{"id":15841,"date":"2013-06-20T12:46:56","date_gmt":"2013-06-20T10:46:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15841"},"modified":"2013-06-20T12:46:56","modified_gmt":"2013-06-20T10:46:56","slug":"the-great-spielberg-cannes-2013","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-great-spielberg-cannes-2013\/","title":{"rendered":"The Great Spielberg. Cannes 2013"},"content":{"rendered":"<p>Parca niciodata, in ultimele doua decenii, nu s-a inv\u00e2rtit un festival in jurul numelui unui presedinte de juriu ca in acest an. Incep\u00e2nd chiar cu suspansul anuntarii lui, prelungit mult peste cutumele Cannes-ului care, cel mai t\u00e2rziu, pe la inceputul lui februarie, ne lamurea cu cine vom avea de a face. Banuiam noi ca va fi vorba de un personaj de calibru greu, din moment ce treceau zilele, ne apropiam de primavara si omul negru nu se arata. Dar si c\u00e2nd s-a petrecut minunea, sa te tii inc\u00e2ntare, osanale emotii. Era nimeni altul dec\u00e2t Steven Spielberg. Nu vom cunoaste, probabil, niciodata culisele tratativelor, cine ce impune, cum se alcatuieste juriul in functie de autoritatea, poate gusturile, preferintele, simpatiile celui din capul mesei. Ceea ce stim este ca in clipa in care Gilles Jacob a primit un telefon cu cod imediat descifrabil, \u201eE.T. vrea sa telefoneze acasa\u201c, a rasuflat usurat. Spielberg va fi la Cannes. Nu ma indoiesc ca elogiile erau demult pregatite, in stilul diplomatico-metaforico-sentimental, stap\u00e2nit ca nimeni altul de presedintele festivalului, domnul Jacob: \u201eBogatei sale imaginatii, cea care il face sa spuna ca viseaza pentru a-si c\u00e2stiga viata, i se asociaza o curiozitate fara margini, un gust al inovatiei si o virtuozitate a regiei. (&#8230;) Filmografia sa este un neincetat du-te vino intre vis si realitate. Altern\u00e2nd filmele de divertisment cu cele de reflexivitate grava, de meditatie asupra istoriei, rasismului sau conditiei umane, ea marturiseste aspiratia catre o lume pasnica si reconciliata\u201c. Slava Domnului, nici lui Spielberg nu-i lipsesc cuvintele: \u201eAdmiratia mea pentru modul de neclintit cu care Cannes-ul apara cinematograful lumii este totala. Festivalul de la Cannes este cel mai prestigios dintre toate c\u00e2te exista, ceea ce ii permite sa afirme fara incetare ca filmul este o arta care transcende culturile si generatiile\u201c. Vorbele ca vorbele, dar pe mine una m-a cucerit definitiv (putin spus), m-a dat este cap in momentul in care, rugat la sosire sa aleaga o poza vrednica sa semnifice, pentru el, Franta, a scos, dintre h\u00e2rtiile aduse cu el in suita de la hotel, fotografia lui Fran\u00e7ois Truffaut. Cred ca sunt unii care isi vor da seama ca, orice ar face Steven Spielberg de acum incolo, pentru mine va ram\u00e2ne vesnic binecuv\u00e2ntat. Cum spuneam, a aratat portretul autorului lui \u201eJules si Jim\u201c la camera, amintind ca el este cel care, in timp ce filmau \u201eInt\u00e2lniri de gradul trei\u201c, in care cineastul francez juca rolul profesorului cunoscator al limbajului apropierii de extraterestri, l-a convins sa faca \u201eun film pentru copii\u201c. Asa s-a nascut \u201eE.T.\u201c. Din acea clipa aveam sa-l invalui cu si mai multa tandrete pe americanul de geniu, mic si mereu sur\u00e2zator, precum soricelul din c\u00e2ntecel, cel caruia nu ii e teama de pisici pentru ca, nu-i asa, \u201enu sunt pisici pe aici\u201c. Bineinteles ca, la pachet cu tandretea, intra si g\u00e2ndul nemarturisit de a-i trece cu vederea orice. Ceea ce s-a si int\u00e2mplat, c\u00e2nd am aflat La Palme d&#8217;Or. Sa ne intoarcem, insa, la feline. N-or misuna ele pe Croazeta, dar ziaristi sunt cu hoardele si ei s-au prins din vreme ca, de dragul acestui domn incredibil de maruntel si pirpiriu, care a marcat pentru totdeauna cinematograful american, festivalul a alcatuit cu grija echipa de jurati. \u201eVrem mai mult glamour\u201c sustinea sus si tare presedintele Gilles Jacob, ori de c\u00e2te ori cineva indraznea sa sugereze ca ar fi prea multe actrite in juriu, ori ca unele personaje mondene ar putea sa lipseasca, vezi Jean-Paul Gaultier, chit ca acesta si-a exersat vocatia traznailor si in materie de costum de film, sau frumosul prim balerin Patrick Dupont. Las&#8217; ca picior de critic nu a mai fost prins prin echipa decidenta de mai bine de cincisprezece ani, dar si numarul regizorilor, deci al celor mai avizati profesionisti, nu tinea capul sus in fata purtatoarelor de glamour. Ei bine, din 2005 incoace, anul acesta a fost prima oara c\u00e2nd un juriu aduna laolalta patru realizatori, cum ii numesc francezii, Ang Lee, Naomi Kawase, Lynne Ramsay si al nostru Cristian Mungiu. Farmecul a fost lasat in grija unei campioane, Nicole Kidman (parca niciodata chipul ei nu a iradiat cu mai multa intensitate acea \u201elumi\u00e8re lumineuse\u201c, cum o numea Roland Barthes) si a misterioasei actrite indiene Vidya Balan. Compartimentul actoricesc masculin a fost si el bine reprezentat de un interpret intelectual, cum este Daniel Auteuil, si de noua stea, scuturata sau cazuta cu h\u00e2rzobul din cerul cinematografic, Christoph Waltz, cu loviturile sale imparabile, vezi \u201eTicalosi fara glorie\u201c sau \u201eDjango dezlantuit\u201c. Nu pot sa bag m\u00e2na in foc, dar nici nu pot sa cred fara sa clipesc ca Spielberg nu si-a dat cu parerea asupra configuratiei celor cu care avea sa imparta aproape doua saptam\u00e2ni, de dimineata p\u00e2na t\u00e2rziu in noapte. Oricum ar fi, prezenta lui Cristian Mungiu la Cannes, in aceasta noua ipostaza, il plaseaza definitiv in familia numelor inconturnabile. Sensibila, cu deosebire, la premii, media rom\u00e2neasca nu a procesat, ca sa spun asa, evenimentul la intreaga lui semnificatie: este, totusi, prima oara c\u00e2nd un cineast rom\u00e2n este invitat in cel mai important juriu al celui mai important festival de film din lume. Spre deosebire de predecesorii sai in aceasta functie, la traditionala conferinta de presa din prima zi a festivalului, presedintele Spielberg nu si-a laudat, conform protocolului de rigoare, coechipierii, multumindu-se sa sublinieze ca, \u201edin moment ce juriul este at\u00e2t de pluricultural si pluridisciplinar, importanta este posedarea unui limbaj comun, cel al cinematografului\u201c. Altfel, a marturisit el, \u201enu are nevoie de o stare sufleteasca deosebita pentru a judeca filmele prezente in competitie, dat fiind exercitiul profesional de fiecare zi, caci ce altceva facem dec\u00e2t sa judecam tot ceea ce vedem. Si altii ne judeca pe noi, acum este r\u00e2ndul nostru. Oricum, ii invidiez de pe acum pe viitorii c\u00e2stigatori\u201c. Cu acelasi prilej, Cristian Mungiu a fost mai metodic, el stabilindu-si chiar doua repere ale receptarii filmelor: originalitatea si sinceritatea. Mai metodic si mai lucid: \u201eE greu sa judeci un film. Doar la capatul c\u00e2torva ani vom sti daca este bun sau nu. Dar un jurat poate sa faca mult pentru promovarea filmului\u201c. Nicole Kidman nu si-a ascuns motivarea prezentei sale in juriu: \u201ebucuria de a petrece doua saptam\u00e2ni in compania lui Steven Spielberg\u201c. Austriacul tot austriac, Christoph Waltz nu avea cum sa-si uite compatriotii inaintasi, pe Freud, bunaoara, din moment ce, dupa spusele lui, \u201eun premiu ne trimite putin la psihanaliza, este rezultatul unei lucrari intre pacient si psihanalistul sau\u201c. Nu as putea sa spun exact de ce, dar am impresia ca, oric\u00e2t ar parea de ciudat, actorul a fost cel mai dezinvolt dintre toti. Nu vad cum altfel ar fi putut sa ne spuna: \u201eC\u00e2nd am pozat pentru photocall, aproape am uitat ca sunt aici, la Cannes, ca membru in juriu. Promit, insa, sa ma concentrez\u201c. In sf\u00e2rsit, tot numele lui Spielberg a fost invocat si in clipa in care s-a anuntat selectia oficiala, cu componenta ei cea mai importanta, competitia. Nu, prea este mestesugita, potrivita, calculata, prea miroase a excelenta pentru a nu fi una g\u00e2ndita de la bun inceput ca un buchet pe placul presedintelui. Ziaristii de la \u201eLe Figaro\u201c au scris fara ocolisuri: \u201eO selectie pentru Steven Spielberg\u201c. Cu mai mult tact, presa anglo-saxona a socotit-o \u201eo reteta pentru un Cannes perfect\u201c (\u201eThe Telegraph\u201c). Cred si eu, c\u00e2nd in program, in general o vitrina a cinematografului independent, s-au aflat productii ale \u201emajors-ilor\u201c (marile studiouri): Paramont cu \u201eNebraska\u201c al lui Alexander Payne, CBS Films cu \u201eInside Llewyn Davis\u201c al fratilor Coen, HBO cu \u201eBehind the Candelabra\u201c de Steven Soderbergh. Deloc de neglijat: insasi deschiderea cu \u201eThe Great Gatsby\u201c, semnat de australianul Baz Lurhmann, apartine mamutului Warner Bros. Au trecut vremurile c\u00e2nd mai marii studiourilor americane se temeau de Cannes, un fel de sperietoare pentru public. O critica negativa, imediat dupa lansarea in festival, era un semnal al viitoarei prabusiri. Astazi, mogulii vad partea plina a paharului, si anume platforma mediatica oferita de Cannes, drept care investesc vreo cinci milioane de dolari in publicitatea din timpul manifestarii. Pentru o dreapta cumpana, recolta actualei editii, a 66-a, a mai fost numita si una \u201efranco-americana\u201c. Au concurat Fran\u00e7ois Ozon cu \u201eJeune et jolie\u201c, Abdellatif K\u00e9chiche, viitorul detinator de Palme d&#8217;Or pentru \u201eLa vie d&#8217;Ad\u00e8le chapitre 1 &amp; 2\u201c, Arnaud Desplechin cu un film realizat in SUA, \u201eJimmy P., Psychotherapy of a Plains Indian\u201c, Polanski cu multasteptatul \u201eV\u00e9nus \u00e0 la fourrure\u201c, pe care autorul tine, insa, sa-l considere \u201efilm polonez\u201c, data fiind sustinerea financiara a tarii sale. O singura cineasta printre at\u00e2tia confrati, o franceza de adoptie, Valeria Bruni Tedeschi, pelicula ei, \u201eUn chateau en Italie\u201c, fiind uitata dupa iesirea din sala.<br \/>\nDupa trei ani de absenta si-a facut reintrarea cinematograful chinez prin \u201eA Touch of Sin\u201c al lui Jia Zhangke. Mult iubit in festivalurile lumii, Kore-eda Hirokazu ne-a aratat in \u201eLike Father, Like Son\u201c chipul mai putin violent al cinematografului japonez. Spielberg marturisea ca nu a vazut niciodata un film olandez. Acum i s-a ivit prilejul, odata cu \u201eBorgman\u201c al lui Alex van Warmerdam. Cred ca o sa-i ajunga pentru multa vreme. In schimb, ne mai spunea ca abia asteapta sa-l reint\u00e2lneasca pe iranianul Ashgar Farhadi, \u201eoscarizat\u201c anul trecut pentru \u201eA Separation\u201c. L-a adus, si acum, p\u00e2na in preajma trofeului suprem.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Parca niciodata, in ultimele doua decenii, nu s-a inv\u00e2rtit un festival in jurul numelui unui presedinte de juriu ca in acest an. Incep\u00e2nd chiar cu suspansul anuntarii lui, prelungit mult peste cutumele Cannes-ului care, cel mai t\u00e2rziu, pe la inceputul lui februarie, ne lamurea cu cine vom avea de a face. Banuiam noi ca va&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-great-spielberg-cannes-2013\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">The Great Spielberg. Cannes 2013<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15841","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1198,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15841","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15841"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15841\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15841"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15841"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15841"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}