{"id":15876,"date":"2013-06-27T15:38:20","date_gmt":"2013-06-27T13:38:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15876"},"modified":"2013-06-27T15:38:38","modified_gmt":"2013-06-27T13:38:38","slug":"arghezologie-2-o-biografie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/arghezologie-2-o-biografie\/","title":{"rendered":"Arghezologie 2. O biografie"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Mirel Anghel, <em>Viata lui Tudor Arghezi,<\/em> Editura ProUniversitaria, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Viata lui Tudor Arghezi, marcata de at\u00e2tea episoade controversate, e un subiect dificil pentru un cercetator t\u00e2nar. Si, totusi, Mirel Anghel, aflat la prima lui carte, s-a \u00eenvrednicit sa-l abordeze, asum\u00e2ndu-si toate riscurile, deloc putine sau neimportante. Poetul si-a ascuns copilaria si adolescenta, chiar si le-a detestat (\u201eEste cea mai amara v\u00e2rsta a vietii. N-as mai voi sa fiu o data copil\u201c \u2013 afirma contrariant scriitorul) \u2013 e un fapt prea bine cunoscut, o atitudine suspectata de multi exegeti si considerata cel putin ciudata, st\u00e2rnind curiozitatea: de ce \u00eesi detesta Arghezi copilaria? Raspunsul e simplu: pentru ca a fost o copilarie nefericita, care nu s-a bucurat de protectia si dragostea parintilor. Cum s-a \u00eent\u00e2mplat acest lucru e tocmai rostul explicatiilor unui biograf, iar Mirel Anghel face aceasta operatiune. E prima mare \u00eentrebare la care raspunde, restituind un trecut ocultat, at\u00e2t c\u00e2t e accesibil azi. Revolta adolescentina e actul fondator al biografiei argheziene asumate. Informatia si interpretarea aferenta au devenit locuri comune. \u201eDin cauza necunoasterii copilariei si adolescentei sale \u2013 comenteaza Mirel Anghel \u2013 orice demers biografic \u00een privinta lui Tudor Arghezi \u00eencepe, practic, de la v\u00e2rsta de 16 ani, cu anul 1896, c\u00e2nd \u00eesi fac debutul furios pe scena literaturii rom\u00e2ne cu poezia plina de amaraciunea frustrarii \u00abTatalui meu\u00bb. Aceasta poezie \u00eel pune pe t\u00e2narul poet sub semnul revoltei, al polemicii\u201c (p. 12). Nu e un lucru nou, dar trebuia spus. \u00censa, \u00een finalul biografiei, exegetul da o alta turnura interpretativa acestui aspect: \u201eLa 14 iulie 1967, se sf\u00e2rseste o viata care nu a avut un \u00eenceput. Copilaria lui nu a existat, caci a refuzat-o\u201c (p. 347). E o speculatie riscanta, dintr-un sir de patetisme care afecteaza viziunea critica a istoricului literar, relev\u00e2nd emfazele suparatoare, supralicitarile.<br \/>\n<strong>C. Popescu-Cadem repovestit<\/strong><br \/>\nBiografii au constatat confuzii (\u00een acte si \u00een confesiunile poetului) \u00een privinta identitatii parintilor. Cine e mama lui Ion N. Theodorescu, viitorul Tudor Arghezi? Maria Theodorescu, consemnata \u00een actul de nastere al scriitorului, sau Rozalia Arghesi, menajera din vecini, o relatie aventuroasa ascunsa a cofetarului Nae Theodorescu? \u00cen anii 1975-1980 s-au iscat controverse \u00een aceasta privinta, nestinse p\u00e2na azi, gazduite \u00een principal de revista \u201eManuscriptum\u201c, dispute la care au participat Constantin Popescu-Cadem (deschizatorul dosarului biografic \u00een 1975, cu documente noi prezentate din 1976 p\u00e2na \u00een 1980), Vasile Sega (documente si replici publicate \u00een \u201eRamuri\u201c \u00een 1975), Mircea Zaciu (continua discutiile \u00een \u201eTribuna\u201c tot \u00een 1975, an fierbinte pe tema originilor argheziene). Bibliografia problemei este valorificata copios de Mirel Anghel, nici nu avea de ales, nu putea sa o evite, dar nici nu aduce documente noi. Ulterior, C. Popescu-Cadem va reveni asupra punctului sau de vedere, sub influenta contra-argumentelor, si-l va corecta si limpezi (mai ales \u00een privinta confuziei dintre cei doi N(icol)ae T(h)eodorescu, sergentul major si cofetarul, ca tati posibili ai lui Arghezi, confundati \u00eentr-o singura persoana) \u00een volumul publicat mult mai t\u00e2rziu, \u201eDocument \u00een replica\u201c, p. 219-240, Editura Biblioteca Bucurestilor, 2007 (volumul poate fi consultat \u00een arhiva electronica a editurii, cu acces liber). E referinta esentiala, chiar sursa principala a t\u00e2narului biografist. Alte contributii au completat portretul arghezian de-a lungul timpului, de la retrospectivele memorialistice ale lui Gala Galaction si C. Beldie, la examinarile documentare \u00eentreprinse de Serban Cioculescu (eminentul arghezolog e campionul participarii la toate controversele), Gh. Pienescu, Teodor V\u00e2rgolici, Pavel Tugui, Florea Firan (cei mai importanti investigatori ai biografiei argheziene).<br \/>\nDaca Serban Cioculescu (\u00eentr-o veritabila epopee critica argheziana \u00eentinsa pe c\u00e2teva decenii), Florea Firan (\u00eentr-o explorare biografica reluata \u00een trei editii, ultima \u00een 2012) si Dimitrie Vatamaniuc (\u00een ampla si docta biobliografie din 2005, \u00een doua volume masive) s-au interesat de \u00eentreaga personalitate a scriitorului, ceilalti (la care \u00eei putem adauga pe Sorin Toma \u00een privinta anilor 1948-1950 si numerosi intervievatori ai poetului \u00een anii 1960) s-au referit preferential la anumite episoade si secvente temporale. Mirel Anghel are meritul de a repune sistematic toate interogatiile si de a \u00eencerca sa dea c\u00e2te un raspuns plauzibil la toate \u00eentrebarile privitoare la viata lui Tudor Arghezi, chiar daca uneori reformuleaza raspunsuri cunoscute si reface trasee documentare deja parcurse si elucidate. Poate ca uneori exagereaza fara sa-si dea seama, atunci c\u00e2nd pare sa-si aroge merite de descoperitor c\u00e2nd nu e dec\u00e2t un explorator pe urmele altora. Dar, repet, e important ca Mirel Anghel sistematizeaza o biografie nebuloasa, extrem de complexa, si repune toate problemele care au agitat spiritele critice confruntate cu un subiect rebel, refractar la rezolvari facile.<br \/>\n<strong>Un biograf sceptic<\/strong><br \/>\nT\u00e2narul istoric literar ricaneaza uneori inutil si inabil: \u201eAceasta e viata lui Tudor Arghezi, o pagina alba, o existenta putin cunoscuta\u201c (p. 11). Din anii 1975, de c\u00e2nd Constantin Popescu-Cadem a pornit o campanie documentara pentru a delimita \u201elegenda si adevar \u00een biografia lui Tudor Arghezi\u201c nu mai putem vorbi de pastrarea \u201eunui amestec de realitate si fantezie\u201c. Proportia de fictiune biografica promovata derutant de poet a tot scazut. Mirel Anghel \u00eensusi titreaza victorios prima secventa din capitolul privitor la familia scriitorului: \u201eMama lui Tudor Arghezi: un mister elucidat\u201c. Pe aceleasi cai sever documentare ale istoriei literare sunt elucidate si alte asa-zise mistere sau obscuritati din biografia argheziana. Ma intriga si patetismele puerile din final, dupa 350 de pagini de investigatie biografica. Mirel Anghel pare sa-si conteste propria munca de documentare, sinteza si interpretare realista: \u201eViata lui Tudor Arghezi nu exista cu adevarat. Ea este literatura, fantezie, plasmuire. (&#8230;) Viata sa reala nu prezinta at\u00e2t de mult interes, \u00eensa viata pe care si-a creat-o \u00een imaginatie este cea mai frumoasa dintre operele pe care poetul le-a scris. Niciun volum nu ar putea sa o cuprinda\u201c (p. 349). Pare o forma de scepticism profesional: orice biografie e inutila. Dar, citind mai atent tristetea exegetului, \u00eentelegem ca biograful vrea sa redea misterului biografia pe care a \u00eencercat sa o elucideze \u00een datele cele mai concrete, mai realiste, mai documentabile. Sau ca vrea probabil sa spuna ca nu conteaza viata reala a unui scriitor, ci viata lui inventata, proiectia compensatorie, adica opera. Sau poate ca, pur si simplu, vrea sa privilegieze \u00eentr-un mod paradoxal fictiunea autobiografica, inventiile (minciuna) scriitorului despre sine. Dar gestul e pueril. Odata demistificata, biografia nu mai poate fi remistificata credibil. \u00cen sf\u00e2rsit, Mirel Anghel este un biograf care se \u00eendoieste de sine \u00eensusi, ca si de misiunea \u00eentreprinderii sale \u201estiintifice\u201c. E o forma de modestie. El simte ca nu a reusit sa insufle creator suficienta viata noului sau personaj, \u00een care el \u00eensusi, biograful, nu crede \u00eendeajuns pentru a-l face sa capete independenta. E principala deficienta a cartii lui Mirel Anghel: deficitul de viata insuflata noului sau personaj, supus unei examinari prea sever stiintifice, examinare care a rupt legatura epica dintre episoade, continuitatea de viata, suflul vital al unui destin. Acelasi lucru \u00eei reprosa George Neagoe \u00een cronica din numarul 13 din acest an din \u201eCultura\u201c: nu reuseste sa sugereze un destin dincolo de viata terna, prozaica si de aceea recenzentul considera, pe buna dreptate, ca \u201eArghezi \u00eesi asteapta biograful cu personalitate\u201c. Verdict sever, dar, din pacate, \u00een mare masura justificat. Venerabilul si absconsul Tudor Arghezi si-a \u00eenvins t\u00e2narul si lucidul sau biograf. Dupa zeci de pagini de analiza documentara, Mirel Anghel declara \u00een final, poate obosit si timorat, ca prefera \u00een continuare legenda Arghezi \u00een locul adevarului pe care a \u00eencercat sa-l dezvaluie.<br \/>\n<strong>O multime de \u00eentrebari si tot at\u00e2tea raspunsuri, provizorii sau definitive<\/strong><br \/>\nMirel Anghel reafirma \u00eencrederea mai mare \u00een legenda Arghezi dupa zeci de pagini documentare, interviuri, confesiuni si investigatii sistematizate, pe urmele unei bibliografii \u00eentotdeauna valorificate cu onestitate. Ar fi de repovestit multe raspunsuri la problemele controversate, mereu reiterabile, privitoare la biografia si opera lui Tudor Arghezi. Aleg si sintetizez c\u00e2teva, las\u00e2ndu-ma prada anecdotismului frivol ce afecteaza reconstituirea oricarei biografii. Formulez o \u00eentrebare-ciorchine. C\u00e2te mame, c\u00e2ti tati, c\u00e2ti frati, c\u00e2te iubite, c\u00e2te sotii, c\u00e2ti copii a avut Tudor Arghezi? Fisele biografice din dictionarele sau istoriile literare aflate la \u00eendem\u00e2na nu ne raspund cu claritate sau evita problemele spinoase.<br \/>\nIon N. Theodorescu a avut doua mame: una reala, naturala, ascunsa de tata si de fiul devenit celebru: Rozalia Arghesi, cu o biografie partial cunoscuta, menajera la familia bacanului Manole P\u00e2rvulescu, locuind pe Calea Victoriei nr. 132-134, care-i va deveni sot si cu care va avea un copil, si o mama oficiala, declarata \u00een acte, Maria Theodorescu (nascuta Iliescu), despre care se stiu putine lucruri.<br \/>\nEra sa aiba doi tati: unul real, Nae Theodorescu, originar din T\u00e2rgu Carbunesti, mutat de t\u00e2nar \u00een Bucuresti, \u00eentr-o casa pe Soseaua Kiseleff, si devenit cofetar, apoi \u201ecomersant\u201c, despartit timpuriu de Maria Theodorescu si recasatorit cu Vasilichia Delibacali, mult mai t\u00e2nara dec\u00e2t el, cu care va avea un fiu \u2013 si un al doilea tata, inventat \u00een focul documentarii (de C. Popescu-Cadem) si abandonat ulterior de documentaristi, tot cu numele de Nae sau Nicolae Teodorescu (fara h), sergent major, o confuzie lamurita ulterior.<br \/>\nDeci, Ion N. Theodorescu are doi frati vitregi: unul pe linie materna, avocatul Alexandru P\u00e2rvulescu (care a si oferit \u00een anii 1975 documente Academiei, scrisorile adresate Rozaliei si Aretiei), si altul pe linie paterna, Nicolae N. Theodorescu, pensionat colonel (care a intervenit \u00een lamurirea paternitatii cu explicatii date lui Florea Firan, incluse \u00een monografia acestuia). Arghezi se lauda cu un \u201efrate de lapte\u201c, pictorul Jean Steriadi, care ar fi fost alaptat simultan cu el de \u201edoica\u201c Rozalia Arghesi.<br \/>\nC\u00e2te iubite a avut Ion N. Theodorescu \u00eenainte de prima casatorie ar fi mai greu de lamurit, dar sunt documentabile cel putin doua: \u201esiderala\u201c Lie, cu o identitate necunoscuta, invocata \u00een \u201eAgatele negre\u201c, careia \u00eei depl\u00e2nge moartea, si studenta Aretia Panaitescu, cu care, \u00een anii 1901-1906, \u00eentretine o corespondenta ierodiaconul, apoi diaconul Iosif, aflat la Manastirea Cernica, apoi la Mitropolie, restituita de Barbu Cioculescu \u00een 1982.<br \/>\nC\u00e2te sotii? Doua: Constanta Zissu, profesoara de stiinte naturale si poeta, cu care \u00eentretine relatii sentimentale \u00een paralel cu Aretia; cu Constanta are un fiu, Eliazar, nascut \u00een 1905, stabilit la maturitate \u00een Elvetia si devenit fotograful notoriu Elie Lotar;\u00a0 se casatoreste cu ea abia \u00een octombrie 1912, dar divorteaza la scurt timp, \u00een februarie 1914 si se casatoreste \u00een noiembrie 1916 cu Paraschiva Burdea, cu care va \u00eentemeia paradisul de la Martisor.<br \/>\nC\u00e2ti copii a avut Tudor Arghezi e acum mai usor de raspuns. Trei: Eliazar, mai putin cunoscut si mai putin invocat; de Barutu si Mitzura stie toata lumea. Cei doi sunt posesorii unor arhive partiale ce ar trebui reunite. (Barutu Arghezi a donat partea sa de arhiva Universitatii \u201eVasile Goldis\u201e din Arad, oras \u00een care s-a repatriat din Elvetia si unde a murit la 25 august 2010.)<br \/>\nDar mai sunt, desigur, si alte \u00eentrebari. A fost Arghezi mai mult gorjean sau mai mult bucurestean? \u2013 disputa insolubila. De ce s-a retras t\u00e2narul Ion N. Theodorescu la manastire \u2013 din \u201epatima cereasca\u201c sau doar pentru a obtine un adapost? De ce a plecat \u00een Elvetia, unde sta din 1905 p\u00e2na \u00een 1910? A avut oscilatii de credinta \u00eentre ortodoxism si catolicism? Ce au \u00eensemnat pentru scriitor cele doua experiente ale \u00eenchisorii, una dupa primul razboi, alta dupa pamfletul \u201eBaroane\u201c? Cum a strabatut Arghezi anii grei ai izolarii, anii 1948-1953? C\u00e2t de mult a \u00eent\u00e2rziat reconsiderarea poetului episodul cu arestarea lui Barutu din 1949 pentru tiparirea unor pagini politice ostile regimului? (episod foarte putin cunoscut; Arghezi intervine cu succes pe l\u00e2nga Ana Pauker la \u00eenceputul anului 1950 pentru eliberarea lui Barutu? Nu e ciudat ca are credit si influenta? Poate ca, dimpotriva, episodul a favorizat revenirea poetului \u00een actualitate, oblig\u00e2ndu-l la compromis). Si multe altele&#8230;<br \/>\nNu am nicio \u00eendoiala ca viata reala a lui Tudor Arghezi bate fictiunea autobiografica. Dupa o revizuire stilistica, absolut necesara (pentru a \u00eendeparta prea multele neglijente de redactare), imprim\u00e2nd un suflu nou epicului biografic, \u00eencerc\u00e2nd sa iasa mai elegant din unele speculatii si hatisuri documentare, sistematiz\u00e2nd mai clar ceea ce valorifica din bibliografia cunoscuta si ceea ce descopera pe cont propriu din arhivele Sigurantei si ale Securitatii, cartea lui Mirel Anghel ar deveni mai interesanta si mai atractiva. E un subiect spectaculos. A murit \u00een 2012 Gh. Pienescu, un editor si un arghezolog \u00eempatimit, dar, din fericire, a aparut altul, Mirel Anghel, un biograf pus la grea \u00eencercare. Ar fi bine sa fi c\u00e2stigat un arghezolog de cursa lunga.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mirel Anghel, Viata lui Tudor Arghezi, Editura ProUniversitaria, Bucuresti, 2012 &nbsp; Viata lui Tudor Arghezi, marcata de at\u00e2tea episoade controversate, e un subiect dificil pentru un cercetator t\u00e2nar. Si, totusi, Mirel Anghel, aflat la prima lui carte, s-a \u00eenvrednicit sa-l abordeze, asum\u00e2ndu-si toate riscurile, deloc putine sau neimportante. Poetul si-a ascuns copilaria si adolescenta, chiar&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/arghezologie-2-o-biografie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Arghezologie 2. O biografie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8758,8759],"class_list":["post-15876","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mirel-anghel","tag-viata-lui-tudor-arghezi"],"views":3217,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15876","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15876"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15876\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15876"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15876"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15876"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}