\u201eDictionarul general al limbii rom\u00e2ne\u201c al lui Vasile Breban este un dictionar cu totul laudabil, din mai multe puncte de vedere. \u201eDictionarul\u201c este efectiv \u2013 cum i-ar spune Constantin Noica \u2013, un \u201einstrument\u201c de lucru. \u00centre alte calitati, una este si linia discreta, implicita, de ierarhizare a diverselor sensuri pe care un acelasi cuv\u00e2nt \u2013 aici, cuv\u00e2ntul \u201egrad\u201c \u2013 le poate avea, le are.
\n\u00cen oricare \u201eDictionar\u201c exista o \u201edemocratie lingvistica\u201c, \u00een sensul ca toate cuvintele sunt egale \u00een calitatea lor de cuvinte. Pe plan pur lingvistic, cuv\u00e2ntul \u201estap\u00e2n\u201c este egal cu cuv\u00e2ntul \u201esclav\u201c, iar \u201e\u00eemparatul\u201c este egal cu \u201eproletarul\u201c. Sinonimele, \u00eensa, sunt prin definitie si partiale si inegale, iar \u00een acest sens, se poate cristaliza si linia subtire, subtila, de ierarhizare, despre care vorbeam. \u00cen acest al doilea sens \u2013 ierarhia este complementara egalitatii \u2013, Tudor Arghezi ar putea spune ca folosind \u201eDictionarul\u201c lui Vasile Breban, \u00eel putem traduce pe Eminescu \u201edin rom\u00e2neste \u00een rom\u00e2neste\u201c. Nu exista \u00een acest \u201eDictionar\u201c o contradictie \u00eentre \u201edemocratia lingvistica\u201c si \u201eierarhia\u201c despre care vorbeam \u00eenainte. \u201eDemocratia\u201c este prezenta la nivel pur lexical, caci toate cuvintele sunt cuvinte, fapt subliniat si de expresia imperativa, valabila oric\u00e2nd si mai ales azi: \u201eFapte, nu vorbe!\u201c. \u201eIerarhia\u201c este prezenta la nivelul diversilor referenti pe care un acelasi cuv\u00e2nt \u00eei are, \u00eei poate avea.
\nNe intereseaza tema \u00eenscrisa \u00een titlul acestui text: Gradul-gradualitatea. Iau \u201eDictionarul\u201c si \u00eel deschid la cuv\u00e2ntul \u201egrad\u201c. Aflu ca acest cuv\u00e2nt are nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t 7 sensuri, \u00eentelesuri. Ma g\u00e2ndesc, desigur, si la Geneza, dar ma g\u00e2ndesc mai ales la faptul ca o Matrice teoretica, pe care am elaborat-o cu mai multa vreme \u00een urma, are si ea 7 niveluri. Sensurile cuv\u00e2ntului \u201egrad\u201cdin \u201eDictionarul\u201c lui Vasile Breban si nivelurile Matricii nu se suprapun perfect, sau mecanic, dar ele sunt \u201econsonante\u201c, cum ar spune Odobleja. Dar eu nu cunosteam \u201eDictionarul\u201c lui Vasile Breban c\u00e2nd elaboram Matricea, iar d\u00e2nsul nu avea de unde sa cunoasca Matricea teoretica. Nu este alta explicatie dec\u00e2t ca cele doua demersuri \u2013 unul lingvistic, altul conceptual, ambele fiind reflexive \u2013 s-au desfasurat \u00een paralel, ceea ce ar putea \u00eensemna si ca virtual ele se sprijina reciproc. Ar mai putea \u00eensemna si ca ambele au la baza simtul comun al limbii si bunul simt al g\u00e2ndirii.
\n1. Primul sens al cuv\u00e2ntului \u201egrad\u201c este generic si el corespunde \u201econceptului\u201c din g\u00e2ndirea filosofica. Gradul este o \u201eUnitate de masura a unor marimi fizice (temperatura, densitate)\u201c. Deci \u201egradul\u201c vizeaza dimensiunea pur cantitativa a Existentei. Oric\u00e2te determinatii ar avea Existenta, ele au si o dimensiune cantitativa, care tine de extensiune, nu de intensiune, cum le numesc logicienii.
\n\u00cen \u00eencercarea de a elabora un limbaj conceptual propriu limbii rom\u00e2ne, Dimitrie Cantemir numeste aceasta dimensiune pur extensiva prin cuv\u00e2ntul \u201eestime\u201c, cuv\u00e2nt analizat si de catre Constantin Noica. \u201eEstimea\u201c vine de la \u201eeste\u201c, iar acesta este varianta etern prezenta a verbului \u201ea fi\u201c, luat la modul infinitiv. \u00cen limbajul actual, noi facem diferenta dintre \u201ea evalua\u201c-\u201eevaluare\u201c si \u201ea estima\u201c-\u201eestimare\u201c. Ambele verbe au un numitor comun, pentru ca ele implica aprecierea a ceva sau altceva. Dar, \u00eentre ele apare si o diferenta de accent, \u00eentruc\u00e2t evaluarea este mai ales calitativa, iar estimarea este mai ales cantitativa, cea din urma implic\u00e2nd gradul si gradele.
\n2. Al doilea sens al cuv\u00e2ntului \u201egrad\u201c iese din domeniul fizic (al Fizicii) si trece \u00een domeniul Geometriei. Aici \u201egradul\u201c este o \u201eUnitate de masura a unghiurilor, a latitudinii si longitudinii\u201c. Daca am iesit din Fizica, \u00eenseamna ca prin Geometrie suntem \u00eenscrisi virtual pe calea Metafizicii. \u00cen \u201eStiinta Logicii\u201c, Hegel analizeaza cantitatea \u00een forma ei pura. Marimea acesteia este, \u00een traducerea lui D.D. Rosca, exprimata prin cuv\u00e2ntul \u201ec\u00e2time\u201c, care vine de la \u00eentrebarea \u201ec\u00e2t?\u201c. \u201eC\u00e2tul\u201c este si rezultatul aritmetic al \u00eempartirii, operatie care lucreaza cu numerele exacte (1, 2, 3,…. X), chiar \u00eensotite de zecimale fiind ele (0,123, 0,456….Y). Daca un \u201ec\u00e2t\u201c aritmetic nu este exact, numarul rezultat din \u00eempartire este \u201eirational\u201c. La r\u00e2ndul ei, c\u00e2timea este o suma integrata a gradelor, variabila ea, variabile ele, toate fiind exprimabile prin numere, fie ele \u201erationale\u201c, fie \u201eirationale\u201c, sau combinate.
\n3. Primele doua sensuri ale \u201egradului\u201c vizeaza ceea ce Metafizica numeste entitati, fie ele fizice sau geometrice, sau de alta natura. Cu al treilea sens, se trece de la entitati la relatiile dintre entitati, iar aici si acum \u201eDictionarul\u201c ne spune ca \u201egradul\u201c este \u201eValoarea relativa a unei marimi \u00een raport cu o valoare referentiala\u201c. Se da ca exemplu \u201eproportia de alcool dintr-o bautura\u201c. Daca \u201eDictionarul\u201c ar fi actualizat, s-ar putea da ca exemple: proportia de apa dintr-o bautura spirtoasa, proportia de carne de cal dintr-un kilogram de \u201ecarne de vaca\u201c, sau proportiile asociate cu democratia votarii (tipurile de \u201emajoritate\u201c si, mai ales, \u201eproblematica\u201c spinoasa a cvorumului).
\nDeci, nu numai entitatile, ci si relatiile dintre entitati au un grad, care este proportia. Aristotel a definit proportia ca egalitate a doua raporturi cu termeni inegali si da ca exemplu proportia matematica \u00een care 6 \/3 = 8 \/4. Aici, cele doua c\u00e2turi aritmetice sunt egale (2), numaratorii (6 si 8), respectiv numitorii (3 si 4) sunt inegali, fiecare \u00een parte. Plec\u00e2nd chiar de aici, deci de la proportia aristotelica, Marx defineste echitate sociala ca fiind o realizare a egalitatii \u00een conditii de inegalitate (non-egalitate). Cu doctrine ne-elaborate, sau vag elborate, at\u00e2t social-democratii nostri, c\u00e2t si liberalii (tot ai nostri) confunda adesea egalitatea cu echitatea.
\n4. Cu al patrulea lui \u00eenteles, cuv\u00e2ntul \u201egrad\u201c iese din regimurile ontologic si logico-epistemic si intra \u00een regim praxiologic, \u00eentruc\u00e2t \u201egradul\u201c este o \u201eDiviziune pe scara unui instrument de masura\u201c. Gradele sunt date ca realitati \u00een sfera Existentei, dar omul trebuie sa le masoare, pentru a se putea adapta la conditiile vietii. Peste o anumita temperatura sau sub o anumita temperatura, viata nu mai este cu putinta. Masura are si o semnificatie calitativa, cum este Masura aristotelica, definita ca \u201eloc de mijloc\u201c \u00eentre doua extreme, \u201eprea multul\u201c si \u201eprea putinul\u201c. Dar \u00een \u201eDictionar\u201c este vorba tot de masura cantitativa, care este masurata cu instrumentele de masurare: termometrul, \u00een cazul temperaturii, metrul cu diviziunile lui, \u00een cazul spatiului, ceasul, cu minutarul si secundarul lui, \u00een cazul timpului. Este instructiv faptul ca acele de ceasornic sunt numite si \u201elimbi\u201c; deci Timpul ne \u201evorbeste\u201c prin \u201elimbile ceasului\u201c.
\n5. A cincea semnificatie se \u00eenscrie pe nivelul axiologic, iar acesta implica valoarea si ierarhia, ambele fiind repudiate \u00een actualul Post-modernism. Aici, acelasi cuv\u00e2nt \u201egrad\u201c \u00eenseamna \u201etreapta, nivel, stadiu\u201c. Inclusiv alegerea si distributia celor trei cuvinte sinonime este bine g\u00e2ndita de catre autor; caci \u201etreapta\u201c se \u00eenscrie pe plan vertical (ideea de \u201escara\u201c), \u201enivelul\u201c se \u00eenscrie pe plan orizontal (c\u00e2nd este atins), iar \u201estadiul\u201c cumuleaza ambele planuri. Sa zicem ca este instructiva aici proximitatea (inclusiv fonica) dintre cuvintele \u201escara\u201c si \u201escala\u201c. Se da aici ca exemplu, \u201egradul de rudenie\u201c, care poate fi mai mic sau mai mare, respectiv, mai \u00eendepartat sau mai apropiat. Unde apare cuv\u00e2ntul \u201emai\u201c, \u00een sens comparativ, este prezenta valoarea si gradul acesteia. \u00centr-un text anterior am analizat zicatorile, semnificative si aici: \u201eMai binele este dusmanul binelui\u201c si \u201eE rau cu rau, dar este mai rau fara rau\u201c.
\n6. Cea de a sasea semnificatie pastreaza tacit semnificatia axiologica precedenta (valoarea si ierarhia), dar se \u00eenscrie pe plan sociologic. \u00cen sens larg si sintetic, Sociologia vizeaza grupurile sociale si relatiile dintre aceste grupuri (ca echivalent particular, la scara sociala, al entitatilor si al relatiilor dintre entitati) . Aici \u201egradul\u201c este definit ca \u201eTreapta \u00een ierarhia administrativa, \u00een cadrul unei anumite functii\u201c si ca \u201eTreapta \u00een ierarhia militara\u201c. Este continuta aici tacit ideea de \u201erol social\u201c. Aici pot interveni, ca procese cu sens opus, \u201egradarea\u201c (promovarea) si degradarea, adica \u201edrumul \u00een sus\u201c si \u201edrumul \u00een jos\u201c, cum le-ar putea spune Heraclit.
\n7. A saptea si ultima semnificatie este cea gramaticala, \u00eentruc\u00e2t Gramatica \u00eensasi vorbeste despre \u201egradele de comparatie\u201c, care pot fi de trei feluri: de superioritate, de inferioritate si de egalitate. \u00cen primele doua grade de comparatie este continut acelasi \u201emai\u201c, \u00eensotit de adverbe (repede-\u00eencet) sau de adjective opuse (frumos-ur\u00e2t), valorile fiind \u201ebi-polare\u201c (Tudor Vianu). \u00cen cel de al treilea grad este continut egalitaristul \u201etot at\u00e2t de\u201c. Fiind vorba aici de un \u201eDictionar\u201c, intra \u00een el doar materialul pur lexical, deci nu intra aici si comparatia, \u00eenteleasa ca figura de stil.
\n\u00cen Matricea conceptuala pe care am elaborat-o, primul nivel este nivelul lingvistic sau pur gramatical. L-am numit \u201eNivelul zero\u201c, \u00eentruc\u00e2t este punctul de plecare al oricarei analize a unui text, de orice natura ar fi acesta (literara, politica, juridica etc.). Am preluat si ideea lui Roland Barthes, care vorbeste despre \u201escriitura\u201c si despre \u201enivelul zero\u201c al acesteia. Tot \u00een Matricea noastra, Nivelul 7 este \u201eNivelul stilistic\u201c, dar acesta este o reluare a \u201eNivelului zero\u201c, din perspectiva Stilisticii. Altfel spus, este vorba de o aceeasi entitate, vazuta din doua perspective, prima fiind pur gramaticala, a doua fiind stilistica. Astfel \u00eenc\u00e2t \u00een matricea implicita (tacita) a \u201eDictionarului\u201c lipseste un singur nivel, prezent \u00een Matricea conceptuala: \u201eNivelul psihologic\u201c.
\nIdeea de grad-gradualitate este foarte importanta \u00een general, dar ea este o idee \u201evitala\u201c atunci c\u00e2nd este pusa \u00een joc o tema cu titlul \u201eTraditie si reforma\u201c. Aceasta tema face obiectul unei Conferinte internationale \u2013 \u201eConferinta Lumen 2013\u201c \u2013, care va avea loc la Bucuresti, \u00een 7-8 noiembrie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eDictionarul general al limbii rom\u00e2ne\u201c al lui Vasile Breban este un dictionar cu totul laudabil, din mai multe puncte de vedere. \u201eDictionarul\u201c este efectiv \u2013 cum i-ar spune Constantin Noica \u2013, un \u201einstrument\u201c de lucru. \u00centre alte calitati, una este si linia discreta, implicita, de ierarhizare a diverselor sensuri pe care un acelasi cuv\u00e2nt \u2013… Cite\u0219te mai mult »Gradul-Gradualul-Gradatia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15847","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1190,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15847","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15847"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15847\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15847"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15847"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15847"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}