eendreptatita se dovedeste aceasta formula, cu c\u00e2t criticul sesizeaza un fapt mai putin vizibil si anume \u201ezecile de condeie scriitoricesti, sau gazetaresti, care folosesc frecvent diarismul mascat, de la C.T. Popescu, S\u00e2nziana Pop si Tia Serbanescu, la Radu Aldulescu, Mihai Banica si Bogdan Calinescu, de la Tismaneanu si Mihaies la Sorin Lavric&#8230;\u00a0 Suntem literalmente devorati de bulimia confesiva\u201c, conchide DCM, preciz\u00e2nd ca \u00een asta nu \u00eenseamna ca ar vedea sau \u201ear fi ceva rau\u201c. Numai ca, pe l\u00e2nga destule jurnale si carti de memorii ce raspundeau si raspund unui mult dorit timp al marturisirii (dupa cel al trairii si al tacerii impuse) cu demnitate si respect pentru adevar, a aparut un noian de facaturi, de autofictiuni. Patetismul de mahala, prostul-gust, vinovata contrafacere, ca sa nu spun minciuna interesata, au riscat sa compromita genul \u00eensusi. Mii de asa-zise edituri, aparute peste noapte, \u00een temeiul unor avize iresponsabile, \u00een cazul c\u00e2nd acestea au existat totusi, date de diversi nechemati, se \u00eentreceau, \u00een primii ani postdecembristi, \u00een a tipari fel de fel de carti de \u201emarturii\u201c, de confesiuni ai caror \u201eautori\u201c, inclusiv unii scriitori, \u00eesi fabricau arbori genealogici, biografii eroice, \u00eesi inventau suferinte niciodata traite, se victimizau vorbind de persecutii si interdictii pe care \u2013 nu o data \u2013 tocmai ei stiusera sa le evite, \u00een vechiul regim, prin oportunism, obedienta sau delatiuni la Securitate. \u00cen locul faimoasei \u201eliteraturi de sertar\u201c \u2013 de care se facuse at\u00e2ta caz, dar care s-a dovedit practic aproape inexistenta \u2013 a proliferat una de tip memorialistic, parazitara, conjuncturala, nociva. Mai este loc ca literatura confesiva sa-si rec\u00e2stige statutul, miz\u00e2nd pe sinceritate, pe autenticitate, pe obiectivitate, pe adevar.<br \/>\nSi c\u00e2nd vine vorba de literatura subiectiva, nu putem sa nu ne \u00eentoarcem la clasici. G. Calinescu, care, cum se stie, nu credea \u00een jurnal, afirm\u00e2nd chiar ca jurnalul e o prostie, recunostea totusi: \u201eDaca cineva ar \u00eencepe sa-si noteze existenta, zilnic si bogat, de la 15 ani, ca Maiorescu, si ar duce-o asa 50 de ani, lucrul ar fi extraordinar, chiar c\u00e2nd omul ar fi mediocru\u201c. \u00cen fond, Maiorescu si-a consemnat, timp de o jumatate de veac, cu o tenacitate neegalata de nimeni \u00een cultura rom\u00e2na, dar si cu cruzimea celui ce nu-si acorda nici o circumstanta atenuanta privind un esec, o ne\u00eemplinire, o lasitate, constructia propriei personalitati. El era, \u00eenainte de orice, sincer cu sine, de vreme ce \u00eesi propusese \u00eenca pe c\u00e2nd se afla elev la Theresianum sa le arate, el, \u201emagarilor\u201c de nemti ce \u00eenseamna un rom\u00e2n. Maiorescu era, \u00eensa, si ceea ce se cheama un caracter. Adres\u00e2ndu-i-se \u00een februarie 1910, c\u00e2nd marele critic \u00eemplinea v\u00e2rsta de 70 de ani, inclementul P.P. Carp, care \u00eel cunostea mai bine dec\u00e2t oricine, \u00eel caracteriza astfel: \u201eStii de ce te iubeste lumea asa de mult? Am sa-ti spun eu. Pentru ca tu ai fost un caracter. Pentru ca atunci c\u00e2nd au \u00eenceput altii sa ne schimbe si sa ne batjocoreasca limba noastra rom\u00e2neasca, cultura noastra, tu ai avut curajul sa te ridici cu stiinta ta contra lor\u201c.<br \/>\nDe buna seama, chiar \u201ecosmetizat\u201c, jurnalul exprima \u00een definitiv personalitatea diaristului. Nimeni nu se poate ascunde \u00een \u00eentregime, nimeni nu se poate \u201e\u00eenchide\u201c \u00eentr-o autofictiune perfecta \u00eenc\u00e2t sa nu-l mai recunoastem sau macar sa intuim daca este sau nu un caracter. \u00cen jurnalul sau \u2013 \u201eCaietul de note zilnice\u201c \u2013 Camil Petrescu nota la data de 13 ianuarie 1927; \u201eUn jurnal e un lucru anost si aproape fara sens. Totusi simt nevoia unei exteriorizari\u201c. \u00cencheindu-l, la 17 decembrie 1940, el \u00eesi dezvaluie interventia post factum \u00een textul jurnalului: \u201eCorecturile si notele cu creionul sunt facute la lectura acestui caiet din 15, 16, 17 septembrie 1940\u201c. Este, din aceasta cauza, jurnalul lui mai putin revelator? Ne raspunde indirect contemporanul si prietenul sau, Serban Cioculescu. \u00centr-un interviu din 1976, la putin timp dupa publicarea \u201eNotelor zilnice\u201c (trecusera 35 de ani de la \u00eencheierea redactarii jurnalului si aproape doua decenii de la moartea lui Camil), autorul \u201eVietii lui I.L. Caragiale\u201c \u00eemi marturisea: \u201eAm fost consternat. Nu stiam ca au trecut at\u00e2tia ani pe l\u00e2nga sinucidere si ca spunea despre sinucidere ca era ca un fel de imperativ ereditar \u00een familia sa. Pe urma, nu stiam ca suferise at\u00e2ta vreme de mizerie, de foame. El era un om foarte m\u00e2ndru. Faptul ca Vintila Russu Sirianu \u00eel invita sa vina sa ia mesele de pr\u00e2nz la el, \u00eel miluia cu o masa, \u00eel umilea desigur profund. Daca a fost silit sa accepte aceasta formula \u00een loc sa i se dea un \u00eemprumut sau un ajutor banesc \u2013 ajutorul banesc \u00eesi pierde caracterul umilitor c\u00e2nd ia forma unui \u00eemprumut, chiar a unui \u00eemprumut care nu se mai restituie \u2013 e trist\u201c.<br \/>\nJurnalul lui Camil Petrescu \u00eei revela criticului si alte situatii, fapte si stari pe care nici nu banuise ca ilustrul sau contemporan le-ar fi trait vreodata. \u201eNevoia de exteriorizare\u201c \u00eentr-un jurnal, devenit fatalmente extim, a \u00eenvins p\u00e2na si cel mai nemasurat orgoliu, precum cel al lui Camil Petrescu.<br \/>\nDar un jurnal este si altceva dec\u00e2t un document, nu o data inestimabil. A se vedea, de exemplu, cel al generalului Berthelot \u2013 care a condus misiunea franceza \u00een Rom\u00e2nia, \u00een timpul Primului Razboi Mondial si a fost seful Statului Major al armatelor rom\u00e2ne pe l\u00e2nga rege \u2013 jurnal fara de care imaginea evenimentelor petrecute \u00een acei ani de foc (1916-1919) si a personalitatilor implicate direct \u00een desfasurarea lor nu ar fi \u00eentreaga. Un jurnal poate avea \u00eensa, repet, si o alta motivatie, chiar o alta intentie dec\u00e2t cea de a depune marturie. El se poate naste si din iluzia diaristului ca da o replica avant la lettre. Vine timpul c\u00e2nd ultimul cuv\u00e2nt \u00eel are, cel putin potential, altcineva. Or, diaristul pare a fi dintre cei care nu accepta aceasta fatalitate. El vrea sa aiba cuv\u00e2ntul si post festum, cu at\u00e2t mai abitir cu c\u00e2t atunci c\u00e2nd ar fi trebuit sa se pronunte public nu a facut-o. Din lasitate, din lehamite sau din comoditate. Jurnalul i se pare a fi, de aceea, nu doar o c\u00e2rja cu care \u00eenaintezi \u00een golul timpului (Matei Calinescu) ori un eu \u201ede refugiu\u201c (Jacques Le Rider), ci si o compensatie retro sau un colac de salvare aruncat \u00een marea posteritatii.<br \/>\nSavantii, filosofii, scriitorii s-au straduit sa-si reprezinte clipa cea din urma. Sadoveanu, de pilda, scrie undeva ca \u00een clipa iesirii definitive din \u201eterenul de joaca al vietii\u201c, cum ar zice un talentat poet, unui barbat i s-ar derula, pe repede \u00eenainte sau pe repede \u00eenapoi, cu o expresie din limbajul profesionistilor din industria imaginii, pe ecranul memoriei chipurile, siluetele tuturor femeilor pe care le-a iubit. S-ar putea ca intuitia unui mare inspirat, a unui \u201etrimis\u201c ca Mihail Sadoveanu, sa nu dea gres. Plauzibil ar fi si faptul ca \u00een acea clipa a marii treceri sa ne cutreiere un sentiment de regret ca nu le-am dat cuvenita replica unor adversari pe care i-am respectat sau chiar unor netrebnici pe care i-am dispretuit\u2026 Si, de aceea, cine stie daca regretul nu este mai suportabil c\u00e2nd stii ca ai lasat \u00een urma un jurnal de bord al unei calatorii care a fost chiar viata ta!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mai mult ca oric\u00e2nd, s-a spus de at\u00e2tea ori, \u00een epoca noastra, viata, realitatea devanseaza fictiunea. Nu ne mai miram, asadar, ca interesul pentru literatura memorialistica, pentru jurnale si epistolare, pentru literatura confesiva \u00een general este foarte mare. Nu numai la noi, dar mai ales la noi, unde, din pacate, \u00eencep\u00e2nd cu 1990, scrierile de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/memoria-la-timpul-prezent\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Memoria la timpul prezent<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15893","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1461,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15893","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15893"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15893\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15893"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15893"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15893"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}