Atunci c\u00e2nd, \u00een 391, \u00eemparatul Teodosie cel Mare a interzis pe teritoriul Imperiului Roman de Rasarit orice alte culte \u00een afara crestinismului niceean, patriarhul Teophilus din Alexandria a decis si distrugerea marii biblioteci alexandrine. A fost momentul \u00een care Mouseionul, templul dedicat celor noua muze, a pierit. \u00cemparatului i s-a spus \u201ecel Mare pentru ca a fost ultimul care a reunit sub sceptrul sau \u00eentregul Imperiu Roman. Este o ironie trista faptul ca tocmai \u00een timpul domniei lui a fost distrusa cea mai mare biblioteca a lumii de la acea data.
\nVisul str\u00e2ngerii \u00eentregii cunoasteri a lumii sub acelasi acoperis nu a \u00eencetat sa b\u00e2ntuie mintile oamenilor de atunci \u00eencoace. A fost, evident, si visul iluministilor, care au \u00eencercat sa sintetizeze cele mai valoroase informatii ale cunoasterii umane, \u00eentr-o singura carte. A facut-o, pentru prima oara, londonezul John Harris, care a publicat, \u00een 1704, un \u201eLexicon Technicum: Or, An Universal English Dictionary of Arts and Sciences: Explaining not only the Terms of Art, but the Arts Themselves\u201c (lucrare reeditata de c\u00e2teva ori, \u00een deceniile urmatoare), care l-a inspirat pe mai cunoscutul Ephraim Chambers sa publice \u201eCyclopaedia: or, An Universal Dictionary of Arts and Sciences\u201c, \u00een 1728, \u00een doua volume in folio. Lucrarea acestuia din urma a fost augmentata \u00een editiile ulterioare, devenind o opera colectiva, ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat, din capul locului, si cu ceea ce trebuia sa fie initial doar o simpla varianta franceza a cartii, dar a devenit mai apoi celebra \u201eEncyclop\u00e9die, ou dictionnaire raisonn\u00e9 des sciences, des arts et des m\u00e9tiers\u201c. Scopul anuntat al lucrarii coordonate de Diderot si d’Alembert a fost, \u00een cuvintele lui Denis Diderot, nu doar acela de a str\u00e2nge cunoasterea esentiala a omenirii \u00eentre copertele unei singure carti, ci si cel de a disemina informatia catre public si pentru generatiile urmatoare. Nu e de mirare ca iezuitii au reusit (din fericire, nu pentru multa vreme) sa impuna interzicerea editarii, v\u00e2nzarii si chiar a detinerii \u201eEnciclopediei\u201c; de ceva timp, Biserica (de fapt, toate Bisericile crestine) \u00eencetase sa mai fie un sustinator al cunoasterii (vom vedea, \u00een anii care vor urma, daca argentinianul Bergoglio va fi sau nu un alt fel de iezuit). Apuse erau vremurile \u00een care unul dintre cei mai mari savanti ai secolului al XVII-lea, Athanasius Kircher (1601-1680) era, el \u00eensusi, un iezuit! Kircher a fost unul dintre putinii oameni care, m\u00e2nat de vorbele lui Platon (\u201enimic nu e mai divin dec\u00e2t sa stii totul ), a \u00eencercat sa faca de unul singur acest efort supraomenesc.
\nFoarte scurt spus, secolele care au urmat nu au facut altceva dec\u00e2t sa consemneze mai multe \u00eencercari de a str\u00e2nge la un loc fie \u00eentreaga cunoastere, sub forma sintetica a enciclopediilor, fie cele mai multe surse ale cunoasterii scrise \u00een biblioteci (asa cum se stie, Biblioteca Congresului a ajuns, cu cele peste 30 de milioane de volume sa fie varianta contemporana a anticei Biblioteci din Alexandria), fie cele mai valoroase tezaure obiectuale, \u00een muzee. Pentru acestea din urma, prin simplul fapt ca nu achizitioneaza \u2013 \u00een mod normal \u2013 replici, criteriul cantitativ nu poate fi, desigur, singurul criteriu important. Daca ar fi asa Institutia Smithsonian, cu cele peste 137 milioane de obiecte adapostite \u00een muzeele sale, s-ar situa,\u00a0 evident, de departe pe primul loc \u00een lume. Si, ce altceva dec\u00e2t tot o \u00eencercare de a str\u00e2nge marile valori culturale ale Europei sub un singur \u201eacoperis\u00a0 este Europeana\u201c Initiativa Comisiei Europene, care pune la grea \u00eencercare muzeele, bibliotecile si arhivele Uniunii, nevoite sa aloce fonduri importante pentru numerizare a avut \u00een vedere faptul ca este o utopie \u00eencercarea de a aduna marile valori ale omenirii \u00eentr-o singura institutie altfel dec\u00e2t \u00een mod virtual. De altfel, \u00eentreaga retea internetica a ajuns sa constituie cea mai mare biblioteca a lumii\u2026
\nDar, probabil ca oamenii nu vor \u00eenceta sa viseze la utopii. Si cum ar mai avansa omenirea fara visatori si fara utopisti?
\nUnul dintre acestia a fost, fara \u00eendoiala, Marino Auriti. Nascut \u00een Italia, \u00een 1891, Auriti a parasit tara natala \u00een 1923, se pare,\u00a0 pentru a ajunge peste Ocean, unde s-a stabilit \u00een Pennsylvania, lucr\u00e2nd ca mecanic auto. Asta nu l-a \u00eempiedicat sa viseze la marea lui pasiune, arhitectura. La 16 noiembrie 1955, Auriti a \u00eenregistrat, la Biroul Patentelor, proiectul pentru ceea ce el a dorit sa fie un muzeu al \u00eentregii cunoasteri a lumii.
\n\u201eIl Enciclopedico Palazzo del Mondo\u201c (dupa cum si-a botezat, \u00een italiana, lucrarea) are si o macheta, pe care a realizat-o, \u00een doua variante, \u00eencep\u00e2nd cu anul 1950. Dupa proiectul sau, muzeul trebuia sa fie o cladire cu 136 de etaje, ating\u00e2nd o \u00eenaltime de 700 de metri si ar fi trebuit sa se \u00eenalte \u00een zona celebrului Mall din Washington, pe o suprafata de c. 1,6 km2.
\nProiectul lui Auriti (care a murit \u00een 1980) a fost considerat, \u00een cel mai bun caz, o excentricitate, iar macheta lui a ajuns \u00eentr-un depozit oarecare.
\nA fost meritul unui alt italian, Massimiliano Gioni, sa \u00eesi aduca aminte de compatriotul sau. Nascut \u00een 1973, Gioni a ajuns sa lucreze si el \u00een SUA, devenind director artistic al unui muzeu (Noul Muzeu) de arta contemporana din New York. Dupa ce, la doar 30 de ani, a curatoriat o parte din Bienala venetiana din 2003, noua ani mai t\u00e2rziu, presedintele Bienalei, Paolo Baratta, i-a \u00eencredintat conducerea \u00eentregii manifestari. Tema aleasa de Gioni a fost chiar \u201ePalatul enciclopedic\u201c, cu trimitere directa la ideea lui Auriti.
\nDesigur, pavilioanele nationale au \u00eencercat, mai mult sau mai putin, sa \u00eesi adapteze expunerile acestei teme. Ceea ce mi s-a parut \u00eensa cu adevarat interesant la aceasta editie a Bienalei a fost tocmai selectia facuta de curatorul italiano \u2013 american, care a \u00eencercat sa faca, pur si simplu, o expozitie despre cunoastere. Asa dupa cum se stie, \u00eencep\u00e2nd din 1998, bienalele de arta si cele de arhitectura includ o asemenea selectie, \u00eencredintata unui singur curator, care are posibilitatea sa \u00eesi organizeze propria expozitie, at\u00e2t \u00een pavilionul central de la Gradini, c\u00e2t si \u00een cea mai mare parte a cladirii principale de la Arsenal. \u00cen cuvintele sale, Massimiliano Gioni a ales sa se ocupe de \u201edorinta de a vedea si de a sti totul, p\u00e2na la punctul \u00een care acest impuls devine definit de obsesie si de paranoia. \u00cen aceasta privinta, ea este, de asemenea, o expozitie despre imposibilitatea cunoasterii, despre esecul de a atinge omniscienta si despre melancolia de care suferim atunci c\u00e2nd devine clar ca asemenea eforturi vor constitui niste esecuri ale dorintelor noastre . Marturisesc faptul ca tema \u00een sine mi se pare chiar mai interesanta dec\u00e2t precedentele \u201eMaking Worlds\u201c (aleasa de Daniel Birnbaum, pentru Bienala din 2009) si \u201eIlluminations\u201c (decisa de Brice Curiger, pentru editia de acum doi ani). Gioni a \u00eencercat sa realizeze nu doar o expozitie temporara, ci chiar un muzeu temporar, unul \u00een care \u00eesi gasesc locul deopotriva artisti profesionisti si amatori si \u00een care obiectul de arta este, adeseori, cautat \u00een afara a ceea ce denumim, de regula, arta. \u00cen viziunea curatorului italian, aceasta din urma trebuie sa coboare de pe piedestalul pe care este de regula asezata, \u00eensotindu-ne \u00een aventura vietii de zi cu zi. Din aceasta perspectiva, micul muzeu temporar \u00eencearca sa se dedice viziunilor unor oameni care privesc lumea cu ochii mintii, cu cei acoperiti, uneori de pleoape, dar deschisi apoi, doar pentru a supraveghea \u00eentruchiparea formelor visate\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Atunci c\u00e2nd, \u00een 391, \u00eemparatul Teodosie cel Mare a interzis pe teritoriul Imperiului Roman de Rasarit orice alte culte \u00een afara crestinismului niceean, patriarhul Teophilus din Alexandria a decis si distrugerea marii biblioteci alexandrine. A fost momentul \u00een care Mouseionul, templul dedicat celor noua muze, a pierit. \u00cemparatului i s-a spus \u201ecel Mare pentru ca… Cite\u0219te mai mult »Visul ne\u00eemplinit: de la Biblioteca din Alexandria, la Palatul enciclopedic (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15849","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2666,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15849","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15849"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15849\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15849"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15849"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15849"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}