Sub o \u201eploaie \u00een luna lui marte\u201c Nichita Stanescu a \u00eemplinit 80 de ani: \u201eA te g\u00e2ndi ca Nichita Stanescu ar fi trait p\u00e2na la aceasta venerabila v\u00e2rsta\u201c \u2013 scrie Tudor Cristea \u00een \u201eLitere\u201c \u2013 \u201ee ca si cum ti i-ai \u00eenchipui pe Enkidu si pe Ahile batr\u00e2ni. Dar si mai greu ar fi sa ti-l \u00eenchipui traind \u00eentr-o lume refractara la mituri. Pentru ca el, cu toate pacatele sale omenesti, era un mit viu. Un poet despre care, \u00eentr-o patrunzatoare introducere la opera sa, Alex Stefanescu spunea ca are mai multi admiratori dec\u00e2t cititori. Situatia nu s-a schimbat p\u00e2na azi, dec\u00e2t, poate, \u00een sensul ca s-a micsorat numarul cititorilor. Si au aparut detractorii cu ifose\u201c. \u00centr-o lume secularizata, refractara la mituri, cititorul \u00eent\u00e2mplator si indiferent, ca si admiratorul din auzite ram\u00e2n cu ochii legati de v\u00e2rful degetului \u00eendreptat catre luna, incapabili sa-si \u00eenalte privirea mai sus, spre stralucirea magnetica a astrului noptii. \u00cenfasurata si \u201e\u00eengropata\u201c \u00een cuvinte, poezia lui Nichita Stanescu e, ca luna, departe de ele: \u00een necuvinte. \u201ePoezia \u2013 ne previne poetul \u00een \u00abRespirari\u00bb \u2013 foloseste cuvintele din disperare. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o arta a cuv\u00e2ntului. \u00cen poezie putem vorbi despre necuvinte, cuv\u00e2ntul are functia unei roti, simplu vehicul care nu transporta deasupra semantica sa proprie, ci provoaca o semantica identificabila numai la modul sintactic\u201c. Cuv\u00e2ntul e o \u201eroata\u201c, nu e un scop, ci doar un mijloc de transport catre altceva, poate chiar spre lumina lunii pe care nu el o contine. Disperarea invocata de poet izvoraste dintr-un paradox si este expresia unui conflict pe care \u00eel explica astfel Solomon Marcus: \u201eConflictul dintre poezie si cuvinte este vizibil si dintr-o cu totul alta directie: faptul ca limbajul este monitorizat de emisfera cerebrala st\u00e2nga, pe c\u00e2nd poezia, prin excelenta concentrata pe intuitii, afectivitate, emotii si sentimente, \u00eesi are sediul \u00een emisfera cerebrala dreapta. Sa exprimi cu mijloacele emisferei cerebrale st\u00e2ngi procese care se afla sub controlul emisferei cerebrale drepte, iata pariul poeziei, aparenta ei imposibilitate\u201c. Mitul \u00eesi are sediul \u00een emisfera cerebrala dreapta, dar \u00een lumea secularizata si refractara la mituri acest sediu este o pestera parasita, ca o ruina si ca o casa pustie \u00eenca din vremea primului romantism literar. Refugiat \u00een alta lume, cititorul nu se mai poate \u00eent\u00e2lni nici \u00een \u00eenchipuire cu \u201ebatr\u00e2nii\u201c Enkidu si Ahile, mitologici ca si Nichita Stanescu. Ram\u00e2n\u00e2nd la perceptia si lectura mitologica propusa de emotionanta evocare a lui Tudor Cristea, iata \u00een continuare si paradoxul situatiei istorice gratie careia \u00een lirica rom\u00e2neasca s-a ivit poetul \u201enecuvintelor\u201c: \u201e\u00cen chip paradoxal, poetul cel mai neasemanator si mai nonconformist din literatura rom\u00e2na a fost produsul unei perioade de conformism. Dar un conformism ciudat, care a facut posibil nonconformismul sau \u00eentr-un soi de rezervatie literara. Am mai spus undeva ca, \u00een deosebire de cea de la Praga, Primavara de la Bucuresti a fost una lirica. Si, oric\u00e2t de ciudat, ea a fost pregatita de acea \u00eendelung criticata, ironizata, discreditata creatie stalinista, care a fost Scoala de Literatura Mihai Eminescu, menita sa produca scriitori conform unui plan, ca \u00een productia de bunuri materiale. Si de acea creatie tragica a ei, care a fost Nicolae Labis, mai t\u00e2nar cu doi ani dec\u00e2t viitorul autor al \u00abNecuvintelor\u00bb\u201c. Tudor Cristea nu se opreste \u00een scurtul si stralucitul sau eseu la mitologie. Vine cu o deslusire c\u00e2t se poate de pertinenta si rationala spre a explica un fenomen ce \u00een ultima sa instanta ram\u00e2ne irational si inexplicabil: \u201eIstoria literara pare (subl.n.) a fi lamurit lucrurile. Explozia lirica saizecista s-a produs pe fondul redescoperirii modernismului (dar si a traditionalismului, care e, conform observatiei calinesciene, tot o forma de modernism) interbelic. De aici, eticheta de neomodernism. Numai ca, spre deosebire de toti congenerii sai, care au ramas, mai mult sau mai putin, niste blagieni, adica niste rationalisti ai irationalului, ai misterului sau ai inefabilului, Nichita Stanescu s-a despartit de modernism aproape \u00een aceeasi clipa \u00een care l-a descoperit. Poezia lui se impune prin ruptura, nu prin continuitate. Si nu e vorba de o ruptura similara cu cea produsa de suprarealisti. Aceia au fost peste tot, poeti de pluton (ca mai t\u00e2rziu, la noi, optzecistii). Iar mult clamatul dicteu automat a fost o metoda de creatie adoptata cu devotament si cu harnicie. Un patent, o reteta, pentru ca majoritatea poetilor n-au scris sub impulsul dicteului, ci ca si cum s-ar fi aflat sub acel impuls. Spre deosebire si de modernisti, dar si de suprarealisti, Nichita Stanescu este o individualitate, un poet neasemanator, care a descatusat logica, fantezia, imaginatia. Un creator de limbaj si, \u00een felul sau, un ultim mare romantic\u201c. Ce observam \u00een aceasta explicatie istorico-literara a carei pertinenta este indubitabila? Observam ca, dusa p\u00e2na la capat, explicatia lasa \u00een cele din urma inexplicabila aparitia poetului ca un soc si ca o explozie ale caror cauze, ascunse, nu le cunoastem. Chip de a spune, cum o si face, cu tact critic exceptional, Tudor Cristea c\u00e2nd scrie ca \u201eIstoria literara pare a fi lamurit…\u201c: a lamurit doar ce poate fi lamurit. Restul, inexplicabilul cu privire la aparitia lui Nichita Stanescu \u00eel spune un mare critic si scriitor rom\u00e2n, Garabet Ibraileanu, cu privire la socul extraordinar ca un \u201ecutremur\u201c al ivirii operei lui M. Eminescu \u00een contextul artisticeste sarman al literaturii rom\u00e2ne. Explicatia lui G. Ibraileanu cu privire la Eminescu, \u201epoetul nepereche\u201c poate fi urmata ca trasa la indigo de situatia paradoxala a inexplicabilului Nichita Stanescu pe harta lirismului rom\u00e2nesc din secolul al XX-lea. Relatia dintre Eminescu si predecesorii\/ contemporanii sai nu este una obisnuita si naturala si, cu vorbele criticului de azi despre Nichita Stanescu: \u201epoezia lui se impune prin ruptura, nu prin continuitate\u201c. Analogia merge mai departe (mai \u00eenapoi!), reamintind ca, \u00een \u201epostumele lui Eminescu\u201c criticul \u201eVietii Rom\u00e2nesti\u201c, deterministul Ibraileanu afirma transant o teza contrara propriei ideologii ce va da mult de furca \u201edeterministilor\u201c marxisti improvizati si obtuzi din obsedantul deceniu dar si dupa aceea. El observa acolo \u201eaberatia\u201c calendaristica a nasterii literare a unui geniu poetic si proclama caracterul paradoxal, neprevenit si inexplicabil al aparitiei lui Eminescu: \u201eEminescu este un eveniment aproape inexplicabil \u00een literatura noastra. El e asa de mare fata de predecesori \u00eenc\u00e2t nu poate fi vorba de o \u00abevolutie\u00bb a literaturii, ci de o saritura. Caci de la Alecsandri, Bolintineanu si chiar Alexandrescu, \u00een chip normal nu se putea ajunge la Eminescu (…) putem asista la evolutia ce a facut-o Eminescu, care este, \u00een acelasi timp, evolutia literaturii rom\u00e2ne \u00eensasi de la Alecsandri-Bolintineanu p\u00e2na la Eminescu, evolutie \u00eent\u00e2mplata \u00eensa din activitatea unui singur om, care e Eminescu\u201c. Inexplicabila si inasimilabila strict literar, \u201esaritura\u201c lui Eminescu da nastere de aceea mitului si presentimentului public ca opera lui, \u00eenteleasa ori nu, defineste si legitimeaza. Schimb\u00e2nd ce e de schimbat, dar pastr\u00e2nd analogia plauzibila si posibila \u00eentre cei doi mari poeti, nu \u00eenseamna ca-i punem, sub toate raporturile, pe picior de egalitate. Sa-l mai citam pe criticul Tudor Cristea cu privire la calitatile si defectele acestui \u201eultim mare romantic\u201c de asta data octogenarul Nichita Stanescu: \u201eUn poet proteic, inegal, nu o data inform, incoerent, bruionar, dar care, p\u00e2na si \u00een cea mai discutabila bucata (probabil si \u00een acele texte scrise pe servetelele de pe masa unor restaurante si apoi date hrana focului) face sa cada o perla sau macar un graunte de nisip din care ea sa rodeasca. Si, iarasi \u00een chip paradoxal, poetul cel mai dificil, cel putin \u00een aparenta, din literatura rom\u00e2na, este, \u00een multe locuri, fara a fi mai putin un mare poet, foarte accesibil. \u00abEmotie de toamna\u00bb, \u00abPloaie \u00een luna lui marte\u00bb, \u00abC\u00e2ntec\u00bb, puse pe muzica, au devenit aproape folclor\u201c. Monopolul asupra sintagmei \u201eultimul mare romantic\u201c \u00eel detine \u00een exercitiul critic traditional Mihai Eminescu, \u00eensa criticul de la Gaesti nu greseste c\u00e2tusi de putin atribuindu-i lui Nichita Stanescu, si el poet \u201enepereche\u201c din acest punct de vedere: \u201eromantismul\u201c sau e fundamental si congenial, indatabil si ne\u00eencadrabil \u00eentr-un \u201ecurent\u201c istorico-literar cu acest nume. Curentele trec, romantismul ram\u00e2ne. Apoi, ca si Eminescu, este \u201enu o data inform, incoerent, bruionar\u201c, cu un cuv\u00e2nt, \u00een opera lui Nichita Stanescu, e, ca si la acela, mult \u201emoloz\u201c.
\nA trebuit sa treaca suta de ani ca exegeza critica sa \u00eenceapa a descoperi si sa revalorifice \u201emolozul\u201c lui Eminescu din care se stie ce a iesit: s-a ivit un poet \u00eennoit, cum numai acesti mari romantici de nimic programati se pot \u00eennoi la date si intervale imprevizibile. Despre paradoxul poetului \u201efoarte accesibil\u201c Nichita Stanescu se pot spune lucruri asemanatoare cu acelea despre accesibilitatea lui Eminescu, venita abia dupa ce mitul poetului s-a consolidat, iar poezia lui at\u00e2t de \u201eaccesibila\u201c a \u00eenceput sa nu mai fie citita, ci doar invocata, ca \u00een sondajele de strada. \u00cen realitate, acesti romantici nonconformisti si ne\u00eencadrabili nu scriu pentru \u201estrada\u201c, ci doar pentru ei \u00eensisi. Nu-si pun problema \u201eaccesibilitatii\u201c si, chiar daca urca \u00eent\u00e2mplator pe scena, cu \u201eamicii\u201c, cum a facut-o, tras de m\u00e2na, Nichita Stanescu, ei n-au cultul \u201epopularitatii\u201c. Nu viseaza, obsedati, sa t\u00e2rasca dupa ei armate \u00eentregi de cititori si sa st\u00e2rneasca tunete de aplauze: inaccesibili \u00een opera lor, acesti mari idealisti autarhici sufera de singuratate si de transcendenta astept\u00e2ndu-si cititorul ideal. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pe neasteptate, acesta apare. \u00cen cazul lui Nichita Stanescu \u2013 \u201eun trandafir (care) \u00eenvata matematica\u201c, spre a folosi cea mai buna metafora ce-l sugereaza minunat, dar involuntar, desigur, pe autorul \u201eNecuvintelor\u201c! \u2013 ultimul sau cititor, un cititor ideal printr-o noua comprehensiune capabila sa-l scoata din singuratatea accesibilitatii ner\u00e2vnite, mi se pare a fi matematicianul Solomon Marcus \u00eentr-un text din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. Intitulat \u201eEminescianul Nichita Stanescu\u201c, textul e considerat de autor \u201eo reg\u00e2ndire cu ameliorari si noi dezvoltari, a exercitiilor anterioare. \u00cen particular, referirea la eminescianismul lui Nichita se face aici pentru prima data\u201c. Exercitiile anterioare la care se refera autorul \u201ePoeticii matematice\u201c din 1970 sunt cele din \u201e\u00cent\u00e2lnirea extremelor\u201c din 2005 si \u201eParadigme universale\u201c din 2010. Confesiunile si notele indicatoare din textul matematicianului \u00eel configureaza pe cititorul ideal de care un mare poet accesibil-inaccesibil are nevoie pentru a fi \u201e\u00eennoit\u201c si scos o clipa din singuratatea la care este condamnat spre a recadea apoi \u00een bratele adoratorilor prin simpla contagiune sau ale inevitabilior detractori. Caci, \u00een fine, fiecare mit \u00eesi are detractorii sai: precum Eminescu l-a avut \u00een infatigabilul mare poet Al. Macedonski, nici poetul nepereche al necuvintelor n-a scapat, \u00eesi are galeria lui de detractori, unul cu o voce mai ascutita ca al altuia. Iar detractorii reprezinta un fenomen, o anexa dialectic necesara a geniului pe deplin explicabila. Si inevitabila. \u00cen compensatie, fara sa stearga efectele pernicioase \u2013 dar stimulatoare! \u2013 ale neobositei r\u00e2vne denigratoare, un frumos cult al personalitatii lui Nichita Stanescu \u00eentretine laudabila publicatie \u201eAtitudini\u201c a Casei de cultura \u201eI.L. Caragiale\u201c din Ploiesti, care-l \u00eent\u00e2mpina pe Nichita la 80 de ani cu \u201eViata si opera lui Nichita Stanescu (Repertoar bio-bibliografic), 80 de ani de la nasterea poetului\u201c de Mircea Colosenco, \u201eNichita Stanescu \u2013 Aurel Covaci, destinul unei prietenii (1956-1983)\u201c de Stela Covaci (Editura Premier), \u201eNichita Stanescu si unul din ai sai prieteni\u201c de Nicolae Ionita (Editura Karta \u2013 Graphic), \u201eOmagiu lui Nichita\u201c, catalog de arta cu lucrari ale membrilor UAP Filiala Ploiesti (Editura Prahova), \u201eAlbumul unei prietenii. Nichita Hristea Stanescu si Vladimir Zamfirescu\u201c, fotografii si marturii primite de la \u201emarele prieten nichitian\u201c, pictorul Mihai Bandac si, \u00een fine, dar nu \u00een ultimul r\u00e2nd, chiar acest numar emotionant, de colectie, al \u201eAtitudinilor\u201c ploiestene, plin cu fotografii, articole omagiale si pretioase amintiri despre concetateanul lui Caragiale si familia lui, care, cum noteaza ca batr\u00e2nul cronicar Vera Popescu, \u201eprin decesul Marianei a disparut de fapt familia Nicolae Stanescu, caci: Nicolae Stanescu \u2013 tatal poetului, a decedat la 08.02.1982, Nichita la 13.13.1983, Cristina \u2013 sora \u00eenfiata \u2013 la 08.06.1999, Tatiana \u2013 mama poetului \u2013 la 20.04. 2001 si Mariana \u2013 sora poetului \u2013 la 18.10. 2002\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sub o \u201eploaie \u00een luna lui marte\u201c Nichita Stanescu a \u00eemplinit 80 de ani: \u201eA te g\u00e2ndi ca Nichita Stanescu ar fi trait p\u00e2na la aceasta venerabila v\u00e2rsta\u201c \u2013 scrie Tudor Cristea \u00een \u201eLitere\u201c \u2013 \u201ee ca si cum ti i-ai \u00eenchipui pe Enkidu si pe Ahile batr\u00e2ni. Dar si mai greu ar fi sa… Cite\u0219te mai mult »Nichita 80<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8958],"class_list":["post-15857","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nichita-stanescu-80"],"views":3274,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15857","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15857"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15857\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15857"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15857"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15857"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}