UBB a reintrodus examenul de admitere la toate facultatile. Bucurie!, entuziasm!, artificii!, urlau mesajele care mi-au umplut pagina de Facebook. Nicio privire critica, niciun pic de scepticism, nicio abordare oblica, asa cum \u00eei placea unui filozof sa zica. P\u00e2na si cei mai \u201est\u00e2ngisti\u201c dintre prietenii mei st\u00e2ngisti (desi oricum, ce-o mai fi \u00eensemn\u00e2nd si asta?…) n-au avut prea multe de comentat. Lucru ciudat, de altfel, pentru ca subiectul a fost \u00eendelung dezbatut \u00eentr-o plenara de la Ocuparea UBB, iar parerile nu erau nicidecum omogene.
\nNu pretind ca as putea asuma sarcina eroica de a construi o critica solida a acestei decizii. Vreau doar sa fac c\u00e2teva remarci si poate sa le amintesc unora de argumentele si \u00eenversunarea de care dadeau dovada parerile de la mai sus numita plenara.
\nSa luam argumentul suprem al rectorului, preluat imediat de site-urile de stiri: \u201eNu se intra \u00eentr-o universitate de prestigiu doar printr-o simpla \u00eenscriere sau prin luarea \u00een calcul a mediei de Bacalaureat\u201c (apud \u201eAdevarul\u201c). Bun, e nevoie de o clarificare aici, \u00eenainte sa ne umflam \u00een pene nejustificat: UBB nu e o institutie de prestigiu. \u00cenainte ca cei care scriau, la auzul vestii, mesaje de genul \u201eIubesc UBB!\u201c sa lesine, tin sa precizez doua lucruri. \u00cen primul r\u00e2nd a fi \u00een topul primelor 700 de universitati din lume (pe locul 601, mai precis) nu e nu stiu ce isprava, oric\u00e2t de tare ne-am preface ca este. Totusi, nu vreau sa fiu \u00eenteles gresit: nu-mi place deloc obsesia, mai domolita \u2013 ce-i drept \u2013 de la schimbarea rectorului, legata de intrarea \u00een tot felul de topuri. Nu mi se pare ca asta ar trebui sa fie una din prioritatile universitatii si-am sa dau un exemplu, e drept destul de particular, \u00eensa cu un scop strict ilustrativ: e un fapt stiut ca Yale e una din universitatile de elita din lume; uitati-va la unul din numeroasele cursuri de filozofie politica publicate pe YouTube, cel despre Rousseau, de pilda. Toate banalitatile regasibile pe Wikipedia si \u00een cele mai populare biografii despre Rousseau sunt predate la acel curs (probabil ca tocmai de-aia \u00eesi permit sa publice prelegerile pe Youtube). Asadar, garantia unui curs de exceptie nu e \u00een mod necesar si \u00eentotdeauna data de \u201eprestigiul universitatii\u201c.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, putem spune ca la UBB sunt anumite facultati foarte bune si profesori foarte buni (care salveaza uneori destinul unor \u00eentregi facultati), \u00eensa \u00een niciun caz nu e vorba de un nivel ridicat peste tot, astfel \u00eenc\u00e2t sa ne permitem sa spunem ca Universitatea e o institutie de prestigiu. O a doua clarificare ar putea tine de calitatea afirmatiei, pe care o putem reconstrui prin analogie: ca sa fii de spita nobila, trebuie sa porti haine scumpe (sau altfel: ca sa fii rege, tot ce trebuie e sa ai roba). Daca acceptam ca a vedea UBB drept o universitate de prestigiu tine de o perceptie deformata, atunci argumentul asta e pur si simplu ridicol si atitudinea asta are un nume: snobism (de la sine nobilitate).
\nA doua remarca pe care as vrea sa o fac poate porni de la \u00eentrebarea: cu ce folos? Din nou, s-ar putea sa-mi sara \u00een cap o gramada de indivizi. Iar aici am sa folosesc argumente \u00een care sunt inspirat, \u00een primul r\u00e2nd, de Facultatea de Istorie si Filozofie (al carei absolvent de licenta, la sectia Filozofie, urmeaza sa devin), dar sunt convins ca ele se aplica la multe alte facultati din UBB.
\nMi se va raspunde: pentru ca asa nu vor intra toti neavenitii la UBB. Conced ca admiterea va fi putin mai grea. \u00censa cum va afecta asta calitatea cursurilor? Nicicum. Vom avea studenti un pic mai buni care vor asista la aceleasi cursuri superplictisitoare, inutile sau predate dupa modelul PowerPoint, sau la seminarii tinute de doctoranzi quasi-pregatiti. Are cineva impresia ca printre cei care vor se vor fi \u201eluptat\u201c sa intre, nu se vor mai gasi studenti care, dupa 3 ani de filozofie, sa faca o prezentare despre Toma Dachino, care sa spuna ca Foucault a fost membru al Scolii de la Frankfurt sau ca nu pot citi primul capitol din \u201eCritica ratiunii pure\u201c? Da, foarte multa lume crede ca studentii sunt principala problema a facultatii (mai ales la cea de la care vin eu), ca nu se mai citeste, dom’le, ca lumea nu mai stie altceva dec\u00e2t engleza s.a.m.d. Nu, o buna parte din problema o constituie atitudinea las-o ba, ca merge-asa a profesorilor, frica lor de a tine cursuri mai solicitante si de a da examene grele \u2013 si ca sa fim sinceri p\u00e2na la capat, asta provine uneori din proasta lor pregatire si\/sau din faptul ca se complac \u00eentr-o situatie care, gratie unor structuri de putere anchilozate, le asigura o p\u00e2ine.<\/p>\n
A treia remarca este cea \u2013 desi poate e prea mult spus \u2013 ideologica: mie \u00eemi miroase prea tare decizia asta a unui fel de \u201eelitism\u201c foarte inoportum (desi, Doamne-fereste, nu sunt din principiu \u00eempotriva \u201eelitismului\u201c). Dovada e ca toate mesajele de entuziasm cu care a fost \u00eent\u00e2mpinata decizia aveau, implicit sau explicit, ideea asta: UBB nu va mai fi o fabrica de diplome. Ceea ce, desigur, merge contra unui alt argument pe care l-am auzit, cum ca, auzind vestea cea mare, oamenii se vor buluci la \u00eenscrieri, cu siguranta ca UBB nu \u2013 mai \u2013 e o institutie \u00een care poate intra oricine. Avem astfel laturi ale acestui \u201eelitism\u201c bazat pe ideea ca \u00eenvatam\u00e2ntul superior nu e pentru oricine: nu oricine trebuie sa intre \u00een \u00eenvatam\u00e2ntul superior si nu oricine trebuie sa iasa din \u00eenvatam\u00e2ntul superior. De ce e acest elitism \u201einoportun\u201c si de ce nu functioneaza \u00eempreuna \u00een starea de fapt cele doua laturi ale lui?
\nSituatia \u00eenvatam\u00e2ntului superior e extraordinar de ridicola, iar un fapt urias care contribuie la derizoriul situatiei este, evident, plata pe cap de student (sau pe cap de bovina, cum zice un prieten). De aceea, orice forma de elitism \u00een privinta atragerii studentilor e inoportuna: cu c\u00e2t sunt mai putini studenti la facultatile \u201edemodate\u201c (sau care nu se supun logicii pietei, facultati inutile cum declara specialistii), cu at\u00e2t mai usor acestea vor disparea. Cazul facultatii mele este exemplar: profesori care tin 5 cursuri, dar sunt platiti numai pentru 3, profesori chemati sa tina cursuri platite \u201ecu ora\u201c, cursuri tinute din bunavointa unor alumni si cercetatori, posturi blocate si redistribuirea cursurilor unor oameni deja angajati \u00een universitate, mai mult sau mai putin specializati pe cursul pe care-l tin. Si exemplele pot continua. \u00cen cazul unor facultati \u2013 \u201einutile\u201c \u2013 ca a mea, pregatirea din liceu pentru un astfel de domeniu este aproape nula. Desigur, se tin cursuri de filozofie \u00een clasa a XII-a, dar prea des ele sunt \u00eenlocuite cu pregatiri pentru Bacalaureat sau sunt predate de diferiti profesori plictisiti sau anacronici. Astfel, daca pregatirea din liceu e mica sau nu exista, varianta la care trebuie sa recurga cei care vor sa intre din primul an la facultate vor fi meditatiile. Si ce e mai bun pentru sistemul de \u00eenvatam\u00e2nt dec\u00e2t creare unor retele de meditatii (existente deja la facultati la care admiterea este destul de grea, e.g. arhitectura) care vor \u00eengreuna admiterea celor care nu au acces la ele (din motive financiare sau geografice, de exemplu). Ca sa nu mai vorbim de situatia pe care ne-o putem imagina, \u00een care profesori din comisia de admitere vor oferi, pe bani grei, aceste meditatii (sau \u00een care aceste meditatii vor fi institutionalizate, cum se \u00eent\u00e2mpla tot la arhitectura, la Regie de teatru si \u2013 din c\u00e2te am auzit \u2013 la Regie de film).
\nCu riscul frustetii, nu voi lungi mai mult discutia si voi sari direct la concluzii. Cum spuneam mai sus, remarcile astea sunt menite sa deschida discutia, nu sa o solutioneze. E(ra) necesara o discutie, deoarece e absolut paradoxal ca cei din conducerea universitatii nu au luat \u00een seama acea dezbatere (la care au participat destul de multi studenti si cum ziceam, parerile n-au fost deloc omogene) legata de introducerea admiterii, desfasurata la OccUBB. Ma \u00eendoiesc, totusi, ca nu stiau ca ea are loc si sunt aproape sigur ca o urmareau din confortul caselor lor, pe internet (livestream-ul avea la fiecare plenara un numar record de vizualizari \u2013 aproximativ 1.500). Ceea ce \u00eenseamna ca, observ\u00e2nd indecizia aproape socratica cu care s-a \u00eencheiat dezbaterea, au decis pur si simplu sa ia ei o decizie, fara alte discutii.
\nCeea ce s-ar putea face foarte usor, iar aici \u00eemi trag din nou inspiratia din facultatea mea, este urmatorul lucru: crearea unui cadru de desfasurare al cursurilor, examenelor si seminariilor \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t acestea sa devina mai solicitante. Pentru ca recent am avut un examen pentru care trebuiau citite 10 texte destul de grele de filozofie contemporana, la care s-a reusit, muncind 4-5 zile consecutiv sa se ia nota maxima, o sa arunc o propunere cu titlu de exemplu: niciun examen fara, sa zicem, 5 carti \u00een bibliografie. Sau, un alt exemplu (particularizat, desigur, la fiecare facultate): lucrare de 2-3 pagini maximum, la jumatatea fiecarui semestru, care sa conteze pentru trecerea examenului.
\nCare este ratiunea acestor propuneri \u2013 strict cu titlu de exemplu \u2013 care pot suna destul de brutal? La baza lor sta ideea ca se poate schimba ceva \u00een fiecare facultate fara sa fie introdus un examen inutil de admitere. Pentru ca situatia actuala \u2013 iar aici mi se va reprosa ca accept pur si simplu starea de fapt \u2013 economica a \u00eenvatam\u00e2ntului nu permite reducerea si mai mult a numarului de studenti la anumite facultati, desi e necesara domolirea productiei de diplome \u00een fabrica UBB. Pentru ca acuza de \u201eelitism\u201c pe care o aduc celor care au luat aceasta decizie tine de faptul ca nu pot imagina un nou sistem care sa mearga dupa idealul de neatins, dar care cred ca trebuie sa ram\u00e2na etalon: educatie pentru c\u00e2t mai multi de cea mai buna calitate. Singura propunere existenta la nivelul conducerii universitatii (asa cum ne-a spus, la Occupy UBB, dl Ioan Chirila \u2013 presedintele Senatului) este cea de finantare pe programe, un dezastru pentru \u00eenvatam\u00e2nt deoarece presupune abolirea statutului de student bugetat, astfel ca fiecare student ar deveni doar un student care plateste \u00eentre 0-100% din taxa de scolarizare (o alta portita deschisa pentru subfinantarea de la stat a \u00eenvatam\u00e2ntului).
\nDaca vrem ca UBB sa nu mai fie o fabrica de diplome, o solutie poate fi un examen de admitere \u00een licenta (introdus de anul trecut la Filozofie) mult mai exigent (pe l\u00e2nga cresterea absolut necesara a exigentelor fiecarui curs si seminar). Astfel se poate \u00eempaca si capra si varza: nu restrictionezi, la limita, nimanui accesul la \u00eenvatam\u00e2nt de nivel licenta, \u00eensa faci ca acest ciclu \u00eenvatam\u00e2nt, dincolo de mantra creativitatii hiper-prezenta aproape \u00een toate cursurile (\u201eNu trebuie sa stiti multe lucruri, trebuie sa fiti creativi, sa va spuneti parerea, sa participati, sa interactionati, u-huu!\u201c), sa contina si o solida acumulare de cunostinte de baza si examenul de final, filtrul de intrare \u00een licenta, sa fie cu adevarat un examen important. Cei speriati de acest regim aparent disciplinar pe care-l propun sa stea linistiti: fara examenul de licenta, se poate obtine o adeverinta ce atesta faptul ca au participat la cursuri, care are, pentru multi angajatori, valoare aproape egala cu diploma aurie de licenta.
\nAltfel, introducerea unui examen de admitere e doar un empty gesture, doar o alta masura simbolica introdusa de conducere (prima a fost, asa cum scriam \u00een alta parte, deschiderea portilor laterale ale Cladirii Centrale \u2013 gest ce trebuia sa simbolizeze caracterul \u201edeschis\u201c al Universitatii \u2013 contrazis \u00een toate privintele de miscarile de protest din acest an, sub noua conducere) si care reflecta incapacitatea, prezenta, de altfel, nu doar \u00een Rom\u00e2nia, de a g\u00e2ndi un nou sistem universitar (aproape ca-mi vine sa zic, lacanian, un nou discurs universitar) care sa nu se \u00eentoarca la formele pre-’68 si sa nu preia, orbeste, formule slabe de \u00eenvatam\u00e2nt, la moda \u00een diferite tari dezvoltate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
UBB a reintrodus examenul de admitere la toate facultatile. Bucurie!, entuziasm!, artificii!, urlau mesajele care mi-au umplut pagina de Facebook. Nicio privire critica, niciun pic de scepticism, nicio abordare oblica, asa cum \u00eei placea unui filozof sa zica. P\u00e2na si cei mai \u201est\u00e2ngisti\u201c dintre prietenii mei st\u00e2ngisti (desi oricum, ce-o mai fi \u00eensemn\u00e2nd si asta?…)… Cite\u0219te mai mult »Examenul de admitere la UBB \u2013 cateva remarce<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-15870","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":7664,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15870","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15870"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15870\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15870"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15870"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15870"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}