{"id":15851,"date":"2013-06-20T12:56:20","date_gmt":"2013-06-20T10:56:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15851"},"modified":"2013-06-20T12:56:20","modified_gmt":"2013-06-20T10:56:20","slug":"inventarea-tenisului-43","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-43\/","title":{"rendered":"Inventarea  tenisului (43)"},"content":{"rendered":"<p>Un al treilea ingredient care amenajeaza succesul unui turneu de Grand Slam este, alaturi de valoarea tenismenilor si amploarea reflectarii mediatice, cantitatea si calitatea publicului. Functia jucatorilor si jucatoarelor de top care iau startul \u00eentr-o competitie de Mare Slem este deja un aspect de evidenta, care nu mai e de pus \u00een discutie. Rolul mass-media \u00een promovarea, publicitarea si monitorizarea unui eveniment mondial nu mai trebuie comentat. Dar publicul? Spectatorii? Fanii? Turistii? Localnicii? Oamenii din sistem, profesionistii, organizatorii \u2013 si ei, p\u00e2na la urma, parte a publicului? Ei ce rol \u00eendeplinesc?<br \/>\n\u00cen chip flagrant, unul&#8230; activ. Cu o pondere fantastica \u00een edificarea unei imagini care sa impresioneze international. De fapt, lucrurile sunt extrem de simple. Sa luam un banal turneu de 250 de puncte ATP, sa zicem cel de la Bucuresti (BRD-Nastase Tiriac Trophy), si o competitie de Grand Slam, sa spunem Roland Garrosul. \u00cen locatia, frumoasa, eleganta si fermecatoare altfel, oferita de Parcul cu Platani-Arenele BNR, nu pot intra mai mult de 4-5.000 de spectatori pe zi. \u00cen realitate, pentru ca bucurestenii nu sunt mari amatori de tenis, cifra e mult mai mica (2-3.000 de oameni?). La Roland Garros, a carui locatie este mult mai mare, cu utilitati si conditii de excelenta calitate, cotidian sunt \u00eenregistrati la 34-35.000 de spectatori. Ce sa comparam?<br \/>\nLa Porte d&#8217;Auteuil, care se \u00eentinde pe o suprafata de 8,7 hectare si care va fi extinsa, fie si temporar, prin anexarea Serelor cu acelasi nume, p\u00e2na la 16,3 hectare, publicul vine \u00een numar mare pentru a trai momente particulare, cu-adevarat exceptionale. De aceea, biletele se v\u00e2nd online \u00eenca din luna ianuarie. Pe la \u00eenceputul lui februarie deja ele nu mai sunt disponibile&#8230; Si oricum, raportul de satisfacere a cererilor este de unu la trei!<br \/>\nLa Roland Garros totul este pus \u00een slujba spectatorilor platitori. Gazde feminine si gratioase, bodyguarzi atenti, servicii de prim-ajutor, o retea de optsprezece buticuri de o eleganta extrema, \u00een care se comercializeaza suveniruri de profil la preturi prohibitive, \u2013 dar cine nu da douazeci de euro pe o sticla minuscula contin\u00e2nd sacrosancta zgura de pe Philippe Chatrier? \u2013, restaurante sic, bufet bine dotat, gelaterii, bancomate, puncte de reprezentanta ale marilor firme din domeniu care sponsorizeaza turneul (si ale caror produse nu se pun \u00een v\u00e2nzare acolo, eventual cu discount major, ca la Bucuresti, ci, civilizat, primesti o carte de vizita cu locatia exterioara a magazinelor de firma!) etc.<br \/>\nCum sa nu dea navala publicul?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un al treilea ingredient care amenajeaza succesul unui turneu de Grand Slam este, alaturi de valoarea tenismenilor si amploarea reflectarii mediatice, cantitatea si calitatea publicului. Functia jucatorilor si jucatoarelor de top care iau startul \u00eentr-o competitie de Mare Slem este deja un aspect de evidenta, care nu mai e de pus \u00een discutie. Rolul mass-media&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-43\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inventarea  tenisului (43)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15851","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":947,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15851","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15851"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15851\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15851"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15851"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15851"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}