{"id":15853,"date":"2013-06-20T12:59:32","date_gmt":"2013-06-20T10:59:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15853"},"modified":"2013-06-20T12:59:32","modified_gmt":"2013-06-20T10:59:32","slug":"culoarea-supereroilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/culoarea-supereroilor\/","title":{"rendered":"Culoarea supereroilor"},"content":{"rendered":"

Probabil ca efect al crizei, de-a lungul ultimilor ani tendinta in cinematografe s-a deplasat catre negru. Pe r\u00e2nd, francize populare precum Spiderman, Batman sau Star Trek, fie ca si-au trecut sau nu cuv\u00e2ntul \u201edark(ness)\u201c in titlu, au oferit eroi in costume inchise, cu personalitati intunecate, sf\u00e2siate, scindate, angrenati in dileme greu de distins in clarobscurul ambiental. Dusi sunt multicolorii ani \u201860 si \u201870. Acum, doar antagonistii mai risca sa arboreze o culoare \u2013 vezi Joker din \u201eBatman\u201c, imbracat in mov, dar atunci pelicula este de regula desaturata pentru a nu rani ochii spectatorului.
\nUltimul intrat in club se numeste Superman, reinviat de Zack Snyder (regizorul lui \u201eWatchmen\u201c, un film cu supereroi sepia) in alianta cu Cristopher Nolan (regizorul lui \u201eThe Dark Knight\u201c. Platind un greu pret modei, Superman a inceput prin a-si pierde chilotii rosii. Costumul albastru s-a transformat intr-un albastru intunecat si solzos, greu de distins de negru, iar mantia, cizmulitele si logo-ul \u201eS\u201c de pe piept, c\u00e2ndva aprinse ca s\u00e2ngele, au capatat culoarea mai sobra a s\u00e2ngelui coagulat.
\nPresupun ca, pe l\u00e2nga explicatiile sociologice evidente, legate de deprimarea globala, functioneaza ca motor al acestui trend dorinta unei noi generatii de realizatori de a oferi supereroilor cu care au crescut profunzimea si demnitatea pe care Batmanul camp din anii \u201860 si Supermanul gelat din anii \u201870 nu o puteau avea din capul locului.\u00a0 (Ca sa nu mai vorbesc de Spiderman, preferatul meu: crescusem in cultul lui, format rapid la 7-8 ani pe baza c\u00e2torva episoade dintr-un serial american saptezecist, proiectate in salile din Rom\u00e2nia anilor \u201880 ca lungmetraje; le-am revazut de cur\u00e2nd pe YouTube si am fost strapuns in inima de ieftinatatea lor absoluta.) Cum in schimbul noii demnitati trebuia sa se plateasca un pret, iar acest pret nu putea fi pierderea superputerilor, s-a lucrat la vestimentatie:\u00a0 oric\u00e2t ar fi de greu de admis pentru noi, oamenii seriosi, este mult mai putin ridicol un Superman care zboara incoace si incolo ca racheta dec\u00e2t unul care o face in chiloti rosii.
\nZu den Sachen selbst<\/strong>
\nAm aflat din presa ca Mircea Arman, managerul abuziv al revistei \u201eTribuna\u201c, a fost dat afara din Uniunea Scriitorilor. Dar, cum un principiu simplu spune ca, pentru a iesi din ceva, trebuie mai int\u00e2i sa intri, intrebarea care se pune este cum de a ajuns dl. Arman in Uniunea Scriitorilor \u2013 nu cumva cu largul concurs al Filialei Cluj si al USR? Si daca, asa cum o constata acum la spartul t\u00e2rgului cei care s-au pronuntat asupra cazului, dl Arman nu avea ce sa caute in USR (nici specificul, nici calitatea publicatiilor sale nerecomand\u00e2ndu-l in acest sens), nu cumva cei care i-au girat intrarea ar trebui sa isi asume in fata colegilor de breasla reaua-credinta? Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, fara calitatea de membru USR, Mircea Arman ar fi avut din capul locului mai putine sanse de a prelua \u201eTribuna\u201c, nemaicapat\u00e2nd astfel ocazia sa-si dea arama pe fata intr-un spatiu public care sa-l depaseasca pe acela al vecinilor de bloc.
\nGabriel Liiceanu <\/strong>
\nin \u201eGazeta Sporturilor\u201c<\/strong>
\nProba suprema a consacrarii, Gabriel Liiceanu a ajuns in \u201eGazeta Sporturilor\u201c, dar nu stiu daca trebuie sa se bucure: \u201eLucian Boia si Gabriel Liiceanu trebuiau sa sustina la Ateneul Rom\u00e2n o conferinta dedicata ultimelor carti scrise de primul si publicate cu concursul editurii conduse de cel de-al doilea. Spun trebuiau pentru ca desi conferinta a avut loc, ea nu s-a consumat in sensul intelectual al termenului. (\u2026) Lucian Boia a fost redus la ipostaza de spectator al lui Gabriel Liiceanu. Care Gabriel Liiceanu are o parere kilometrica despre orice. Cu o naturalete demna de o cauza mai buna, autorul \u00abEpistolarului\u00bb a transformat conferinta intr-un monolog personal, a (com)pus intrebari care durau peste un sfert de ora, l-a pus intr-o situatie delicat-jenanta pe invitat, a plictisit si a enervat publicul care venise sa-l asculte si sa-l vada pe Lucian Boia. Pe Lucian Boia, nu pe Gabriel Liiceanu. Pe Lucian Boia, nu pe Gabriel Liiceanu! Pe\u2026\u00a0 Totul din narcisism. Sau dintr-o forma periculoasa de totalitarism intelectual in amestec cu cea mai neaosa invidie. Cert este ca noi, spectatorii, si invitatul trebuia sa pricepem o data pentru totdeauna dimensiunea cosmica a eruditiei lui Liiceanu. La fel de cert este ca sala mai avea putin si exploda de nervi\u201c (Cristian Geambasu, \u201eLucian Boia prizonierul lui Gabriel Liiceanu\u201c, pe platforma de bloguri a \u201eGazetei Sporturilor\u201c).
\nCeea ce mi-a adus aminte de concluzia unui reportaj semnat de Catalin Sturza pe la inceputul lui 2012 despre dialogul \u2013 desfasurat tot pe scena Ateneului \u2013 dintre Amos Oz si acelasi Gabriel Liiceanu: \u201edin cele doua ore de conferinta, mia de oameni pusa la patru ace si venita de Ateneu a avut parte, in total, de vreo 15 minute pline de Amos Oz. Gurile rele ar putea spune ca snobii din sala ar fi citit, mai bine, un interviu cu Amos Oz facut de un ziarist oarecare, unde scriitorul ar fi raspuns la mai mult de trei intrebari, intr-o conversatie care chiar s-ar fi referit la ceva\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Probabil ca efect al crizei, de-a lungul ultimilor ani tendinta in cinematografe s-a deplasat catre negru. Pe r\u00e2nd, francize populare precum Spiderman, Batman sau Star Trek, fie ca si-au trecut sau nu cuv\u00e2ntul \u201edark(ness)\u201c in titlu, au oferit eroi in costume inchise, cu personalitati intunecate, sf\u00e2siate, scindate, angrenati in dileme greu de distins in clarobscurul… Cite\u0219te mai mult »Culoarea supereroilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8955,8953,735,8957,8956,8954,1267,1278],"class_list":["post-15853","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-batman-sau-star-trek","tag-costume-eroi-film","tag-gabriel-liiceanu","tag-lucian-boia","tag-mircea-arman","tag-spiderman","tag-tribuna","tag-uniunea-scriitorilor"],"views":1464,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15853","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15853"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15853\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15853"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15853"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15853"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}