{"id":15872,"date":"2013-06-27T15:35:00","date_gmt":"2013-06-27T13:35:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15872"},"modified":"2013-06-27T15:35:00","modified_gmt":"2013-06-27T13:35:00","slug":"mersul-pe-tavan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mersul-pe-tavan\/","title":{"rendered":"Mersul pe tavan"},"content":{"rendered":"

Lavinia Balulescu, La mine-n cap<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2013.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eAlerg si alerg si \u00eencerc sa scap\/ Alerg si alerg si totul se \u00eent\u00e2mpla\/ Doar \u00een cap\u201c \u2013 versurile nu sunt, desi ar putea fi, la fel de bine, din romanul Laviniei Balulescu (\u201eLa mine-n cap\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, 2013). Nu, versurile \u00eei apartin lui Mihnea Blidariu si apar pe piesa \u201eEgo nr. 4\u201c (de pe discul \u201eAsfalt\u201c din 2004). De unde apropierea? Nu vreau nici sa fac publicitate formatiei Luna Amara, nici sa epatez prin comparatii care, la prima vedere, ar alatura doua elemente care n-au mare lucru \u00een comun; privite mai atent, \u00eensa, cel putin trei sunt motivele pentru care analogia e relevanta. Totul se \u00eent\u00e2mpla aici, ca \u00een romanul Laviniei Balulescu, doar \u201ela mine-n cap\u201c. Cel de-al doilea aspect semnificativ \u00eel reprezinta dorinta de evadare din propriul ambient, din propriul trup si, iata, din constient. Apoi, at\u00e2t romanul, c\u00e2t si versurile mizeaza pe o sintaxa (a se citi gramatica literara) cu efect psihedelic: repetitiva, monotona, exasperanta, obsesiva.
\nDupa doua volume de poezie, poeta se transforma \u00een prozatoare si publica, iata, \u00een 2013 primul ei roman, \u201eLa mine-n cap\u201c. Daca \u00een 2005 Lavinia Balulescu obtinea Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, filiala Timisoara, autoarea este, \u00een prezent, jurnalista, semn\u00e2nd, \u00een ultimii ani, si c\u00e2teva texte aparute \u00een volume colective, precum \u201eMai am un singur Doors\u201c (Editura Blumenthal, 2011), \u201ePrimul meu porno\u201c (Editura ART, 2011), si \u201eMos Craciun & Co.\u201c (Editura ART, 2012). Ce vreau sa subliniez aici e faptul ca tranzitia \u00eentre cele doua genuri n-a reprezentat un soc pentru nimeni (nici macar pentru autoare), av\u00e2nd \u00een vedere ca publicistica a jucat, \u00een cazul Laviniei Balulescu, rolul de buffer zone \u00eentre cele doua \u201eextreme\u201c literare.
\n\u201eMultiverse\u201c<\/strong>
\nTitlul cartii \u00eeti spune, vrei nu vrei, ca ai de-a face cu un roman \u00een care totul e o imensa constructie imaginara\/imaginata. Conventia artistica e de sorginte anti-realista, \u00een ciuda faptului ca exista aici o serie \u00eentreaga de confesiuni si de marturisiri. Universul fictional se \u00eemparte nu doar \u00een capitole, ci si \u00een lumi diferite \u2013 ne aflam \u00een mijlocul unui adevarat \u201eMultiverse\u201c. Daca \u201eactiunea\u201c primelor patru capitole se desfasoara \u00een \u201eLumea 1\u201c, urmatoarele trei capitole deplaseaza nu doar unghiul de vedere, ci si ceea ce se vede. \u00cen sf\u00e2rsit, ultimul capitol, \u201eLumea\u201c, sintetizeaza, \u00eentr-o oarecare masura, primele doua lumi. Iata de ce, pe coperta a IV-a, Mircea Mihaies (singura recomandare, de altfel) poate afirma ca \u201eproliferarea halucinanta a imaginilor si a situatiilor, multiplicarea punctelor de vedere, \u00eentr-un ecou care e c\u00e2nd rasfat, c\u00e2nd disperare, c\u00e2nd tragedie, c\u00e2nd cinism, denota capacitatea prozatoarei de a-si domina cu autoritate creatia\u201c. Interesanta e nu aceasta taxonomie naratologica (scolareasca), ci tocmai ceea ce structuralistii (sau formalistii) ar ignora \u2013 \u201eumplutura\u201c ce ofera consistenta fiecarei lumi \u00een parte. E adevarat ca Lavinia Balulescu se diferentiaza de colegii ei de generatie, cum arata acelasi Mihaies, doar ca, pe de o parte, proza biografist-confensiva nu-i e straina autoarei, iar, pe de alta parte, dupa cum bine observa Marius Chivu, romanul poate fi inclus, apropo de \u201ecurajul desprinderii\u201c, \u00eentr-o relativ lunga serie de romane: \u201efantasy-ul clinic\u201c, cum i-am zis eu, al lui Matei Florian, \u201eSi Hams Si Regretel\u201c (Polirom, 2009), foto-romanul metafizic-oniric \u201eOase migratoare\u201c de Iulian Tanase (Nemira, 2011), monografia poematica \u201eParohia\u201c de Dan Coman (Cartea Rom\u00e2neasca, 2012) sau prozopoemul speculativ al lui Cosmin Perta, \u201eTeofil si C\u00eeinele de lemn\u201c (Herg Benet, 2012) (…) \u201eMireasa cu sosete rosii\u201c a Adelei Greceanu (Polirom, 2008)\u201c. Trebuie, deci, sa fim atenti la nuante. Suportul ontologic e diferit, dar interfata e aceeasi si, \u00een acest sens, as folosi un termen preluat chiar din corpul romanului, un concept ce descrie cu mare fidelitate toate tipurile semnificative de relatii existente \u00een roman: e vorba despre cuv\u00e2ntul \u201etranslucid\u201c. Multiplele lui inflexiuni (trecerea din viata \u00een scris a visului premonitoriu, trecerea dintre lumi, trecerea din vis \u00een \u201erealitate\u201c, dar si punerea \u00een abis a visului) sunt articulate \u00een mod lucid si coerent de catre prozatoare: \u201eStii cuv\u00e2ntul acela \u00abtranslucid\u00bb, pe care l-ai auzit de multe ori \u00een discutii pretentioase, despre care \u00eeti \u00eenchipuiai ca \u00eenseamna o combinatie \u00eentre transparent si lucios? Ei bine, nu e doar asta. Este exact cum sunt eu acum (…) Translucida\u201c.
\n\u00cenca o evadare tacuta<\/strong>
\nVorbeam, mai devreme, despre evadari. Lavinia Balulescu cauta, cu o disperare devenita patologica, solutii de evadare: \u201eAcum c\u00e2tiva ani, \u00eentr-o noapte, am visat ca venise sf\u00e2rsitul lumii. Dimineata, m-am trezit si am scris un capitol \u00eentreg. De fapt, am \u00eenceput sa scriu cartea cu adevarat atunci c\u00eend mi-am dat seama ca sunt propria mea prizoniera. Pe atunci locuiam \u00een Timisoara. \u00centre timp, m-am mutat \u00een Bucuresti, cu intentia evidenta de a scapa de mine. Nu am reusit\u201c, spune autoarea (coperta a III-a). Cu alte cuvinte, captivitatea \u00een propriul eu reprezinta, la nivel personal si simbolic, un altfel de sf\u00e2rsit al lumii. Visul si nevoia de evadare sunt transferate si \u00een roman. Evident, prima solutie e cea a dedublarii, schizofrenia fiind cuv\u00e2ntul de ordine al scepticismului literaturii moderne. Timpul se dilata p\u00e2na la disparitie, spatiul se dizolva \u00eentre lumi, iar memoria devine un recipient de vise si nu de amintiri. Nu se poate vorbi, cu usurinta de manual, despre o actiune bine determinata a romanului, ci mai degraba despre un sir aproape aleatoriu de evenimente, g\u00e2nduri, sentimente, vorbe, gesturi, stari. Putem vorbi, \u00een schimb, despre existenta personajelor (si lumile acestora): Aprilie, Tudor si femeia-de-pe-tavan (si un personaj episodic \u2013 c\u00e2inele labrador, Simba, un \u201emarinar\u201c fara \u201ed\u201c frica). Vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, singurul loc din care Aprilie reuseste sa scape e din monotonia relatiei (casatoriei) cu Tudor. Astfel, romanul poate fi privit, printre altele, si ca o poveste (trista) de iubire desfasurata pe un fundal rom\u00e2nesc postapocaliptic.
\nSomnul ca trezie<\/strong>
\nCu riscul de a fi didactic, voi spune totusi ca originalitatea romanului consta \u00een modul \u00een care autoarea utilizeaza tehnici narative moderniste (si postmoderniste) \u00een vederea configurarii unui continut extras parca din acele zone ambigue ale realismului magic. Cu ajutorul unui network-narrative bine lucrat, autoarea reuseste sa \u00eembine sau sa suprapuna imagini suprarealiste cu situatii absurde sau scenarii onirice si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, aparitii spectrale \u2013 amalgam care devine, de la un anumit punct, o interogatie ludic-ontologica a realitatii \u00eensesi. Ca si cum n-ar fi \u00eendeajuns, aceasta structura e completata de o serie de prolepse si analepse, anticipari, reluari, repetari, rescrieri, repovestiri etc. Mai simplu spus, povestirile, marturisirile si visele se topesc \u00eentr-o masinarie eficienta a posibilului. \u00centr-o lume a incertitudinilor de toate felurile, somnul reprezinta singura solutie (provizorie) a libertatii personale: \u201eNu sunt multumita de mine. Am nevoie de cineva care sa ma \u00eengrijeasca si sa ma m\u00e2ng\u00e2ie ca pe un pui abia iesit din gaoace. (Ba nu. Am nevoie de somn. Somnul e singurul care ne mai poate salva.)\u201c \u2013 moment \u00een care Lavinia Balulescu se transforma \u00eentr-un Breton feminin de secol XXI si romanul ei \u00eentr-un nou pseudo-manifest suprarealist. Luminita Corneanu afirma ca e vorba aici de o \u201eproza onirica de cea mai buna calitate\u201c. Despre aceleasi pagini, Marius Chivu spune ca reprezinta, de departe, \u201ecapitolul cel mai frumos si mai impresionant al cartii, o foarte frumoasa parabola despre singuratate si dragoste, despre ratacire si posesie, despre \u00eencredere si supravietuire\u201c. De adaugat doar faptul ca relatia dintre personaje poate fi descrisa ca un proces osmotic fiindca fiecare se construieste prin raportare la un Celalalt, prin rememorare, prin includere sau prin \u00eensumare. \u00cen fiecare personaj exista \u201eurme\u201c ale diferentei, caci, \u00e0 la Derrida, ele trimit mereu spre alti si alti semnificanti.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lavinia Balulescu, La mine-n cap, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2013.   \u201eAlerg si alerg si \u00eencerc sa scap\/ Alerg si alerg si totul se \u00eent\u00e2mpla\/ Doar \u00een cap\u201c \u2013 versurile nu sunt, desi ar putea fi, la fel de bine, din romanul Laviniei Balulescu (\u201eLa mine-n cap\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, 2013). Nu, versurile \u00eei apartin lui… Cite\u0219te mai mult »Mersul pe tavan<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8960,8959],"class_list":["post-15872","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-la-mine-n-cap","tag-lavinia-balulescu"],"views":1484,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15872","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15872"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15872\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15872"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15872"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15872"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}