\u00cen articolele politice ale lui B.P. Hasdeu se oglindesc at\u00e2t marile idei democratice ale vremii sale, c\u00e2t si efortul de a se impune si de a prinde radacini \u00een societatea rom\u00e2neasca. C\u00e2nd a trecut Prutul, \u00een 1857, pentru a se stabili la Iasi, renunt\u00e2nd la cetatenia ruseasca, B.P. Hasdeu nu avea prea multe optiuni pentru a se face cunoscut. Cu constiinta ascendentei nobiliare a familiei sale, t\u00e2narul \u201eprint\u201c era privit cu raceala \u00een capitala Moldovei. Urm\u00e2nd \u00eendemnurile tatalui sau, B.P. Hasdeu \u00eembratisa ideea Unirii Principatelor, prin deschiderea ce aparuse dupa Conventia de la Paris din 7\/19 august 1858. El s-a \u00eendreptat, instinctiv, catre cercul unionist, reprezentat, atunci, de Constantin Hurmuzachi, Anastase Panu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu. Se pare ca un prim succes ar fi \u00eenregistrat, c\u00e2stig\u00e2nd simpatia lui Anastase Panu, unul dintre cei trei caimacami, numiti de puterile garante. Cu ajutorul lui, inclusiv cel financiar, ar fi scos prima revista intitulata simbolic \u201eRom\u00e2nia\u201c. Alte pareri \u00eenclina spre varianta dupa care banii necesari publicatiei ar fi provenit de la tatal sau, care este prezent cu un articol iscalit cu pseudonimul Alexandru Hotineanul. Numele revistei \u201eRom\u00e2nia\u201c era scris cu litere latine, desi \u00een corpul saptam\u00e2nalului predomina alfabetul de tranzitie, \u00een care literele chirilice \u00eenca mai persistau. Aparut la 18 noiembrie 1858, periodicul nu a rezistat mult, la 16 ianuarie 1859 \u00eencet\u00e2ndu-si aparitia o data cu alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza.
\n\u00cen urmatorii ani, \u00een capitala Moldovei, se va dedica activitatii didactice si organizarii \u201ebibliotecii nationale\u201c, pe care o \u00eenzestreaza cu 4.000 de volume, dar si muncii stiintifice concretizata \u00een articole si studii docte \u00een \u201eFoaia de storie rom\u00e2na\u201c (1859) sau \u201eFoita de istorie si literatura\u201c (1860). La Iasi, \u00eensa, este dat afara din \u00eenvatam\u00e2nt (mai 1863) si i se intenteaza un proces de \u00eencalcare a moralitatii, pentru c\u00e2teva fraze \u201eechivoc frivole\u201c din \u201eromantul\u201c \u201eDuduca Mamuca\u201c, publicat \u00een periodicul \u201eLumina\u201c, \u00een foileton, \u00een prima jumatate a anului 1863. Desi a fost achitat de instanta de judecata (\u00een iunie 1863), actiunea abuziva de \u00eenlaturare de la catedra, la care s-a asociat si Mihail Kogalniceanu, a ramas \u00een vigoare. Ramas fara nici un mijloc de subzistenta, t\u00e2narul B.P. Hasdeu accepta propunerea lui Alexandru Odobescu, noul ministru al Instructiunii Publice, de a se muta la Bucuresti, fiind numit \u2013 la rugamintea lui Vasile Alecsandri \u2013 din august 1863, membru \u00een Comisia Documentala a Monastirilor \u00cenchinate. Evenimetul brutal si nedrept va constitui un punct de cotitura \u00een relatiile cu \u201ecomplotistii\u201c V.A. Urechia, Titu Maiorescu si Mihail Kogalniceanu. Un ecou al cosmarului iesean apare \u00een poezia \u201eBradul\u201c, publicata \u00eentr-o prima forma, \u00een nr. 17 al revistei \u201eLumina\u201c, imediat dupa procesul de pomina \u2013 primul proces literar din istoria literaturii rom\u00e2ne \u2013 din 3-4 iunie 1863: \u201eAcum-n douzeci de ani \/ De chinuri nentrerupte, \/ El s-a deprins cu-ai sai dusmani, \/ S-a \u00eenrudit \u00een lupte \/\/ Sa-i dati odihna-n locul ses,\/ \u00cen linistita vale\u2026 \/ Lipsit de traiul sau ales, \/ El s-ar usca de jale!\u201c
\nSpirit efervescent, B.P. Hasdeu nu se putea rupe de viata vie a tarii, izol\u00e2ndu-se \u00een cercetarea hrisoavelor vechi si a condicilor m\u00e2nastiresti, desi, \u00een cur\u00e2nd, va scoate primul numar al \u201eArhivei istorice a Rom\u00e2niei\u201c (august 1864), la cererea Ministrului Cultelor si Instructiunii Publice.
\nDar \u00eenca din 3 noiembrie 1863 aparuse primul numar al revistei \u201eAghiuta\u201c, unde verva lui satirica se desfasoara din plin, \u00een articole politice virulente. Artisticeste, B.P. Hasdeu se delimiteaza de revistele umoristice la moda, precum \u201eBondarul\u201c sau \u201eT\u00e2ntarul\u201c, practic\u00e2nd o \u201esatira pura, o critica muscatoare si spirituala\u201c, \u201eun adevarat umor\u201c. Dedicat, \u00een capitala Moldovei, alegerii colonelului Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Principatelor Unite, \u00een perioada bucuresteana, las\u00e2nd \u00een urma ranchiunele personale, va milita, \u00een articolele sale politice, \u00een sprijinul reformelor cuziste: votul universal, organizarea armatei si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, reforma agrara. Desi marturisea ca n-a cerut niciodata nimic Domnitorului, totusi acesta \u00eel trimitea \u00eenca din 1861 la expozitia arheologica de la Cracovia, pentru identificarea de documente legate de istoria Rom\u00e2niei. Acolo este imediat recunoscut (bunicul sau Tadeu, fiind scriitor polonez) si onorat cu alegerea sa ca membru al Societatii Arheologice Jagiellone. Peste aproape un secol, \u00een 1967, am vazut \u00een condicile de prezenta de la Biblioteca Chartoriski din Cracovia iscalitura lui B.P. Hasdeu si mentiunea manuscriselor cercetate, care vor fi copiate si aduse \u00een tara ulterior, din colectia de documente a lui Adam Naruszewicz.
\nB.P. Hasdeu combatea prin toate mijloacele (poezie, foileton critic, pamflet) activitatea sau mai degraba inactivitatea Camerei oligarhice care tergiversa sau respingea initiativele legislative ale Domnitorului. \u00cen articolul \u201eAritmetica si chimia parlamentara\u201c (26 martie 1864), ajungea la concluzia ca activitatea Camerei boieresti este zero, legile votate fiind de-a dreptul ridicole. Despre legea \u201eInstructiunii publice gratuite si obligatorii\u201c, \u201eAghiuta\u201c si-a spus parerea \u00een versuri: \u201eInstructie?… vorba! N-or merge la scoli\/ Taranii batuti fara parte si goi!\u201c Tara a ramas doar cu ce a facut ministrul Cretzulescu (secularizarea) si cu ce a \u00eenfaptuit Kogalniceanu (legea presei). \u00cen \u201eDiagnostica si farmacopeea parlamentara\u201c (21 aprilie 1864), B.P. Hasdeu, care asista la lucrarile Camerei din \u201etribuna ziaristilor\u201c, socoteste corpul legislativ bolnav de \u201epierdere a memoriei\u201c, \u201emorbiditate\u201c si lapsus al reprezentativitatii. Dr. Aghiuta \u00eei recomanda un \u201erepaus complet\u201c, si prescrie, \u201edesfiintarea Camerei\u201c (140 de deputati), \u00eemproprietarirea urgenta a taranilor si votul universal pentru 5.000.000 de rom\u00e2ni. C\u00e2teva versuri din Conachi vin sa pecetluiasca reteta.
\nT\u00e2narul ziarist Hasdeu va deveni, prin articolele sale, un adevarat cronicar al lucrarilor Camerei Deputatilor. Deocamdata, calul de bataie al redactorului revistei \u201eAghiuta\u201c era C.A. Rosetti si ziarul \u201ecomercial\u201c al acestuia, \u201eRom\u00e2nul\u201c. \u00cen \u201eO doleanta asupra sanatatii dlui Rosetti\u201c (15 decembrie 1863) releva necompatibilitatea dintre mandatul de deputat si functiunile salariate de la ziar, acuz\u00e2ndu-l, printre altele, de \u201eambitiune\u201c si de \u201elipsa de memorie politica\u201c. Lansarea de zvonuri apocaliptice despre pieirea statului rom\u00e2n, ca urmare a ne\u00eentelegerilor dintre legislativ si executiv, constituie tema articolului \u201eApocalipsul Caimatei\u201c (1 ianuarie 1864). \u00cen articolul \u201eD. Rosetti si polonii\u201c (16 ianuarie 1864), \u201eAghiuta\u201c nu are \u00eencredere ca subscrierile banesti pentru revolutionarii polonezi vor ajunge acolo unde trebuie, ci nu \u00een punga lui C.A. Rosetti, mai ales ca Milkowski si principele Czartoriski declarasera de cur\u00e2nd la Bucuresti ca polonezii \u201enu au trebuinta de bani, ci numai de brate armate\u201c. O mentiune de ordin biografic este de retinut, chiar daca pe alocuri fantezista. Simpatia si sprijinul sau pentru \u201edezrobirea Poloniei\u201c o are \u00een s\u00e2nge, pentru ca a avut o \u201emuma poloneza\u201c, a urmat clasele gimnaziale \u00een Polonia, a vorbit poloneza din copilarie, a iubit \u201evro duzina de poloneze\u201c.
\nRedactorul revistei \u201eAghiuta\u201c urmareste cu sagacitate fiecare miscare a lui Berlicoco \u00een viata politica, ziaristica sau privata. Este evocat conflictul cu \u201ecapul majoritatii\u201c din Adunare, d. Oteteleseanu, pe tema armarii tarii, Coalitiunea socotindu-se \u00eenselata de autointitulatul \u201evizir al Capitalei\u201c, histrionicul birlic. Cu ocazia discutarii \u00een Camera, la 18 ianuarie 1864, a legii initiate de guvern de organizare a armatei regulate si a militiei provinciale, un oarecare Arghiropulo propune un amendament sprijinit puternic de basul Dimitrie Ghica si tenorul Anastase Panu. Propunerea va fi acceptata. Asa va lua fiinta garda nationala a oraselor, \u201epentru precupetii dlui Rosetti\u201c (\u201eO revista at\u00e2t de interioara\u2026\u201c, 26 ianuarie 1864). Numita garda civica, formatiunea paramilitara va face cariera \u00een literatura, \u00eendeosebi prin pana lui I.L. Caragiale. \u00centr-un articol ulterior, \u201eCine poate intra \u00een garda nationala?\u201c din 5 martie 1864, generalul-inspector al sanatatii, Davila, poarta o discutie cu doctorii Fialla si Iatropulo, membri ai comisiei care trebuia sa stabileasca bolile care sa scuteasca cetatenii de serviciul \u00een garda. Umorul spumos al lui Hasdeu premerge dialogul din comedia \u201eO noapte furtunoasa\u201c dintre Jup\u00e2n Dumitrache, capitanul garzii si sergentul Chiriac despre Tache Pantofarul, care nu vrea sa iasa la ezircit, pe motiv ca a fost bolnav de lingoare. Si tot de I.L. Caragiale ne aminteste B.P. Hasdeu \u00een articolul cu \u201efrumusetile logice\u201c ale \u201eRom\u00e2nului\u201c din 13 februarie 1864. Nenea Iancu pastisa sardonic stilul \u201eMonitorului oficial\u201c sau al \u201eCurierului de Galati\u201c, \u00een \u201eGhimpele\u201c, \u201eClaponul\u201c si \u00een \u201eMoftul rom\u00e2n\u201c. Mai t\u00e2rziu, la Berlin, \u00een scrisori, \u00eei trimitea prietenului sau, Paul Zarifopol, la Leipzig, \u201ezaharicale\u201c, expresii trunchiate si fraze hilariante din ziarele ce-i parveneau din tara.
\n\u00centr-unul dintre cele mai incisive pamflete, \u201eCe vrea Caimata?\u201c, aparut \u00een trei numere consecutive ale periodicului \u201eAghiuta\u201c, \u00eentre 3 si 10 mai 1864, B.P. Hasdeu este preocupat de creionarea unor caractere. El vorbeste de \u201egrecismul teofrastian\u201c al lui C.A. Rosetti, cit\u00e2nd consistent una din schitele de caracter ale filosofului si moralistului grec Teofrast (sec. IV \u00ee. Chr.), probabil dupa versiunea frantuzeasca a lui La Bruy\u00e8re. Ziaristul individualiza portretul lui Berlicoco dup\u00e3 flecarii \u00eenfumurati, lingusitorii, prefacutii, ne\u00eencrezatorii celui numit de Aristotel Theofrastos (adica cel care vorbeste divin). B.P. Hasdeu \u00eei imputa pitorescului politician cu plete si pantaloni scurti ca se ocupa de orice altceva, ci nu de legile votului universal si de \u00eemproprietarirea taranilor. O confruntare \u00eentre partida oligarhilor, sprijiniti de liberali, si guvern era iminenta, care se va \u00eencheia cu dizolvarea Camerei de catre Domnitor. B.P. Hasdeu primeste actul \u201ecu entuziasm\u201c, \u00eentr-un articol nesemnat din 3 mai. O \u201eRevista interioara\u201c din 17 mai 1864, mentioneaza succesul plebiscitului pentru reforma de la 2 mai. Cur\u00e2nd, \u00eensa, \u201efoaia umoristica, satirica si critica\u201c va fi suprimata de ministrul de Interne, Mihail Kogalniceanu, deranjat de unele articole care \u00eel vizau, desi atacul hasdeian dur din ultimul numar (nr. 28 din 21 mai 1864) \u00eempotriva lui Dimitrie Bolintineanu, ministrul Cultelor si Instructiunii, care semneaza si el actul de desfiintare a lui \u201eAghiuta\u201c, va fi c\u00e2ntarit mult \u00een luarea masurii punitive. Un ultim articol al lui B.P. Hasdeu, \u201eComplotul\u201c (31 mai 1864) este publicat \u00een \u201eBuciumul\u201c lui Cezar Bolliac, ca un puternic protest \u00eempotriva tentativei de detronare a lui Cuza si de rupere a Unirii. \u00cen suplimentele din 10 si 11 mai 1864 ale \u201eMonitorului oficial\u201c, se notifica arestarea si deferirea catre justitie a lui Constantin Sutu, vechi ministru sub domniile regulamentare si parintele deputatului din Camera Grigore Sutu, Panait Bals, deputat, medicul mitropolitului, Lambert si sotia sa, care au uneltit pentru caderea Domnitorului si numirea, cu ajutor strain, a doi domni \u00een Principate, unul la Bucuresti si altul la Iasi. O sageata este \u00eendreptata si \u00eempotriva lui C.A. Rosetti care, \u00een ziarul \u201eRom\u00e2nul\u201c, bagatelizeaza evenimentul, ce \u201enu poate tulbura nici apa dintr-un pahar\u201c. Temerile lui B.P. Hasdeu nu erau \u00een van. Bun cunoscator al miscarilor politice ale vremii, cu toate masurile drastice luate de Domnitor, prin desfiintarea Camerei la 2 \/14 mai 1864, adversarii se vor regrupa si, la 11\/23 februarie 1865, \u201emonstruoasa coalitie\u201c, la care va adera si liberalul C.A. Rosetti, va detrona pe Alexandru Ioan Cuza si va grabi aducerea pe tron a unui domn strain, printul Carol de Hohenzollern.
\nLa \u00eenceputul lunii iunie 1864, se produce schimbarea la fata. \u00centr-o scrisoare deschisa, B.P. Hasdeu multumeste ziarului \u201eRom\u00e2nul\u201c ca a fost singura publicatie care a luat atitudine fata de suprimarea revistei sale (\u201eSolidaritatea presei\u201c, \u00een \u201eRom\u00e2nul\u201c, nr. 48, 5\/6 iunie 1864). Disputele sunt date uitarii si paginile ziarului sunt deschise pentru noi campanii hasdeiene. Statutul sau de observator al manevrelor politicianiste ale Camerei oligarhice nu se va schimba prea mult dupa alegerea sa ca deputat de Bolgrad, \u00een decembrie 1867, \u00een Adunarea Deputatilor din Dealul Mitropoliei. Fiul de nobil scapatat duce o adevarata batalie de presa \u00eempotriva boierilor retrograzi si a organelor de presa ale acestora \u00een numele democratiei, al patriotismului si al \u00eenchinarii fata de taranimea \u00eempilata. \u00centr-o scrisoare din 17 noiembrie 1867 catre redactorul ziarului \u201eRom\u00e2nul\u201c, marturisea ca principiul sau politic a fost \u00eentotdeauna \u201ede a combate boierismul\u201c, \u201eapar\u00e2nd sarmana opinca\u201c. Politiceste, mandatul de deputat al lui B.P. Hasdeu fusese validat \u00een 10 ianuarie 1868, ram\u00e2n\u00e2nd \u00een scaun p\u00e2na \u00een 29 ianuarie 1869, c\u00e2nd parlamentul era dizolvat. \u00cen viata personala intervenise casatoria, \u00een 10 iunie 1865, cu Iulia Faliciu din Rosia Montana. \u00cen acesti ani, se intensifica activitatea sa literara: \u00een ziarul \u201eBuciumul\u201c \u00eei aparuse, \u00eentre 2 iulie si 25 august 1864, \u00een foileton, \u201eCopilariile lui Iancu Motoc\u201c, prima parte a romanului istoric \u201eViata unui boier\u201c, pentru ca, \u00een septembrie 1865, sa tipareasca monografia \u201eIoan Voda cel Cumplit\u201c; \u00een 28 ianuarie 1867, are loc premiera piesei istorice \u201eDomnita Rosanda\u201c, iar \u00een 7 februarie acelasi an, la Teatrul cel Mare, se pune \u00een scena \u201epoema istorica\u201c \u201eRazvan Voda\u201c. Toate aceste succese vor influenta articolele politice ale lui B.P. Hasdeu imprim\u00e2ndu-le o evidenta tenta literara. Mircea Eliade a reluat multe dintre ele, \u00een editia din 1937, ca parte integranta a vastei sale opere. \u00cen genere, B.P. Hasdeu introduce adeseori \u00een articolele sale politice versuri din balade sau legende, din Anton Pann, Conachi, poetii Vacaresti, V. Alecsandri, D. Bolintineanu s.a., si chiar din scriitori straini consacrati. \u00centr-un articol de vendeta politica pe tema boierismului, \u201eCugetari asupra ziarului \u00abTara\u00bb\u201c, redactorul \u201eRom\u00e2nului\u201c, patronat de C.A. Rosetti, \u00een confruntarea cu triumviratul Blaremberg, Pascal si Carp, adauga textului sau, din 4 mai 1868, 32 de versuri care vor constitui \u00eensasi esenta viitoarei poezii \u201eOda la boieri\u201c, ce va aparea tot \u00een \u201eRom\u00e2nul\u201c peste aproape un an, \u00een 20 februarie 1869. Pamfletul, devenit \u201eOda la ciocoi\u201c \u00een volumul din 1873, va face cariera \u00een literatura rom\u00e2na, considerat de Nicolae Iorga drept \u201eo arma\u201c, iar de Mircea Eliade \u201ecea mai puternica satira politica din literatura rom\u00e2na\u201c. C\u00e2t despre \u201ecresterea\u201c fiilor de boieri \u00een cele mai \u00eenalte scoli din Occident, B.P. Hasdeu le zice prozaic \u201eo petrecere la Paris\u201c, \u00eengros\u00e2nd \u00een tara \u201elista nulitatilor patentate\u201c. Si pentru a fi si mai convingator despre asemenea petreceri \u201eprea putin stiintifice\u201c, citeaza pe \u201enemilostivul\u201c Shakespeare care \u00een \u201eHenric al VIII-lea\u201c vitupereaza pe tinerii englezi, ce au adus din Franta doar \u201ec\u00e2teva grimase\u201c. Virulenta stilului hasdeian prefigureaza pe Eminescu din poezia \u201eAi nostri tineri\u2026\u201c .
\nAlte articole, \u201eConfesiunile boierismului\u201c (3 decembrie 1867), \u201eUltima situatiune a boierismului\u201c (14 decembrie 1867), \u201eProbele ziarului \u00abTara\u00bb despre patriotismul boierilor\u201c (22-23 aprilie 1868), \u201eCine a facut pe 1848?\u201c (5 mai 1868), cele trei \u201eEpistole despre politica de la Bacau\u201c (din 21 si 28 aprilie 1869), vin sa \u00eentregeasca amploarea demersului \u00eempotriva clasei oligarhice a deputatului de Bolgrad. Toate bataliile sale de presa \u00eesi au izvorul \u00een sentimentul nobil al pastrarii si consolidarii Unirii. Asa \u00eesi va explica el \u00eensusi pozitiile aparent contradictorii, schimb\u00e2nd cu dezinvoltura convingerile sale de \u201emaist\u201c (c\u00e2nd Al. Ioan Cuza dizolva Camera) cu cele de \u201efebruarist\u201c (c\u00e2nd Domnitorul este fortat sa abdice) si chiar acceptarea domnului strain. Mai t\u00e2rziu, fervoarea aventurii politice se va domoli. Preocuparile stiintifice vor trece pe primul plan, nemaigasind timp pentru campanii de presa istovitoare. Un rol \u00een asumarea acestei noi atitudini va fi av\u00e2nd si severa sa sotie. \u00centr-o scrisoare din Paris, doamna Hasdeu \u00eesi admonesta barbatul pentru un discurs tinut la Iasi (11 octombrie 1882) de \u00eencurajare a industriei nationale, fara amestec strain: \u201eCu ce scop ai vorbit? Nu cumva vrei sa te apuci iar de politica? G\u00e2ndeam ca seriozitatea \u00abColumnei\u00bb, cum a \u00eenceput sa iasa \u00een anul acesta, va goni toate acele fumuri desarte care trec \u00eentr-o clipa fara a lasa vro urma-n calendar si ca chiar dusmanii d-tale vor fi siliti sa \u00eenghita veninul ce \u00eel varsau contra d-tale. Ce \u00eemi faci \u00eensa? Vii si sapi subt edificiul ce l-ai cladit cu at\u00e2ta munca si sudoare \u00een curs de at\u00e2tia ani\u201c.
\nB.P. Hasdeu era preocupat si de problemele stringente de dezvoltare a tarii, cum ar fi construirea unei linii ferate. \u00cen \u201eScufica de margaritar\u201c (26 ianuarie 1864) \u00eentelegea bine dificultatea proiectului lui Sutu, Mavroghei si Portier. El glosa \u00eensa pe marginea costurilor, care sunt de cinci sau sase ori mai mari dec\u00e2t \u00een alte parti, pentru ca \u201ela noi banii tarii se cheltuiesc totdeauna cu aceeasi usuratate cu care se cheltuiesc numai banii furati\u2026\u201c
\nLa finele notelor noastre vom mai retine articolul \u201ePatriotism si ne\u00eencredere\u201c (1 septembrie 1868) pentru vizionarismul sau. El constata cu amaraciune ca \u201e\u00een Rom\u00e2nia, cuv\u00e2ntul patriotism se pare a fi proscris de o bucata de vreme. Oricine-l rosteste se expune neaparat r\u00e2sului, ironiei, sarcasmului acelor ce-l asculta\u201c. \u00cencearca o definitie a acestui sentiment sacru, dezaprob\u00e2nd atitudinea unor rom\u00e2ni de a simti \u201eo placere intima de a tr\u00e2mbita mereu despre slabiciunile natiunii sale\u201c, atitudine ne\u00eent\u00e2lnita la vecinii nostri: s\u00e2rbi, poloni, unguri. Alegatiile redactorului \u201eRom\u00e2nului\u201c sunt de cea mai stricta actualitate!
\nG. Calinescu observa ca B.P. Hasdeu, spre deosebire de Maiorescu, a avut o viata \u201emiscata\u201c, plina de aventura si neprevazut. Tocmai publicistica este aceea care ne dezvaluie trairile interioare ale scriitorului. \u00cen literatura rom\u00e2na au existat publicisti si polemisti redutabili. B.P. Hasdeu se considera \u00eensa \u201eheliadist\u201c, recunosc\u00e2nd, implicit, continuitatea spiritului marelui sau \u00eenaintas, desi modalitatea punerii \u00een pagina a ideilor veacului, idealul democratic si sentimentul patriotic constituie originalitatea sa, subliniata, cu obstinatie si exces, de catre savant.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen articolele politice ale lui B.P. Hasdeu se oglindesc at\u00e2t marile idei democratice ale vremii sale, c\u00e2t si efortul de a se impune si de a prinde radacini \u00een societatea rom\u00e2neasca. C\u00e2nd a trecut Prutul, \u00een 1857, pentru a se stabili la Iasi, renunt\u00e2nd la cetatenia ruseasca, B.P. Hasdeu nu avea prea multe optiuni pentru… Cite\u0219te mai mult »B.P. Hasdeu: Aventura politicului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15881","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1258,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15881","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15881"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15881\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15881"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15881"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15881"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}