{"id":15845,"date":"2013-06-20T12:53:25","date_gmt":"2013-06-20T10:53:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15845"},"modified":"2013-06-20T12:53:25","modified_gmt":"2013-06-20T10:53:25","slug":"flautul-revelatia-secolului-xx-in-peisajul-muzical-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/flautul-revelatia-secolului-xx-in-peisajul-muzical-2\/","title":{"rendered":"Flautul \u2013 revelatia secolului XX in peisajul muzical (2)"},"content":{"rendered":"<p>O piesa emblematica pentru cel mai iubit instrument al zeilor este \u201eSyrinx\u201c (1913), inspirata si ea din mitologia greaca, de legenda flautului lui Pan. Fiu al lui Zeus si al Penelopei, zeu al ogoarelor, nelipsit dintre pastori, cu o \u00eenfatisare ce provoca spaima \u2013 jumatate om, jumatate tap \u2013 Pan, \u00eendragostit de nimfa Syrinx, fiica zeului r\u00e2ului Ladon, i-a atinut acesteia calea \u00een padure. Speriata, Syrinx a fugit si s-a aruncat \u00een apele parintelui sau, care a preschimbat-o \u00een trestie. Vibratiile acesteia \u00een bataia v\u00e2ntului i s-au parut lui Pan a fi pl\u00e2nsul nimfei. A taiat atunci trestia \u00een mai multe bucati, le-a asezat una l\u00e2nga alta si si-a c\u00e2ntat cu ele durerea. Asemenea legendei, \u201eSyrinxul\u201c lui Debussy are darul de a crea o atmosfera de incantatie. Compozitorul foloseste \u00een acest scop procedee proprii improvizatiilor orale, precum repetitia de motive si continua lor variere. \u00cen doua minute si jumatate, el realizeaza o melopee incantatorie ce invoca ancestralitatea muzicii: sunetul lung, ornamentat, \u00eembogatit cu apogiaturi si melisme, modalismul, pendularea diatonic-cromatic, insistenta pe sunete-pivot, preponderenta intervalelor de secunda si terta, caracterul rubato al ritmului. Ca si \u201eSacr\u00e9 du Printemps\u201c (cele doua lucrari au fost scrise \u00een acelasi an, 1913), \u201eSyrinx\u201c \u00eenseamna o \u00eentoarcere la arhaic, la primitiv, dar este topita \u00een sensibilitatea lui Debussy. Pentru el, aceasta \u00eentoarcere \u00eenseamna tristete, frumusete, magie sonora, flaut singur.<br \/>\nDaca flautul faunului din \u201ePreludiu\u201c \u00eesi repeta obsesiv motivul care, cu exceptia primei sale prezentari (flaut solo), este \u00eenvesm\u00e2ntat armonic de fiecare data altfel, aici, \u00een \u201eSyrinx\u201c, dimensiunea armonica propriu-zisa (at\u00e2t de specifica si de originala la Debussy) nu exista; se simt totusi unele sugestii armonice (pentatonie, gama hexatonala) topite \u00een orizontalitatea profilului melodic. Debussy construieste din c\u00e2teva sunete o melopee seducatoare, un discurs muzical extrem de elaborat, care creeaza totusi acea impresie de improvizatie at\u00e2t de specifica muzicilor arhaice. \u00cen acelasi timp, intuitia geniala a lui Debussy \u00eel determina sa realizeze surprize, sa aduca elemente noi, pe care apoi sa le dizolve firesc \u00een cele deja cunoscute.<br \/>\nCa si \u201ePreludiul la dupa-amiaza unui faun\u201c, \u201eSyrinx\u201c demonstreaza ca logica si rigoarea sunt conditii prealabile pentru a pune \u00een evidenta libertatea imaginatiei si a fanteziei. \u00cen acelasi timp, subliniaza dragostea profunda a lui Debussy pentru flaut, instrument pe care compozitorul \u00eel asociaza cu lumea arhetipala, incantatorie, magica.<br \/>\nMulte dintre conotatiile debussyene se \u00eent\u00e2lnesc si \u00een creatia lui Maurice Ravel (1875-1937). Debussy afirmase ca disciplina creatiei trebuia cautata \u00een libertate. \u00cen cazul lui Ravel se poate spune invers, ca artistul \u00eesi afla libertatea \u00een disciplina. Acest muzician poseda un simt estetic foarte puternic, fara ca aceasta sa aiba nimic de-a face cu atractia pentru artificial. La fel ca Mallarm\u00e9, a carui \u201epretiozitate plina de profunzime\u201c i-a fost sursa de inspiratie (\u201eTrei poeme de St\u00e9phane Mallarm\u00e9\u201c), Ravel \u00eesi impune constr\u00e2ngeri stricte, asceza corect\u00e2nd senzualitatea si interzic\u00e2nd facilitatea. Arta sa componistica reprezinta un model de inventivitate rationala si feerica \u00een acelasi timp.<br \/>\nCapodopera orchestrala a lui Ravel, compusa \u00eentre anii 1909-1912, este baletul \u201eDaphnis si Chlo\u00e9\u201c. \u00cen aceasta lucrare de referinta pentru evolutia flautului \u00een epoca moderna, acestuia \u00eei este acordat un rol generos, ca instrument solistic \u00een orchestra, compozitorul pun\u00e2ndu-i \u00een valoare sunetul si posibilitatile coloristice. Din pacate, Ravel nu a contribuit la \u00eembogatirea repertoriului solistic al instrumentului dec\u00e2t \u00eentr-o foarte mica masura (\u00een \u201eIntroducere\u201c si \u201eAllegro\u201c la \u201ePavana pentru o infanta defuncta\u201c, flautul are, de asemenea, partitura solistica).<br \/>\nUn alt compozitor de origine franceza, autor al unei lucrari de referinta pentru flaut solo \u2013 \u201eDensity 21,5\u201c \u2013 a fost Edgar Var\u00e8se (1883-1965). Var\u00e8se a experimentat enorm, dar a scris putin. El refuza \u00eentoarcerea la traditie, era un nonconformist, un deschizator de drumuri. Var\u00e8se nu apartine nici uneia dintre orientarile majore afirmate \u00een cadrul generatiei sale; el nu a aderat nici la inspiratia directa din muzica folclorica, precum Bart\u00f3k, Enescu sau Stravinski \u00een prima perioada de creatie, nici la sistemul dodecafonic al celei de a doua scoli vieneze si nici la neoclasicismul lui Stravinski din a doua perioada a creatiei sale.<br \/>\nOarecum izolat si \u00een orice caz \u00eenteles si apreciat de-abia la sf\u00e2rsitul vietii, Var\u00e8se scrie un manunchi de opere capitale, care au aparut la primele lor prezentari publice at\u00e2t de neobisnuite sau chiar incomparabile, \u00eenc\u00e2t s-ar fi putut asemui cometelor ivite pe neasteptate, din lumi nebanuite, \u00een orizontul nostru. Astazi \u00eensa, \u00een ciuda originalitatii sale incontestabile, Var\u00e8se ni se \u00eenfatiseaza pe deplin integrat demersurilor care au fundamentat muzica secolului XX, calea sa comunic\u00e2nd cel putin indirect cu cele ale colegilor sai de generatie (Stefan Niculescu \u2013 \u201eReflectii despre muzica\u201c, Ed. Muzicala, Bucuresti, 1980). Lucrarile lui \u00eemplinesc ceea ce \u00eensusi Var\u00e8se a formulat ca obiectiv al artei sunetelor: \u201edestinul muzicii este sa cucereasca libertatea\u201c. Forma la Var\u00e8se este rezultatul unui proces \u00een care opera \u00eensasi o determina, o creeaza. Jean No\u00ebl von der Weid, analiz\u00e2nd forma compozitiilor lui Var\u00e8se, descoperea o analogie \u00eentre aceasta si fenomenul fizic al cristalizarii: \u201eExista \u00eent\u00e2i ideea \u2013 ea este originea structurii interne \u2013 aceasta se materializeaza \u00een mai multe forme sau grupuri sonore, care se metamorfozeaza fara \u00eencetare, schimb\u00e2ndu-si directia si viteza, atrase sau respinse de forte diverse. Forma lucrarii este produsul acestei interactiuni. Formele muzicale posibile sunt la fel de nelimitate ca si formele exterioare ale cristalelor\u201c. (Jean No\u00ebl von der Weid, \u201eLa musique du XX-\u00e8me si\u00e8cle\u201c, Ed. Hachette, Paris, 1992). De altfel, Var\u00e8se declara ca, pentru el, muzica este o \u201earta-stiinta\u201c. Urm\u00e2nd studii de inginer electro-acustician, a fost primul care a dorit sa faca muzica cu sunete si nu cu note\u2026 \u201eEl a analizat structura armonica a sunetului, descompun\u00e2ndu-l si, \u00eenca din 1920, a declarat ca lucreaza cu ritmurile, cu frecventele, cu intensitatile. El a restituit armoniei rolul ei primitiv, de rezonanta tin\u00e2nd oarecum de timbralitate. Agregatul sonor nu a mai fost pentru el un acord cu functii armonice, ci un obiect facut din suprapuneri de frecvente \u00een care timbrul creeaza diferentierea detaliilor, planurilor si volumelor, intensitatea fiind un element de integrare formala, ce modeleaza sunetul \u00een spatiu si timp, iar ritmul, un element stabil, ce asigura coeziunea\u201c. (Serban P\u00e2r\u00e2u Oltea, \u201eDictionar de Mari Muzicieni\u201c, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000, p. 493).<br \/>\nMelodia, componenta fundamentala a muzicii lui Var\u00e8se, poseda o frumusete obsesiva, prin repetarea unor celule mereu variate \u00een plan ritmic. Este si cazul lucrarii \u201eDensity 21,5\u201c, scrisa \u00een 1936, \u00een care acesta foloseste numai patru celule de c\u00e2te doua \u2013 trei sunete, pe care le variaza continuu \u00een plan ritmic si care revin de-a lungul piesei transpuse pe diferite sunete, conferind discursului muzical un caracter obsesiv.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O piesa emblematica pentru cel mai iubit instrument al zeilor este \u201eSyrinx\u201c (1913), inspirata si ea din mitologia greaca, de legenda flautului lui Pan. Fiu al lui Zeus si al Penelopei, zeu al ogoarelor, nelipsit dintre pastori, cu o \u00eenfatisare ce provoca spaima \u2013 jumatate om, jumatate tap \u2013 Pan, \u00eendragostit de nimfa Syrinx, fiica&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/flautul-revelatia-secolului-xx-in-peisajul-muzical-2\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Flautul \u2013 revelatia secolului XX in peisajul muzical (2)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15845","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1439,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15845","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15845"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15845\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15845"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15845"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15845"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}