{"id":15884,"date":"2013-06-27T15:45:21","date_gmt":"2013-06-27T13:45:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15884"},"modified":"2013-06-27T15:45:23","modified_gmt":"2013-06-27T13:45:23","slug":"ne-jucam-pitigaie-gaie-ne-pitigam","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ne-jucam-pitigaie-gaie-ne-pitigam\/","title":{"rendered":"\u201eNe jucam pitigaie-gaie, ne pitigam…\u201c"},"content":{"rendered":"

\nActivitATile Si jocurile copiilor, stAri de spirit de ieri Si de azi<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Spatiul rural, asa cum se prezinta azi, este, pentru cercetator, foarte interesant: de la obiceiuri vechi, considerate azi daca nu ciudate, cel putin desuete, cutume \u2013 deconcertante mai ales pentru cel neobisnuit cu mai vechi tipare de g\u00e2ndire, datini mostenite din timpuri apuse, mentalitati care se cer a fi analizate si supuse unui studiu serios. Asa este, de pilda, lumea copiilor, privita acum cu ochii omului modern, (postmodern?). Ne \u00eentoarcem, asadar, cu nostalgia paradisului pierdut, la copilarie. La retrairea unei lumi nevinovate, macar prin intermediul imaginatiei, al cercetarii, al muncii de teren, al amintirii…
\nVoi aminti, dintru \u00eenceput, ca, la jocul copiilor puteau participa, cu certa implicare afectiva \u2013 conform sublinierilor informatorilor nostri \u2013 at\u00e2t parintii, c\u00e2t si bunicii. Acestia din urma ram\u00e2n\u00e2nd \u201emai des p-acasa, cu nepot\u00ee, cu mai multa rabdare ca si iste mai tineri. Amu s-o nealcos\u00e2t lume, nu mai au rabdare nci iste tineri, necum iste batr\u00e2ni…! Amu-i mare fuga dupa zuua de ieri… Amu nu au vremi de mnica-n sf\u00e2nta lume! Tat dupa avere sa uita de la ciie tineri, la ciie de-i coata moarte! Nu sa mai joaca cu pruncii nime. Nici pruncii nu sa mai stiu juca cum faceau mai demult. Amu au calculator, internet, televizor, bar \u00een sat, marg la uaras, Dumnezo sti ce fac p-acolo…Nu-i mai sti nime c\u00e2te le trece p\u00e2n cap, tate le fac, n-au rusine, frica de parint, de Dumnezo. Amu au pretin la unspe-doispe ani, au dragosti. Nu le mai traba papusi. Au baiat amu de pa la trispe ani. Nu gata scoala si fac prunci. Vai de parit! Numa parinte sa nu fii…!\u201c. (Farcas Pavel, Plesca)
\nMaterialul de Arhiva aduce mai multa lumina asupra zonei supuse studiului, partea de nord-vest a Transilvaniei. \u201eSi mai multi deolalta (se joaca). Ce vede ca face parintii si el face. Sa ciopleasca, sa faca lucruri cum vede, ase fac si ei\u201c. (Tx. mg. nr. 2204Iy, Inf. Ghilea Ana, 50 ani, Iaz, Culeg. V. Florea, 22.10.1972) \u201e\u00cel face si-l lasa sa r\u00e2da cu hohote (…) prind g\u00e2ste multe (…) \u201ete musca mama\u201c si el atunce r\u00e2de si-i pare bine, sa joca omu cu el\u201c. (Tx. mg. nr. 2202Ie, Inf. Jurcut S\u00e2nza, 59 ani, Drighiu, Culeg. V. Florea, 20.10.1972) \u201eBa sa joaca si s\u00e2nguri, da sa joca si mai multi, ca le si mai place, numa ca, dupa ce sa joca mai multi, sa si bat, sa sfadesc si sa arunca si no, ase lucruri pruncesti. (…) Bat lopta, ori sa prind da m\u00e2na si marg pasta rota, fug (…) cheama puii, ca si puii sa culca: \u00abpuiu mami, pui, pui, pui\/Alerga prin munte iute\/Alerga prin fuga mare\/Sa va dea mama m\u00e2ncare. Pi, Pi ,Pi\u00bb s-apoi tat ase\u201c. (Tx. mg. nr. 2202If, Inf. Jurcut S\u00e2nza, 59 ani, Drighiu, Culeg. V. Florea, 20.10.1972)
\nV\u00e2rsta copilariei a prins alte contururi, mai cu seama sub presiunea timpurilor \u00een care traim si care nu cruta nici inocenta, dupa cum au tinut sa accentueze interlocutorii nostri. O mare \u00eenr\u00e2urire o are si faptul ca fratii mai mari \u201evin di pa la uaras cu modernisme si le baga \u00een cap la iste mnici ta feliu de magarii\u201c (Drule Florica, Ban), la care se adauga, cum bine se stie, sursa de informatie coplesitoare la care copiii au azi acces, \u00een principal, televiziunea prin cablu, chiar si internet. \u201eNe jucam pitigaie-gaie, ne pitigam, numeam dejitile de la m\u00e2nuri, \u00ablupoaie\u00bb, \u00abursoaie\u00bb, ne ascundem care pa unde, pa dupa casa, sura, poiata, ne temeam numa de f\u00e2nt\u00e2na, \u00een rest si \u00een borta de serpe intram. Mai ne jucam de-ascunsa, m\u00e2ta, fujem unu dupa altu. Amu fetile nu sa mai joca, marg de mici cu ciie mari, p\u00e2n sat, mai sar la elastic, mai c\u00e2nta, rar le mai vezi juc\u00e2ndu-sa cu papusile. Trec mai repede ca noi la treburi serioase, sa maturizeaza pe devreme, uita repede sa mai fie copii. \u00ces pe maturi, de la o v\u00e2rsta pe frageda. Pe multe vad, pe multe aud, \u00eei lumea asta cum \u00eei. Tate s-o stimbat\u201c. (Drule Florica, Ban)
\nRealitatea se arata mult diversificata fata de timpurile \u00een care copiii contau ca brate de munca, oameni de baza la muncile agricole; cum cresteau, erau solicitati la cele mai diverse si grele munci, precum aratul, sapatul, cositul, lucrul la c\u00e2mp, adusul si taiatul lemnelor, scoala fiind prea putin accesibila \u00eentr-un asemenea context. Copiii \u00eesi ajutau parintii \u00eenca de la sase-sapte ani la treburile din gospodarie, cum ar fi sa \u00eengrijeasca de animalele si de pasarile din curte, sa le dea de m\u00e2ncare, sa aiba grija de cei mai mici, sa aduca lemne, apa, sa mearga cu vitele. Muncile din gospodarie si \u00eengrijitul vacilor erau, prin urmare, \u00eendatoririle lor principale; pe l\u00e2nga acestea, fetele erau \u00eenvatate sa toarca, sa teasa, sa faca de m\u00e2ncare, sa curete prin casa, sa deretice. Activitatile copilariei s-au diversificat odata cu importanta cresc\u00e2nda acordata educatiei: \u00eent\u00e2lniri si competitii interscolare, diverse activitati extrascolare, viz\u00e2nd iesirea din mediul rural, excursii, tabere, alte \u00eemprejurari cu larga deschidere \u00eenspre spatiul citadin, \u00een enumerarea informatorilor nostri. Posibilitatile de socializare sunt cu at\u00e2t mai mari cu c\u00e2t, mai ales \u00een perioada vacantelor, copiii si adolescentii care au bunici si rude \u00een spatiul rural, se \u00eentorc si se \u00eent\u00e2lnesc aici cu prietenii lor, care se bucura si ei, la r\u00e2ndul lor, de prezenta acestor tineri. Astfel, desi specifice unor grupuri de v\u00e2rsta, unele jocuri, cum ar fi fotbalul, sunt jucate de grupuri mixte, de altfel, \u201e\u00een juru la minje sa aduna cei mai mult\u00ee, nu ti teme, ca nu la sapa\u201c. (Hanc Letitia, Crasna) \u00cen timpul liber, copiii se \u00eent\u00e2lneau \u00een curtea scolii, \u201ela pod\u201c, c\u00e2nd asteptau vacile seara, la vale, la sezatori, la claci, la jocul de duminica, \u201eprezent\u00ee cu ciie mari, gura-casca, Doamne feri sa hi lips\u00e2ta cumva!\u201c (Petran Rujica, Str\u00e2mba) Consideram util sa explicam aici ca spatiile de convergenta pentru tineri difera de cel de altadata, aici se numara discoteca, nuntile, colindatul, \u00eent\u00e2lnirile seara la barul din centrul satului, \u201einde o fo coperativa, amu bar, n-au ce cota colo prunci d-iste mnici, numa scei de lat liceu, baieti, put\u00e2ne fete\u201c. (Drule Florica, Ban) Se cunoaste ca dintotdeauna baietii s-au bucurat de o mai mare libertate dec\u00e2t fetele, \u00een primul r\u00e2nd, prin natura muncilor lor, efectuate, majoritatea, \u00een afara gospodariei, \u00een vreme ce fetelor li se trasa un perimetru mult mai restr\u00e2ns, \u00een interiorul gospodariei.
\nEste valabil si \u00een zilele noastre faptul ca, desi raspunderea o au parintii, munca prestata de copii \u00eesi are valoarea ei, constituindu-se, pe l\u00e2nga beneficiul de necontestat, si \u00eentr-un exercitiu pregatitor pentru viata de familie care \u00eei asteapta mai t\u00e2rziu. Astfel, \u00eenainte vreme, fetele nu se puteau marita daca nu stiau tese, toarce, coase, gati, tot asa cum nici baietii nu erau considerati barbati, \u201edaca nu stieu da cu coasa\u201c, exercitiu nu numai de masurare a puterii, a vigorii, ci si de maiestrie, cum des ni se reliefeaza \u00een interviuri.
\n\u00cen consecinta,\u00a0 jocul si atitudinea fata de scoala s-au schimbat, azi copiii au acces la studiu si la carte prin intermediul bibliotecii din comuna, drumul p\u00e2na la cel mai apropiat oras se poate parcurge foarte usor, av\u00e2ndu-se la \u00eendem\u00e2na diverse mijloace de transport. Tinerii sunt lasati sa urmeze studiile liceale (mai rar universitare), privite cu m\u00e2ndrie de cei ramasi acasa. Una din explicatii a fost aceea potrivit careia lipsa perspectivelor \u00een spatiul satului \u00eei \u00eempinge la o astfel de optiune, deschizatoare de multiple alte cai de realizare \u00een plan profesional si social. Tinerii ies de sub influenta educationala a parintilor, atrasi, \u00eentr-un numar din ce \u00een ce mai \u00eensemnat, de mirajul spatiului citadin sau al strainatatii, unii arat\u00e2ndu-ne clar ca nici nu concep sa ram\u00e2na \u00een sat, trad\u00e2nd, \u00een acest sens, la momentul interviului, chiar un anume sentiment de revolta.
\nInformatoarele mai \u00een v\u00e2rsta, \u00eensa, z\u00e2mbesc c\u00e2nd vine vorba de vremuri de mult apuse, c\u00e2nd fetele se casatoreau si deveneau mame mult prea devreme, nevoite sa deprinda \u00eenvataturi pe l\u00e2nga soacre, proaspat iesite \u201edin copilarie, \u00eesi faceau ucenicia p\u00e2nga soacre, care seraut mai la \u00eendam\u00e2na sdec\u00e2t propriile mamet\u201c. (Hanc Letitia, Crasna)
\n\u00cen ciuda posibilitatilor reduse, ni s-a subliniat faptul ca \u201ejocul pantu prunci era ca munca la parint\u00ee\u201c. \u201eDe-ascunsa, de-a lapta, fetile \u00eesi faceu papuse din c\u00e2rpe, confectionau din coceni de porumb, c\u00e2rpe. Baietii lucrau din cut\u00e2t, din lemn, carut din lemn, mai era cutiile de conserve, c\u00e2nd mai apucau la o cutie de aia\u201c. (Crisan Florica, Pria) \u201eLa fete cu papusi facute din cocean de cucuruz, dupa ce \u00eei frecai cu c\u00e2rpe, \u00eei lega ca un batic. Alea erau papusile. P-afara sa jucau cu minje, de-a v-ati ascunsa, fujeu at\u00e2ta p-acolo. La baiet\u00ee, la sanie tati mereu, sa mai bulgareu, mai fujeu unu dupa altu, sa treaca vreme\u201c. (Talos Maria, Hurez) \u201eCu minje din c\u00e2rpe, rumegus, le cosei laolalta si facei minje, papusa, artizanat, capu era umplut cu rumegus, pene, rochii. Mere cu sania la sanius. Tomna facem pa o sc\u00e2ndura, o faceu sa luceasca, sa dade pa frunze uscate de pom. Jucau fotbal, cu minje mai mare. Alte jucarei: car, plug, sub forma de lucru manual, era obligatoriu de facut la scoala, faceu lucrurile ce faceu si parint\u00ee, aceie faceu si ii, c\u00e2nd erau mai mari. P\u00e2na erau mai mici, le dade jucarii, \u00eesi faceu fluiere, c\u00e2nd erau mai marisori, sa face ca-i t\u00e2mplar, sa juca de-a lor. Daca mama era croitoreasa, apoi si fata lua o c\u00e2rpa sa o cosa, sa faca vesta, tat cose pa ea, nu era ase pretentiosi\u201c. (Drule Florica, Ban)
\nRealitatea palpabila, concreta, asa cum ne-o dezvaluie terenul, necosmetizata, departe de spatiul idilic si pastoral conturat de poeti ca Goga sau Cosbuc, vine \u00een \u00eent\u00e2mpinarea ideii, de a reanaliza, cu luciditate si cu maturitate, satul rom\u00e2nesc de sub vremi, traversat de necrutatorul Timp si de Istorie, care au jalonat c\u00e2teva repere pe care noi nici nu le banuim, dar care asteapta sa fie subiect de studiu si de cercetare…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

ActivitATile Si jocurile copiilor, stAri de spirit de ieri Si de azi Spatiul rural, asa cum se prezinta azi, este, pentru cercetator, foarte interesant: de la obiceiuri vechi, considerate azi daca nu ciudate, cel putin desuete, cutume \u2013 deconcertante mai ales pentru cel neobisnuit cu mai vechi tipare de g\u00e2ndire, datini mostenite din timpuri apuse,… Cite\u0219te mai mult »\u201eNe jucam pitigaie-gaie, ne pitigam…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15884","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":3084,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15884","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15884"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15884\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15884"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15884"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15884"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}