{"id":1586,"date":"2010-02-25T13:16:39","date_gmt":"2010-02-25T11:16:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1586"},"modified":"2010-02-25T13:19:27","modified_gmt":"2010-02-25T11:19:27","slug":"neveste-simboliste-agatha","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/neveste-simboliste-agatha\/","title":{"rendered":"Neveste simboliste (Agatha)"},"content":{"rendered":"

Cea mai feroce devotata nevasta din literele rom\u00e2ne a fost, fara indoiala, Agatha Grigorescu Bacovia. Odata maritata cu Bacovia, dupa o idila vaga care a tinut vreo 12 ani, a devenit nu doar preoteasa exclusiva a unui cult sufocant, dar si proprietara, infirmiera si agentul poetului. S-a batut pentru el cu toata lumea, inclusiv cu el insusi, cu o energie inepuizabila, de nu chiar in crestere. Are toata dreptatea Mihail Petroveanu sa afirme ca \u201eomul Bacovia a dainuit in mare masura gratie sotiei sale, devotiunii ei absolute, deseori afirmata chiar in ciuda beneficiarului\u201c1.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

La 4 zile orfana, la 15 ani cu \u201eimplacabila diploma a durerii\u201c<\/strong>
\nE drept si ca Agatha avea firea pregatita pentru infruntarea, oric\u00e2t de dura, cu viata. Ramasa orfana de mama la numai patru zile, e crescuta de o matusa, alaturi de alte doua surori mai mari (Elena si Stefania; primii doi copii ai familiei Grigorescu au murit), in casa parinteasca din Mizil2. Nu-i o copilarie de tot nefericita, cel putin in prima parte. Tatal, Serban Grigorescu, e negustor cu stare, la al carui vin trageau nu numai Grigore Tocilescu si George Ranetti, dar si Caragiale, la brat, desigur, cu celebrul primar Leonida Condeescu (cel din \u201eO zi solemna!\u201c). Familia e insa fara noroc; ruinat de propriul frate, Serban e nevoit sa-si v\u00e2nda din mosie \u2013 si fireste ca apoi tocmai acolo se gaseste petrol. Le merge apoi din rau in mai rau. Peste toate, sora mai mare se aprinde intr-o zi \u2013 \u201eLeni devenise o torta\u201c3 \u2013 si isi va reveni greu. Dupa dezastrul economic al familiei (din 1907), fetele isi iau de lucru acasa (prin generozitatea Elenei Odobescu, sora scriitorului, presedinta unei societati de binefacere). Nenorocirile culmineaza insa cu moartea tatalui, pe c\u00e2nd Agatha avea doar 14 ani (e nascuta in 1895, la Mizil; moare la Bucuresti, in 1981). Luata de tutore la Bucuresti, Agatha pleaca in lume, \u201ela cei cincisprezece ani\u201c, doar cu \u2013 zice ea \u2013 \u201eimplacabila diploma a durerii\u201c4. Fetele trebuie sa se descurce insa singure si Agatha se angajeaza functionara la Societatea de asigurari Agricola, iar apoi la Creditul Urban. Colegii si sefii ii fac avansuri, dar Agatha, sobra ca o calugarita, le-o reteaza sec la toti. N-are insa noroc nici la logodne; prima oara se logodeste cu \u201einginerul Mirea\u201c, la Constanta, dar chiar in seara logodnei acesta trebuie sa plece pe front si de acolo nu se mai intoarce; dupa razboi e c\u00e2t pe ce sa se marite cu un fel de var brasovean de-al lui Goga \u2013 George Popovici, ofiter \u2013, insa acesta se dovedeste cam escroc (Agatha trecuse, la Cluj, examenul in fata generalului Petalla, guvernatorul Transilvaniei, examen obligatoriu atunci pentru nevestele de ofiter, dar varul lui Goga avea o fetita dintr-o aventura anterioara si mai umblase si la banii regimentului). Dupa c\u00e2te zice in autobiografie, n-o prea tragea inima la ofiter (desi baiat chipes), caci tocmai la masa de logodna \u201eg\u00e2ndul mi se ducea la modestia poetului, la ochii lui mari si albastri, sinceri, tristi, dar plini de o dragoste serafica\u201c5. Mai stii! Definitiv o convinge insa o scena teribila din parcul Cismigiu, unde intr-o seara o voce disperata o implora din umbra: \u201eVa rog, va rog din suflet, sa nu va casatoriti cu tatal Julietei; asa-zisa lui nepoata este fetita mea si-a lui George\u201c6. Are insa trecere inefabila si infailibila la barbatii insurati si nefericiti, ceea ce inseamna ca inspira oarece promisiuni de consolatrice; oricum, in mod total gresit, toti acestia presupuneau ca ar fi potrivita de amanta. Cel putin doi scriitori sunt indragostiti de ea \u2013 concomitent, fireste, cu Bacovia. Alexandru Stefanescu ii va scrie chiar inainte de a muri: \u201eAdio, mica mea divinitate\u201c7. Si Savela e indragostit de ea, macar ca prieten loial lui Bacovia \u2013 si, fireste, si el insurat. Printre at\u00e2tea idile in care se tine brava si neinduplecata, incepe sa scrie si, mai ales, cu o ambitie absoluta si o ind\u00e2rjire eroica, sa studieze; face liceul si apoi Facultatea de Litere si Filosofie. In 1923, c\u00e2nd isi ia bacalaureatul, la Sf\u00e2ntul Sava, debuteaza deja, cu \u201eArmonii crepusculare\u201c. Pragmatica, realista, cumpatata, cu un an inainte si-a cumparat un teren de casa; in 1933 casa e gata. Nu s-ar zice ca Agatha nu-i tare. Era c\u00e2t pe ce sa-si dea si doctoratul, cu Ovid Densusianu (teza ar fi fost despre \u201eSimbolism in lirica contemporana\u201c; chiar asa), dar renunta si incepe o cariera de profesoara, mai int\u00e2i la Bacau, apoi la Bucuresti. E activa in toate sensurile si apriga ori de c\u00e2te ori e vorba de Bacovia. Nu ezita nici sa faca scandal (la o sedinta a Societatii Scriitorilor, revoltata de gafa lui Al. Rosetti din adresa trimisa pentru \u201eIstoria…\u201c lui Calinescu: \u201eStimata doamna, va rugam sa ne trimiteti un facsimil si fotografia decedatului dvs. sot, pentru Istoria Literaturii Rom\u00e2ne, care va apare in Editura Fundatiilor Regale sub ingrijirea domnului profesor George Calinescu\u201c; a fost, se lauda ea, prima femeie care a luat cuv\u00e2ntul in plenul Societatii Scriitorilor8), nici sa faca presiuni (asupra bietului Vianu, cu c\u00e2tva timp inainte ca acesta sa moara, pentru o monografie Bacovia, asemeni celei despre Ion Barbu9). E drept ca la timiditatea patologica a lui Bacovia trebuia un manager ferm, caci altminteri cine stie unde s-ar fi ajuns. De capul lui, poetul n-a fost in stare sa treaca de cordoanele politiei nici c\u00e2nd trebuia sa-si ridice premiul acordat de Fundatiile Regale si era asteptat de Carol II cu suita mare10! Iar la o sedinta a Societatii Scriitorilor participa abia in 194511! Agatha, fireste, il vede ba in triumfuri (ridicat pe brate de un grup de studenti bacauani dupa o sezatoare12 sau sufocat de admiratie, tot studenteasca, dupa seminarul lui Caracostea13), ba in martiriu. Ea insasi promite (cu capul pe umeri, totusi) un sacrificiu in beneficiul poeziei \u2013 la cererea intempestiva, oric\u00e2t de tardiva, a poetului: \u201eva promit ca vietile noastre se vor uni de indata ce-mi iau licenta si obtin o catedra. Dumneavoastra veti scrie\u201c14. De scris au scris am\u00e2ndoi, de la o vreme mai mult ea. Oportunista sau naiva, e inc\u00e2ntata, dupa razboi, de curtoazia regimului si de asiduitatea \u201enoilor\u201c scriitori. Usor nu i-a fost, asta-i sigur. Cum zice Dumitru Micu, \u201eviata Agathei Bacovia nu e mai putin zbuciumata dec\u00e2t a poetului.\u201c15. Nici nu putea fi la asa devotiune imperativa.
\nPoezii care \u201ene impresioneaza multumitor\u201c<\/strong>
\nLui E. Lovinescu Agatha i se pare, dupa primele doua volume (cele mai bune ale Agathei, daca se poate zice asa de nuantat), o poeta \u201enediferentiata\u201c16; \u201enediferentiata\u201c in cadrul simbolismului si al modernismului incipient, dar mai ales \u201enediferentiata\u201c de Bacovia, a carui umbra poetica se straduieste sa fie; din devotament complet, desigur. Bacovianismul Agathei se vede numaidec\u00e2t \u2013 si el n-a depins, daca e sa fim drepti, in totul de maritis. Pompiliu Constantinescu il constata deja in primul volum: \u201eprintr-un predestin literar \u2013 zice el \u2013 \/…\/ obsesia liricii bacoviene stap\u00e2nea tiranic primul volum de versuri al d-nei Agatha Grigorescu\u201c17. E drept ca mult nu se alege din aceasta obsesie, caci dupa numai o pagina Pompiliu trage concluzia ca Agatha \u201eram\u00e2ne o amabila versificatoare\u201c. Amabila si harnica, mai ales dupa razboi. Dar bacovianismul ei a facut ceva legenda \u2013 fireste, nu fara ajutorul sotiei-poete, care, de-o fi fost vreodata bacoviana spontan, a devenit repede bacoviana premeditat si \u2013 pe c\u00e2t s-a putut \u2013 cu obstinatie; buna parte din poezia Agathei sta ca o ventuza pe poezia lui Bacovia. \u201eEmpatia\u201c ei a facut insa si impresie buna, caci iata ce zice Monica Lazar despre aceasta \u201epoeta simbolista delicata, de temperata tonalitate bacoviana\u201c: \u201ea fost parca predestinata sa se contopeasca total cu poezia si destinul ilustrului scriitor\u201c, insist\u00e2nd pe \u201eorbita bacovianismului\u201c \u201ep\u00e2na la un fel de transmutatie a obsesiilor si timbrului acestuia in registrul propriu\u201c18. Nu toata lumea o vedea insa asa de bacoviana. Intr-o notita despre \u201eArmonii crepusculare\u201c, Perpessicius o remarca mai degraba in roiul care-l insotea pe Minulescu, vorbind despre \u201eo nebuloasa in alcatuirea careia intra himere, mistere, amurguri, cimitire si toate sfar\u00e2maturile unui vocabular care a luminat ca un candelabru de cristal cu poezia unui Minulescu\u201c19. La al doilea volum, \u201eMuguri cenusii\u201c, i se pare chiar ca \u201eanumite accente vin \/…\/ de la Bolintineanu\u201c20; oricum, Agathei i se recunosc doar ceva \u201eveleitati picturale\u201c iar \u201eimpresia totala\u201c, p\u00e2na si la un critic asa de marinimos, e \u201edeficitara\u201c21. Si lui Petroveanu i se pare ca se exagereaza cu bacovianismul de la debut22. Cele mai frumoase vorbe despre poezia Agathei le-au spus insa doua doamne scriitoare: \u201ePoezia Agathei Bacovia \u2013 zic ele \u2013, inchegata intr-o forma plina de originalitate si de o iscusita maestrie a versului, se deosebeste mai ales printr-o desav\u00e2rsita imbinare a cuv\u00e2ntului cu g\u00e2ndul, printr-o mladiere a ritmului potrivita cu toate nuantele unei delicate sensibilitati\u201c23. Nici Bacovia, oric\u00e2t de indatorat (si, de!, interesat), n-a fost at\u00e2t de gentil. Ce remarca el, ca recenzent al \u201eMugurilor cenusii\u201c, e \u201eun stil gratios\u201c cu care \u201eautoarea reuseste a zugravi diferite stari afective ale sale, in cadrul naturei\u201c24. Poeziile, mai adauga, \u201ene impresioneaza multumitor\u201c, dar \u201emai mult prin vocabularul intrebuintat\u201c (e drept ca si prin \u201eforma at\u00e2t de originala\u201c25).
\nDantele si cununi<\/strong>
\nAdevarat ca vocabularul Agathei e deja gripat de bacovianism, dar un bacovianism pus pe romante: \u201eTe-am asteptat,\/ Dar n-ai venit.\/ Si trist parodia\/ Amurgul,\/ in parcul gol\/ Si vestejit.\/\/…\/\/ Si sufletul\/ Gemea la fel.\/ indurerat si trist\/ Ca frunza\/ Palea\/ Si el…\u201c (\u201eAsteptare\u201c26). Sau unul exagerat in inchipuiri naturaliste, pornite de la c\u00e2te-un vers bacovian: \u201eCoboara negura\/ De corbi\/ Sa ingereze\/ Carnuri\/ Rupte…\/ Privesc\/ Sinistrii-n\/ Ochii orbi,\/ Si sar\/ Pe maxilare rupte\u201c (\u201eCarnagiu\u201c). Asemenea inchipuiri de lirica a cruzimii vin insa in contrast eminent cu pornirile spre reverie si spre tabloul feminizat al naturii, in care bijuteriile si garderoba tin centrul imaginatiei: \u201eImpurpurate\/ Muselinuri\/ Albastre, roz\/ Si viorii\/ Se risipesc\/ Pe bolta-nalta,\/ Z\u00e2mbind\/ Sub tonuri aurii…\/\/ Fluidice\/ Ca o g\u00e2ndire,\/ Iau mii de forme\/ Variate,\/ Si subt infiorari\/ Discrete,\/ Dispar, in ametist\/ Muiate.\u201c (\u201eTablou\u201c). Ori de c\u00e2te ori se uita la natura, Agatha vede spontan spectacole de feminitate gratioasa (chiar daca uneori agresata de concupiscenta): \u201eVad z\u00e2ne-n valuri roze,\/ Si nimfe delicate,\/ Naiade ce se-ngroapa\/ in neguri inspumate;\/ Sultane-n pietre scumpe,\/ Bacante-n jocuri stranii,\/ Si fauni, demoni, monstri,\/ Cu gesturi vinovate\u201c (\u201eOrgia amurgului\u201c). Agatha vede fie sinistru, c\u00e2nd e bacoviana, fie diafan, c\u00e2nd nu e. Picturalitatea ei, observata de Perpessicius, trage insa culorile in giuvaericale, dovedind o imaginatie strict ornanta (\u201eValul de rubin\/ Apune\/…\/\/ Raze de safir\/ Palite\/ Pe deasupra\/ Apelor\/…\/\/ Fire de smarald\/ Topite\/ De arsita\/ Dorului\u201c etc. \u2013, \u201eAmurg\u201c), asa inc\u00e2t infernalul bacovian e in totala incongruenta cu aceasta structura de suavitate. Peisagistica Agathei e dichisire curata iar arta ei poetica e, in fond, una a impodobirii, a pretiozitatilor de gateala. Poate ca, de fapt, poeta avea, cum zice Petroveanu, \u201eun temperament in acelasi timp sentimental, idilic si tonic\u201c, bun pentru ceva \u201emelancolie argintata\u201c si pentru \u201enostalgii caligrafiate discret\u201c27, numai ca tare-si dorea sa aiba altul, mai rezonant la disperare si la funebre. Imaginatia ei e, insa, profund feminizata si se inv\u00e2rte cu rigoare in spatiul domestic si mai ales pe principiul garderobei. \u201eArta poetica\u201c a Agathei, chiar si atunci c\u00e2nd e expusa negativ, se trage din conceptul vestimentar, din traditia ornamenticii. Ea e o \u201einvesm\u00e2ntare\u201c, o arta a impodobirilor, chiar daca e vorba de invesm\u00e2ntarea unor lucruri stranii, grotesti: \u201eIn scrisul meu,\/ N-am pus podoabe grele,\/ Imagini cu brocarturi aurite,\/ Sa-nvesm\u00e2ntez\/ Schelete de idei\u201c. Si mai feminina devine aceasta arta poetica atunci c\u00e2nd isi declama pozitivitatea, pe care latura ea tezaurizeaza \u201esimtirea\u201c si accelereaza tristetea, ca toate samanatoristele: \u201eCi-n el am str\u00e2ns\/ Simtirea mea trudita,\/ Si pana mi-am muiat-o\/ in tristete\/ Iar slovele isi prinsera izvorul,\/ Din anii stinsi,\/ indurerati si grei\u2026\u201c (\u201eIntroducere\u201c28). Peisajele devin de indata decoruri interioare si se incarca de \u201edantele\u201c si \u201eperle\u201c, iar ninsoarea, de-o pilda, se transforma intr-un potop de diamante daruite ca un colan: \u201ePe efemera clipelor dantela,\/ Perleaza straluciri fermecatoare.\/ Sa fie z\u00e2ne\/ Ce danseaza-n spatiu\/ Si ne trimit\/ Comori amagitoare?\/\/ Sau poate m\u00e2ini, suave si gingase,\/ Cioplesc in aer mii de diamante,\/ Fac\u00e2nd naturii\/ Dar de pietre scumpe,\/ Cu cizelari\/ Din cele mai savante\u2026\u201c (\u201eDarurile iernii\u201c). Chiar si atunci c\u00e2nd universul e bolnav sau cotropit de durere, el cristalizeaza in bijuterii si flori: \u201eRubine vii si calde\/ Sa picure-n batiste,\/ Din piepturile arse\/ De friguri si ftizie,\/ Si albe crisanteme\/ Sa pl\u00e2nga-ndurerate,\/ C\u00e2nd lutul meu va trece\/ Solemn in vesnicie\u2026\u201c (\u201eNelinistea eternitatii\u201c). Sensibilitatea se manifesta intr-o solidaritate florala a sentimentului, pun\u00e2nd dedesubt, fireste, analogia dramatica dintre destinul trecator al florii si cel al iubirii: \u201eNu vreau sa moara florile de mar!\u2026\/ Caci ele-mi stiu durerea despartirii,\/ C\u00e2nd tremurau\/ in largurile Firii,\/ Polenul\/ Si enigmele iubirii\u2026\/\/ Nu vreau sa moara florile de mar!\u2026\/ Caci lor le-am spus prin lacrime dorinta,\/ C\u00e2nd tremura, in sufletu-mi,\/ Credinta\/ in dragostea\/ Ce-mi stap\u00e2nea fiinta\u2026\u201c (\u201eFlorile de mar\u201c). Delicatetii imaginative i se adauga registrul de idila naturista, in care elementele petrec in vraja amoroasa, seduc\u00e2ndu-se, alint\u00e2ndu-se si sarut\u00e2ndu-se reciproc: \u201eDin covorul verde crud,\/ intr-un joc de gratii line,\/ Va-naltati spre zari senine,\/ Tot parfumul, cald, discret.\/ V\u00e2ntul serii va alinta,\/ Si saruta cu nesatiu\/ Trupul vostru violet\u2026\u201c (\u201eFlori de iris\u201c). Destinul acestor flori alintate nici nu poate fi altul dec\u00e2t de a deveni \u201ecununa\u201c sau, prin extras poetic, bijuterie: \u201eCine oare va va str\u00e2nge\/ in cununi de-mpodobire\/ Pentru jertfe de iubire,\/ Sau ce suflet de poet,\/ Din infiorarea voastra\/ O sa smulga visul lumii,\/ incrust\u00e2ndu-si nemurirea\/ intr-un iris violet!…\u201c (idem). Nici anotimpurile sanctionare nu vin pe alta cale dec\u00e2t a tandretii. Natura in complet se deda la giugiuleala. Toamna \u201eimbratiseaza\u201c lumea, se misca feminin si \u2013 fireste \u2013 invesm\u00e2nteaza peisajul cu bijuterii: \u201eCoboara toamna fumurie\/ Prin cr\u00e2nguri reci si pe coline,\/ Str\u00e2ng\u00e2nd la pieptul ei\/ De aur,\/ Albastrul\/ Zarilor senine\u2026\/\/ Se leagana usor pe ramuri,\/ Stropindu-le cu chihlimbare,\/ Si din arama-i\/ Vestejita\/ Ea toarna\/ Mistice tipare\u201c (\u201ePastel de toamna\u201c). Ba p\u00e2na si neantul devine aici o \u201epodoaba\u201c: \u201eIn care anii sa-si infiga\/ Neantul drept impodobire,\/ C\u00e2nd nouri negri\/ infasoara\/ Fluidica\/ Nemarginire\u2026\u201c (idem). Anotimpurile mai prielnice sunt ele insele imbratisate de poeta, str\u00e2nse la piept si ascunse in suflet: \u201eAm presimtit duioasa ta sosire\/ De z\u00e2na alba, frageda si rara,\/ Si din potirul clipelor\/ De vraje,\/ Te-am str\u00e2ns in suflet,\/ Bl\u00e2nda primavara!\u2026\u201c (\u201ePrimavara\u201c). C\u00e2nd perspectiva e mai ampla \u2013 cum ar veni, oarecum cosmica \u2013 universul ajunge un fel de fastuoasa sala crestina de bal, plina de lumini si podoabe: \u201eCupola bizantina pare cerul\/ Si stelele par mii de arabescuri,\/ Cu incruntari de bronzuri in safir,\/ Iar luna isi revarsa stralucirea\/ Ca un fluid de aur care curge\/ Din rasturnarea unui larg potir\u2026\/\/ Dantela de argint serpuitoare\/ E apa din gradina adormita,\/ \u2013 Sculptate-n fildes, \u2013 \/ Albele narcise\/ Adorm sub revarsarea aurita\u2026\u201c (\u201eNoapte\u201c).<\/p>\n

Bacovianism si bovarism<\/strong>
\nPe masura ce privirea cade pe lucruri mai apropiate, acestea se releva tot mai strict in cod ornamental. Dar in general stihiile se poarta strict seducator si relatia lor e una de imbratisare: \u201eSoare de iarna,\/ Ce-n falduri roze,\/ Dispari in seara\/ Ce se coboara,\/ Mersul tau lenes\/ Prin cai de aur\/ E o poema\/ Ce
\nma-nfioara\u2026\/\/ Te duci, alene,\/ Z\u00e2mbind fantastic\/ Prin stralucirea\/ De val feeric\u2026\/ Te cheama noaptea\/ Sa te cuprinda\/ Cu brate pline\/ De intuneric\u201c (\u201eImn soarelui\u201c). C\u00e2nd tonul e luat direct din Bacovia, in poezii-replica, vocabularul se innegreste de anxietate, dar imaginatia trage irepresibil la delicatete, iar lumea ram\u00e2ne un concept casnic, o \u201etesatura\u201c care trebuie curatata: \u201eE zarea cenusie,\/ Ca-n plumburi zavor\u00e2ta,\/ Si negura coboara\/ Ca un imens convoi\u2026\/ Cad lacrimile iernii\/ in fulguiri usoare,\/ Menite sa le soarba\/ Covorul de noroi.\/\/\u2026\/\/O, de-as putea distruge\/ Fatala tesatura\/ Pe care sta depusa\/ A clipelor cenuse!\u2026\/ Si dincolo de d\u00e2nsa\/ Sa vad cum se inalta,\/ G\u00e2ndirea mea desprinsa\/ Din tristele-i catuse\u2026\u201c (\u201eDecembrie\u201c). Suferinta nu se pronunta nici ea altminteri dec\u00e2t tot in discursul bijuteriilor si invesm\u00e2ntarii: \u201eSi cine se strecoara\/ Cu ispitiri desarte,\/ Pe chipul meu s-arunce\/ A pl\u00e2nsului rubine,\/ De umeri sa-mi anine\/ A desnadejdii manta,\/ Si-n m\u00e2ini sa-mi furiseze\/ Potirul cu suspine!\u2026\u201c (\u201eFurtuni de primavara\u201c). Iar jalea de iubire e, inevitabil, destramarea unei \u201etesaturi\u201c pe care mai inainte a fost \u201ebrodata\u201c dragostea: \u201eCum se destrama-n fire negre\/ Fermecatoarea tesatura\/ Pe care mi-am brodat iubirea\/ Si sclipitoarea-i feerie!\u2026\/ Cum n-a ramas dec\u00e2t regretul\/ Din tot ce fu intraripare,\/ Si viata c\u00e2t de trist imi c\u00e2nta\/ Amagitoarea-i simfonie!\u2026\u201c (\u201eTristeti din urma\u201c). Sau, c\u00e2nd e mai acuta, mai concentrata \u2013 o astfel de durere devine, iarasi, o piatra pretioasa: \u201eDurerea mea,\/ Da-mi m\u00e2na!\/ M-am ratacit pe drum\u2026\/ Nu-i nimeni,\/ Ma intunec,\/ Sunt sclava ta
\nde-acum\u2026\/\/ Stap\u00e2na-ndoliata\/ Pe sufletu-mi tacut,\/ Ti-ai cobor\u00e2t enigma\/ Din larg necunoscut,\/\/ Sub valurile-ti sumbre,\/ Mi-a inflorit iubirea\/ Si-n diamantu-ti negru,\/ Mi-ai str\u00e2ns nefericirea\u2026\u201c. Circuitul imaginar al idilei merge de la flori la dantela si se opreste la diamante. Iubirea insasi e doar amenajarea unui interior, dupa un concept de decorator: \u201ePe catifea de visuri\/ Ti-am decorat magia\/ Cu stema de iluzii\/ Si nimb de duiosie,\/ Sub vraja ta, iubire,\/ Vaz\u00e2nd ca-ntr-un miragiu\/ O lume proiectata\/ Pe-o axa viorie\u201c (\u201eIubirii stinse\u201c). Singuratatea se poarta si ea nuptial si-i daruie poetei un \u201emaiestrit colan\u201c: \u201eTe caut ne-ncetat, singuratate,\/ Sa te-nfratesc cu sufletu-mi stingher\/ Si prin odaia trista ca si mine,\/ Te regasesc in cel mai mic ungher\u2026\/\/ \u2026\/\/ Comoara de mistere luminate\/ Mi-ai daruit adesea cu elan\/ Si-ai faurit din visurile mele\/ Cel mai frumos si maestrit colan\u201c (\u201eC\u00e2ntecul singuratatii\u201c). Durerea insasi are comportament de iubit, cam posesiv, caruia\/careia poeta trebuie sa-i impleteasca alte colane si sa-i daruiasca alte pietre pretioase, nu numai sa-l c\u00e2nte si slaveasca: \u201eDar, in timp ce m\u00e2na ta\/ Aspra si tare,\/ Tare si aspru,\/ Trezeste o vibrare\/ in vechea mea rana,\/ O, Doamna mea, Durere,\/\/ Eu trebuie sa te slavesc\/ Si sa te c\u00e2nt,\/ Si piatra pretioasa\/ Si floarea ce nu piere,\/ Sa le-mpletesc in paru-ti,\/ Negru ca un morm\u00e2nt\u2026\u201c (\u201eCantilena\u201c). Tot pe un suav mars nuptial vine si tristetea, nu mai putin invesm\u00e2ntata si acoperita de podoabe si ea: \u201eCu brate incarcate de visare,\/ Tristetea mea,\/ Apropie-te-ncet!\u2026\/\/ Pe dureroasa clipelor oglinda,\/ Sa-ti profilezi\/ Etericul portret.\/\/ Cu diadema visului\/ Pe frunte,\/ Cu perlele durerii-mpodobita,\/\/ Te voi primi, tristetea mea\u201c etc. (\u201eChemare trista\u201c). \u00centr-o asemenea gramatica bijutereasca lacrimile, fatal, devin \u201efierbinti margaritare\u201c: \u201eSa nu simtiti cum pl\u00e2nsul\/ imi clocoteste-n suflet,\/ Si cum din ochi imi smulge,\/ Fierbinti margaritare!\u2026\u201c (\u201eParintilor mei\u201c). Se-ntelege de la sine ca daca poetei toate suferintele ii rezulta bijuterii, broderii si salbe, transform\u00e2ndu-se riguros in ornamente, compatibilitatea ei cu bacovianismul e caz strict \u2013 si dramatic \u2013 de bovarism.
\nO sotie devotata<\/strong>
\nNu se schimba mai nimic in \u201ePe culmi de g\u00e2nd\u201c (1934), unde persevereaza aceeasi imaginatie bijutereasca, delicata si pretioasa, dar care se viseaza tragica: \u201eO matase fina tremura pe cer.\/ Simfonia zilei in ad\u00e2ncuri moare.\/ Pacea peste ape macina mister.\/\/ Undele aduna din amurg rubine. Irizari de ape,\/ imi vorbesc de tine\u201c etc. (\u201eIntre zi si noapte\u201c)29. Lumea ram\u00e2ne un mare atelier de bijutier, in care se fabrica mici reverii: \u201eUn urias rubin\/ Se-aprinde-n zare,\/ Se cern din el vapai\/ Pe-ntreaga lume\u201c (\u201eTaina\u201c). Ispitele bacovianizante s-au mai temperat, dar asta e intotdeauna cu primejdie, caci poeta da numaidec\u00e2t peste altele; peste unele pillatiene, de pilda: \u201ePe chipul Preacuratei, de cedru si de aur,\/ isi picura tacerea corole mici de laur.\/ Norod sfintit din veacuri icoanele cuprind,\/ Sub clipele ce jarul din zare il aprind\u201c (\u201eNatura statica\u201c). In \u201eLumina\u201c30 nici nu se mai pune cazul bacovian, caci acum poeta isi arata, cum zice Petroveanu, \u201edisponibilitatea sa de entuziasm pentru fluxul innoitor al istoriei, pentru revolutia presimtita si dorita impreuna\u201c, fiind \u201einteresata de prezent si infaptuirile lui\u201c si ridic\u00e2nd \u201eode tineretii, constructiilor transformatoare de cadru si suflete\u201c31. Asa e. Bineinteles ca si entuziasmul e tot bijuteresc: \u201eCerule,\/ Esti tot mai aproape\/ De noi.\/ Spuza\/ Stelelor tale\/ Mi se revarsa\/ Beteala pe umeri.\u201c (\u201eNocturna\u201c). Dar fericirile sunt intense si extrem emfatice: \u201eAlearga masina\/ Pe gloriosul pam\u00e2nt\/ Al Moldovei…\/ Spre minunile ei\/ De ieri,\/ Spre giganticele infaptuiri\/ De azi\u201c (\u201eDrumuri\u201c). Leon Baconsky zice ca, totusi, \u201ee prezenta si aici amprenta vizibila a creatiei bacoviene\u201c si ca \u201euniversul imagistic al poetului, cadentele specifice versului bacovian o domina, substituindu-se adesea modului ei personal de receptare si transmitere a impresiilor\u201c32. Nu prea se mai vede, da-i drept ca exista un bacovianism de cult, str\u00e2ns in ciclul devotat \u201eIn memoriam\u201c. Poezii de doliu, de amintire, evocari, retrairi cu religiozitate: \u201eCu tine-am fost\/ Iubitul meu,\/ Cu tine,\/ Pe drumul lung\/ Si-nsingurat al vietii\u201c (\u201eAniversara\u201c). O recidiva mai autentica se petrece, totusi, in \u201eCu tine, noapte\u201c33. Sigur aici bovarismul s-a int\u00e2lnit cu o stare mai adecvata, de apasare si singuratate: \u201eTacerea ascunde\/ Masa de lucru,\/ Fotoliile inflorate,\/ Glastra cu florile albe.\/\/ Soarele trece\/ Dupa zarea de s\u00e2nge,\/ Spaima incremeneste\/ Ochiul zilei.\/\/ Prin muguri\/ Seva primaverii,\/ Si nimic.\/ Uitare, ceata…\u201c (\u201eCu tine, noapte\u201c). Oric\u00e2t de bine ar fi deprins bacovianismul, Agatha tot bijutereste lucreaza: \u201eNu pot sfar\u00e2ma\/ Diamantul\/ Slefuit\/ Din migala\/ Durerilor…\/\/ Nici naframele\/ Tesute in\/ Aurore de lacrimi\/ Cu luceferi\/ De dor…\u201c (\u201eAnii\u201c). Un fel de \u201eC\u00e2ntarea C\u00e2ntarilor\u201c se vor fi vrut \u201eSoaptele iubirii\u201c34, dialog amoros, nu lipsit de ceva lascivitate in pretiozitatile lui: \u201eSa ne iubim,\/ Frumoasa mea,\/ Sub bogatul\/ Frunzis\/ Al copacilor\/ Sub giulgiul\/ De roua\/ Cu sclipiri\/ De diamant\u201c. Fatal! Bijuteriile n-au cum lipsi de niciunde la Agatha; si nici referintele funebre, c\u00e2nd il ing\u00e2na pe Poet. Sinteza nu iese insa. Pietrele pretioase ale Agathei nu se bacovianizeaza nicidecum. Cam asta-i drama din poezia Agathei: nepotrivirea dintre imaginatia ei de salon, feminina si cocheta, si bovarismul infernalelor. Nimeni nu si-a dorit mai mult dec\u00e2t Agatha sa fie bacovian; nimeni, la urma urmei, nu era mai in drept sa fie; poate nici mai dator; dar putini erau mai nepotriviti si mai inapti pentru asa ceva. Agathei i s-ar fi potrivit mai bine feeriile, topirile cu extaza, de genul celor pe care i le raporteaza lui Bacovia in \u201eTerase albe\u201c: \u201eSc\u00e2nteie de mister indumnezeit mi-e g\u00e2ndul, si ma av\u00e2nt cu el, si plutesc pe nemarginirea spatiilor si a apelor, si nimic nu ma mai leaga de huma. Sufletul prinde aripile vazduhului si pluteste pe unde\u201c35. E drept insa ca o sotie devotata isi urmeaza sotul pretutindeni. Daca-i poeta, si in poezie. Si nu e Agatha singura sotie de poet care a dus devotiunea p\u00e2na la a-si imita sotul. Din contra, avem chiar o mica serie de asemenea neveste absolute.<\/p>\n

Note: <\/strong>
\n1. M. Petroveanu, \u201eCuv\u00e2nt inainte\u201c la Agatha Grigorescu-Bacovia, \u201ePoezii si proza\u201c, Prefata de Mihail Petroveanu, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1967, p. 6.
\n2. Datele biografice sunt luate din: Agatha Grigorescu-Bacovia, \u201ePoezie sau destin. Viata poetei\u201c, Editura Eminescu, Bucuresti, 1971.
\n3. Idem, p. 38.
\n4. Idem, p. 100.
\n5. Id., p. 194.
\n6. Id., p. 198.
\n7. Id., p. 147.
\n8. Id., p. 270.
\n9. Id., p. 209.
\n10. Agatha Grigorescu-Bacovia, \u201eBacovia. Poezie sau destin\u201c, editia a II-a, revazuta, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972, p. 249.
\n11. Idem, p. 286.
\n12. Id., p. 162.
\n13. Id., p. 233.
\n14. Id., p. 125.
\n15. D. Micu, \u201eInceput de secol. 1900-1916. Curente si scriitori\u201c, Editura Minerva, Bucuresti, 1970, p. 450.
\n16. E. Lovinescu, \u201eScrieri\u201c, IV, \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c, Editie de Eugen Simion, Editura Minerva, Bucuresti, 1973, p. 673.
\n17. Pompiliu Constantinescu, \u201eScrieri\u201c, VI, Editie ingrijita de Constanta Constantinescu, cu o prefata de Victor Felea, Bucuresti, Editura Minerva, 1972, p. 100.
\n18. Monica Lazar, in \u201eDictionarul Scriitorilor Rom\u00e2ni\u201c, D-L, Editura Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne, Bucuresti, 1998, p. 454.
\n19. Perpessicius, \u201eOpere\u201c, XII, \u201eMentiuni critice\u201c, Editura Minerva, Bucuresti, 1983, p. 526.
\n20. Idem, p. 281.
\n21. Idem, p. 282.
\n22. M. Petroveanu, op. cit., p. 6.
\n23. Marg. Miller Verghy si Ecaterina Sandulescu, \u201eEvolutia scrisului feminin in Rom\u00e2nia\u201c, Bucuresti, Editura Bucovina, 1935, pp. 408-409.
\n24. G. Bacovia, \u201eOpere\u201c, Prefata, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, Editura Minerva, Bucuresti, 1978, p. 412.
\n25. Idem, p. 413.
\n26. Citatele din editia \u201ePoezii si proza\u201c, 1967.
\n27. M. Petroveanu, op. cit., p. 7.
\n28. Citatele din Agatha Grigorescu, \u201eMuguri cenusii. Versuri\u201c, Tipografia \u201eRasaritul\u201c, Bucuresti, 1926.
\n29. Citatele din antologia \u201ePoezii si proza\u201c.
\n30. Editura pentru literatura, Bucuresti, 1965.
\n31. M. Petroveanu, op. cit., p. 8.
\n32. Leon Baconsky, \u201eMarginalii critice si istorico-literare\u201c, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1968, p. 168.
\n33. Editura pentru literatura, Bucuresti, 1969.
\n34. Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 1979.
\n35. \u201ePoezii si proza\u201c, p. 235.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cea mai feroce devotata nevasta din literele rom\u00e2ne a fost, fara indoiala, Agatha Grigorescu Bacovia. Odata maritata cu Bacovia, dupa o idila vaga care a tinut vreo 12 ani, a devenit nu doar preoteasa exclusiva a unui cult sufocant, dar si proprietara, infirmiera si agentul poetului. S-a batut pentru el cu toata lumea, inclusiv cu… Cite\u0219te mai mult »Neveste simboliste (Agatha)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1200,1203,1202,1201,1199],"class_list":["post-1586","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-agatha","tag-bacovia","tag-mihail-petroveanu","tag-neveste-din-litaratura-romana","tag-neveste-simboliste"],"views":2701,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1586","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1586"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1586\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1586"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1586"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1586"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}