{"id":15864,"date":"2013-06-27T15:29:21","date_gmt":"2013-06-27T13:29:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15864"},"modified":"2013-06-27T15:29:44","modified_gmt":"2013-06-27T13:29:44","slug":"democratia-urii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/democratia-urii\/","title":{"rendered":"Democratia urii"},"content":{"rendered":"

\u00cendoielilor existentiale care fram\u00e2ntau natia p\u00e2na la epuizare li s-a pus de cur\u00e2nd definitiv capat \u00eentr-un cadru festiv si prestigios: da, noi, rom\u00e2nii, suntem altfel si Occidentul si capitalismul vor supravietui bine merci crizei, pesimismului si criticii \u201eidiotilor utili\u201c (Bourdieu) care viseaza ca o alta lume e posibila! Meritul principal, a aflat asistenta pe deplin lamurita, ar reveni personajului cunoscut pentru contributia sa sporadica, subtirica si perfect inutila la purificarea morala a compatriotilor.<\/strong><\/em>
\nDaca n-ar fi dec\u00e2t o noua isprava, p\u00e2na la urma distractiva si fara consecinte, a personajului devenit propria sa caricatura, n-ar fi nimic de spus \u2013 dar nu e. E una dintre realitatile triste ale Rom\u00e2niei. Ca si \u2013 un alt exemplu \u2013 editorialul consacrat unei calatorii amarnic regretate facute cu trenul \u00een compania a trei femei care nu miroseau pe gustul sau de catre un alt personaj cunoscut pentru slabiciunile sale politice, promovarea amicilor culturali \u00een lume si pentru amorul sau nebun fata de America. Mai clar, precizeaza \u00eenca \u00eenfiorat preopinentul cu nas sensibil, femeile puteau. De unde si concluzia indignata si catastrofala ca rom\u00e2nii, rom\u00e2ncele, natia, poporul nu numai ca nu se spala si nu au descoperit binefacerile pastei de dinti si ale dezodorizantelor, dar sunt si puturoase, si de aceea Rom\u00e2nia a fost, este si va ram\u00e2ne probabil etern altfel.
\nDusmanirea tarii si a compatriotilor are deja o istorie si nu se rezuma la elita autoproclamata ca instanta suprema ideologica, politica, morala si culturala. S-a crezut, probabil, ca ura acumulata de-a lungul anilor \u00eempotriva cuplului Ceausescu va fi exorcizata odata cu executarea lor si ca rom\u00e2nii vor pasi gratios, curati la suflet si cu sentimente nobile, \u00een capitalism, dar nu s-a luat \u00een calcul terenul fertil al democratiei liberale, valul de ura al groparilor comunismului si sirenele purtatoare de iluzii ale noii ordini sociale si politice. Nu strica sa amintim ca, peste noapte, din cei patru milioane de membri PCR n-au mai facut parte din partidul unic interzis dec\u00e2t c\u00e2teva figuri sinistre care s-au \u00eencapat\u00e2nat sa mai traiasca ani de zile, si securistii pastrati \u00een functii anonime si convertiti sau nu \u00een afaceristi. Prea putini pentru ura care plutea \u00een aer si care se cerea rapid si violent consumata. S-a recurs, \u00een consecinta, la cotrobaitul \u00een arhive. Crucificarea unuia sau a altuia \u00een piata publica nu s-a terminat nici azi, si va ram\u00e2ne, fara \u00eendoiala, \u00eenca multa vreme o rezerva inepuizabila de compromitere la comanda, o sursa vitala pentru perpetuarea dusmaniei institutionalizate. Lumea veche, revoluta, a socialismului utopic a \u00eenceput cu ura \u00eempotriva trecutului si a durat patruzeci si cinci de ani, lumea noua, a capitalismului\u00a0 pragmatic, a \u00eenceput la fel, si abia au trecut douazeci si trei de ani.
\nEfectele sociale si morale ale \u00eenceputului capitalist si ale nesf\u00e2rsitei tranzitii au fost dezastruoase. Aparitia paturii sfidatoare a \u00eembogatitilor prin jaf, spolierea si \u00eenstrainarea bogatiilor nationale, distrugerea sistematica a industriei, privatizarile scandaloase, saracirea majoritatii populatiei, altfel spus, capitalismul salbatec si neoliberalismul au transformat Rom\u00e2nia \u00eentr-un viespar al nemultumirilor, al suferintelor, al lamentarii, al resemnarii ranchiunoase, al dusmaniei neputincioase. Emigratia economica disperata, masiva si haotica, si tragicele ei consecinte sociale aveau sa scoata la iveala o ura convulsiva, viscerala, deliranta \u00eempotriva tarii si, prin ricoseu, a celor care n-au \u00eendraznit, n-au putut, n-au crezut ca merita sa-si ia lumea-n cap. Aderarea fortata la NATO si integrarea obligatorie \u00een Uniunea Europeana n-au schimbat cu nimic starea reala, de colonie saraca si docila, a unei Rom\u00e2nii condamnate din nou de istorie. Ura a continuat sa colcaie, sa dea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd molcom pe dinafara \u00eempotriva profitorilor, a hotilor, a politicienilor, a guvernantilor de toate culorile si aliantele care s-au perindat, a presedintilor fosti sau \u00een functie. Criza, masurile aberante de austeritate, amatorismul, prostia, jigodismul politic, distrugerea programata a sistemului de sanatate, degringolada \u00eenvatam\u00e2ntului, subminarea rolului statului \u00een existenta de zi cu zi a rom\u00e2nilor, distrugerea tesutului social, decaderea moravurilor si perspectiva \u00eenfricosatoare a falimentului tarii au re\u00eenviat psihoza abandonarii tarii cu orice pret, care pusese pe drumuri, \u00een vremurile trecute, exilatii politici. Ideea, dusmanoasa \u00een sine, ca nu se mai poate trai \u00een Rom\u00e2nia si ca trebuie fugit oriunde, cu ochii \u00eenchisi, a cuprins si patura marunta, cultivata, profesionala, t\u00e2nara, fragila a celor care s-au salvat miraculos de la dezastru, care au crezut ca societatea rom\u00e2neasca va iesi din letargie, ca mai exista un viitor acceptabil, o sansa de a trai demn \u00een propria tara.
\nUn rol nefast, iresponsabil, \u00een aceasta perpetuare a democratiei urii l-a jucat si-l joaca, cu vocatia si zelul traditionale ale oportunistilor si profitorilor, o mare parte a intelectualilor si a tinerilor tucalari din presa. Ca ei au c\u00e2ntat si c\u00e2nta cum le cer Europa, Statele Unite, institutiile financiare mondiale, adversare declarate a identitatilor nationale, n-ar fi cea mai mare nenorocire. Adevarata nenorocire, adevarata drama e ca nu-si mai iubesc tara si ca, de la \u00eenaltimea presupusei lor \u00eentelegeri a istoriei si a mersului lumii de azi, refuza sa \u00eenteleaga deziluziile cumplite ale rom\u00e2nilor care sunt asa cum sunt si, \u00een ciuda dispretului, vor ram\u00e2ne.
\n19 iunie 2013<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cendoielilor existentiale care fram\u00e2ntau natia p\u00e2na la epuizare li s-a pus de cur\u00e2nd definitiv capat \u00eentr-un cadru festiv si prestigios: da, noi, rom\u00e2nii, suntem altfel si Occidentul si capitalismul vor supravietui bine merci crizei, pesimismului si criticii \u201eidiotilor utili\u201c (Bourdieu) care viseaza ca o alta lume e posibila! Meritul principal, a aflat asistenta pe deplin… Cite\u0219te mai mult »Democratia urii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-15864","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1618,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15864","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15864"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15864\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15864"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15864"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15864"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}