{"id":15839,"date":"2013-06-20T12:45:36","date_gmt":"2013-06-20T10:45:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15839"},"modified":"2013-06-20T12:45:36","modified_gmt":"2013-06-20T10:45:36","slug":"poeme-mai-noi-si-mai-vechi-pentru-o-lume-de-inchiriat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poeme-mai-noi-si-mai-vechi-pentru-o-lume-de-inchiriat\/","title":{"rendered":"Poeme (mai) noi si (mai) vechi pentru o lume de inchiriat"},"content":{"rendered":"

Andrei Codrescu, So Recently Rent a World<\/em>. New and Selected Poems: 1968-2012<\/em>, Coffee House Press, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201e\u00centr-o zi am avut eu o idee.\/ Acest eu pe care tu nu-l stii.\/ Acest eu pe care abia de-l stiu eu.\u201c<\/strong><\/p>\n

(Andrei Codrescu)<\/strong><\/em><\/p>\n

Considerat unul dintre cei mai talentati scriitori americani ai momentului, \u201eun de Tocqueville al zilelor noastre\u201c, comparat cu William Carlos Williams pentru capacitatea de observatie si cu Eugen Ionescu, pentru arta de a exprima \u00eentr-un mod neasteptat si simbolic realitati ale lumii de dincolo de Cortina de Fier, Andrei Codrescu se prezinta \u00een fata publicului cititor cu un nou (si masiv) volum de poezie, semnificativ intitulat \u201eSo Recently Rent a World\u201c, cuprinz\u00e2nd o selectie din textele incluse \u00een carti publicate vreme de mai bine de patru decenii si confirm\u00e2nd opinia exprimata de Lawrence Ferlinghetti, care sublinia dominanta subversiva ce strabate scrisul lui Codrescu. Cartea de fata trece, practic, \u00een revista creatia de p\u00e2na acum a autorului, de la primele volume, \u201eLicense to Carry a Gun\u201c (\u201ePermis de port-arma\u201c, 1970) sau \u201eThe History of the Growth of Heaven\u201c (\u201eIstoria cresterii paradisului\u201c, 1973) si p\u00e2na la cele mai recente, precum \u201eIt Was Today\u201c (\u201eEra azi\u201c, 2003) sau \u201eJealous Witness\u201c (\u201eMartor gelos\u201c, 2008), aleg\u00e2nd versuri reprezentative pentru fiecare dintre acestea, dar oferind, deopotriva, cititorului si surpriza unor poeme noi. Iar atitudinile subversive, mereu prezente \u00een creatia lui Codrescu, sunt cu adevarat necesare \u00eentr-un prezent mult prea \u00eenclinat sa nu (mai) puna mai nimic sub semnul \u00eentrebarii si sa ia totul de-a gata.
\nAcel \u201eeu\u201c care e altul<\/strong>
\nPornind de la premisa ca Statele Unite reprezinta un spatiu extrem de potrivit pentru poet, pentru ca lumea americana pune \u00een scena la tot pasul spectacolul unei realitati suprarealiste de facto, \u00een cadrul careia obiecte (aparent) disparate pot sta oric\u00e2nd unul alaturi de celalalt (reperul fiind reprezentat, desigur, de o masina de cusut si de o umbrela aflate pe masa de disectie, dupa celebrul principiu al lui Lautr\u00e9amont), Andrei Codrescu creioneaza, \u00een poezia sa, imaginea globala a unei Americi a zilelor noastre \u00een care partile nu se mai potrivesc \u00eentregului si nici \u00eentregul, partilor, dar asta nu \u00eempiedica imaginatia poetica sa se desfasoare \u2013 ba chiar dimpotriva. Scriitorul nu manifesta deloc tendinta specifica reprezentantilor modernismului european de a depl\u00e2nge aceasta lipsa de coerenta a culturii contemporane si, de fapt, nici nu-si doreste altceva dec\u00e2t ca elementele ce compun ansamblul sa nu se mai potriveasca. \u00cen felul acesta (si doar \u00een felul acesta!), nutrindu-se din opozitii si \u00eentemeindu-se pe paradoxuri, poezia sa poate sa fie asa cum autorul a definit-o, implicit, \u00eenca de la aparitia primului sau volum, \u201eLicense to Carry a Gun\u201c: si anume, un construct autoreflexiv, profund ironic si pe deplin constient de propriile contradictii. \u00cen fond, dupa publicarea acestui \u201ePermis de port-arma\u201c, Codrescu s-a impus rapid \u00een piesajul cultural american, integr\u00e2ndu-se perfect, ca mesaj poetic si ca atitudine, \u00een atmosfera revolutiei contra-culturale a acelor ani: \u201ee o portocala care putrezeste pe masa\/ mai aproape de libertate dec\u00e2t am fost eu vreodata.\/ o s-o arunc \u00een cur\u00e2nd, mirosul ei\/ \u00eemi provoaca aceleasi dulci halucinatii\/ pe care le aveam c\u00e2nd tineam \u00een m\u00e2na o arma.\/ portocala a soarelui, inutila mea stare de spirit\u201c (Julio Hernandez, \u201efara titlu\u201c) Sau: \u201e\u00een pasari se gaseste fiinta noastra furata, de la o vara la alta\/ ele continua sa ma distruga, cu at\u00e2t mai evident\/ cu c\u00e2t ma apropii de moarte.\/ \u00een bucatarie becuri mari ram\u00e2n aprinse peste noapte\/ contempl\u00e2nd zborul de vara al pasarilor.\/ (…) ofer lumini otravite pasarilor aflate \u00een trecere\/ prin usa pazita a bucatariei.\/ ea se deschide brusc.\/ prind marea \u00een clipa \u00een care e rapita\/ de norii disciplinati ai pasarilor\u201c (\u201eDintr-o trilogie a pasarilor\u201c).
\nRecurg\u00e2nd la strategia foarte elaborata a vocilor poetice multiple si la o adevarata retorica mascata, autorul porneste, e clar, de la celebra afirmatie a lui Arthur Rimbaud \u201eJe est au autre\u201c, distil\u00e2nd-o cu rafinament si duc\u00e2nd-o p\u00e2na la ultimele consecinte, ajung\u00e2nd la crearea unor identitati fictionale cum ar fi Julio Hernandez sau Peter Boone pentru a atinge o sensibilitate poetica reala si pluristratificata. \u201eAm \u00eenvatat engleza si poezia deodata\u201c, afirma Codrescu \u00een \u201eIntroducerea\u201c primului sau volum, adaug\u00e2nd ca a \u00eencercat sa stabileasca o punte de legatura \u00eentre \u201emuzica \u00eentunecata, metaforica\u201c a primelor modele literare pe care le-a avut si accentul pus pe prezent, pe domeniul fizic, preocuparea de seama a multor poeti americani ai anilor debutului sau \u00een Lumea Noua. \u00cen felul acesta, influenta maestrilor de \u00eenceput, de la Tristan Tzara, Lucian Blaga, Tudor Arghezi si p\u00e2na la Ilarie Voronca sau B. Fundoianu va fi trecuta, la nivel stilistic, prin expresivitatea specifica lui Ted Berrigan si Scolii de Poezie de la New York, rezultatul ram\u00e2n\u00e2nd p\u00e2na astazi deconcertant pentru critica literara si pentru orice \u00eencercare de a-l \u00eencadra pe Andrei Codrescu \u00eentr-o orientare lirica unica. Caci versurile acestea au at\u00e2t prospetimea frusta a aparentului trivial, c\u00e2t si profunzimea metafizica deprinsa de t\u00e2narul poet de la marii autori (rom\u00e2ni, si nu numai) pe care \u00eei citea si \u00eei recitea \u00een perioada formarii sale intelectuale.
\nNu avem de-a face, \u00eensa, nicidecum cu o inadvertenta terminologica ori de continut, c\u00e2ta vreme placerea lui Codrescu de a adopta masti lirice \u2013 ori narative \u2013 si de a recurge la jocul vocilor si eurilor este semnul caracteristic al \u00eentregii sale creatii. Deloc \u00eent\u00e2mplator, s-a afirmat ca scriitorul \u00eentrupeaza perfect predispozitia postmoderna pentru multiplicitatea vocilor si pentru pluralitatea eurilor. Contrazic\u00e2nd asertiunea reprezentantilor Noii Critici \u00een conformitate cu care textul si autorul ar fi doua entitati care trebuie despartite si analizate \u00eentotdeauna separat, poetul american de origine rom\u00e2na \u00eempleteste \u00een mod deliberat literatura cu existenta \u00een general sau chiar cu propria existenta, suger\u00e2nd, prin unele dintre cele mai bune pagini ale sale, ca autorul se poate identifica si chiar trebuie sa se identifice, cel putin la un anumit nivel, cu textul \u00eensusi. Iar Andrei Codrescu \u00eentruchipeaza numeroase ipostaze textuale si biografice, fiind poet, romancier, eseist, traducator si gasindu-si teritoriul (de fiecare data predilect!) de manifestare at\u00e2t \u00een lumea mai veche, a tiparului, c\u00e2t si \u00een cea mai noua (si din ce \u00een ce mai noua!) a spatiilor virtuale, trec\u00e2nd cu naturalete dintr-unul \u00een altul, ca \u00eentr-un joc extrem de bine pus la punct, dar demonstr\u00e2nd de fiecare data o teribila seriozitate a alegerii mijloacelor de expresie, dovada (daca mai era nevoie…) a vocatiei sale artistice. De pe aceasta pozitie, Codrescu exploreaza si celebreaza diferentele care dau sens existentei, iar poezia sa demonstreaza de fiecare data o uimitoare capacitate analitica, o forta lirica, dar si o sensibilitate emotionala care pune in lumina \u2013 schimb\u00e2nd mereu perspectiva si punctul de observatie \u2013 tensiunile dintre o perceptie preponderent imaginativa si accentul strict etic, \u00eentr-o lume dominata de spiritul rebel (\u00e0 la Fran\u00e7ois Villon), singurul de natura a mai da coerenta unei umanitati amenintate de cele mai diverse pericole \u2013 majoritatea deloc imaginare.
\nContradictii & paradoxuri<\/strong>
\nImpulsul de baza care strabate creatia lui Codrescu este un soi de anarhism liric bine temperat, care, \u00eensa, nu are nimic de-a face cu nihilismul pe care criticii mai grabiti l-au descoperit \u00een textele sale. Poetul intentioneaza sa dea cititorilor imboldul de a se trezi, nedorind sa-i lase sa se risipeasca ori sa se piarda \u00eentr-un univers marcat de consumismul cotidian. \u201eMulte din certitudinile epocii moderne sunt complet disparute acum. Traim vremuri \u00een care aproape totul e \u00een miscare, iar ideea de a crea ceva nou sau care sa surprinda acel esprit du temps e foarte fragila.\u201c Revista editata de Codrescu, \u201eExquisite Corpse\u201c, a \u00eencercat sa surprinda c\u00e2t mai exact tocmai acest spirit al timpului, autorul fiind pe deplin constient de pozitia aparte a artistului \u00een climatul marcat de provocari al postmodernismului. Tocmai de aceea, el va sustine sau va sugera \u00een numeroase poeme ca e posibil, chiar si \u00een epoca pe care o traim, ca fiinta umana sa aiba o existenta (e)liber(at)a de sub tutela televizorului, de pilda, sau a atotprezentelor reclame sau aspecte ale publicitatii agresive, dar, chiar sustrag\u00e2ndu-se acestor conditionari, e imposibil sa sustii ori sa pretinzi ca dominatia televiziunii ori a internetului nu ar fi reala \u00een ziua de azi: \u201eExista locuri sfinte, ca Ierusalimul, pe internet? Ceva pentru care sa ne putem lupta cu adevarat?\u201c (\u201eblue jew notes\u201c)
\nPrin urmare, lirica lui Codrescu ofera imaginea unei lumi sf\u00e2siate de profunde contradictii si careia poetul \u00eencearca \u2013 at\u00e2t c\u00e2t se poate \u2013 sa-i dea coerenta si sa-i descopere noi certitudini. Iar daca \u00een unele pagini domina tonul ironic la adresa mijloacelor atotprezente de comunicare \u00een masa, \u00een altele descoperim capacitatea autorului de a se amuza el \u00eensusi de o serie de realitati ale prezentului \u2013 la fel cum, \u00een paranteza fie spus, \u00een \u201eLectia de poezie\u201c (2010), profesorul de literatura Andrei Codrescu se amuza (copios sau exasperat, dupa caz…) pe seama lecturilor superficiale sau a lipsei de interes a studentilor de la Litere. Situatia este reluata, la un alt nivel, atunci c\u00e2nd poetul abordeaza aspecte de fiecare zi ale existentei, trat\u00e2ndu-le \u00een aceeasi cheie. Astfel, pe de o parte este evidentiat limbajul specific lumii micului ecran si reclamelor, iar pe de alta parte se subliniaza mereu faptul ca arta, chiar si \u00een aceste conditii, \u00eenca mai poate contribui la salvarea lumii. Iar daca un poet romantic sau modern ar fi \u00eencercat sa depaseasca toate constr\u00e2ngerile lumii exterioare si sa nege limbajul unei culturi (de masa) prin excelenta consumiste, Andrei Codrescu \u00eentelege ca, fie ca ne place, fie ca nu, acest mod de a vorbi e nu numai atotprezent \u00een lumea contemporana, ci se insinueaza, din nou, fie ca vrem, fie ca nu, \u00een numeroase manifestari artistice. Astfel \u00eenc\u00e2t, pare a spune poetul printre r\u00e2nduri, p\u00e2na sa-l respingem integral, de ce sa nu ne folosim de el ca de un mijloc subversiv, menit a evidentia tocmai punctele slabe ale societatii de consum (americane si nu numai)… \u201eOra de istorie (si poezie)\u201c: \u201eSuntem \u00een anul 2010 si burghezia poate fi multumita\/ doar de nefericirea artistilor care distrug acea multumire cu ecstasy\/ artistii \u00een suferinta sunt promovati\/ pe seama extaticilor (si misticilor!)\/ suntem la ceremonie dar ne prefacem a fi altundeva.\u201c
\nEvadare si exil<\/strong>
\n\u00cen egala masura, \u00eensa, poetul se serveste foarte bine de implicatiile imaginii strainului sosit \u00een S.U.A. \u2013 una dintre mastile pe care le adopta, dar nu pentru a evidentia pur si simplu contradictiile lumii de dincolo de Ocean, nici pentru a vorbi \u00een numele imigrantilor ajunsi pe tar\u00e2m american ca pe noul Pam\u00e2nt al Fagaduintei, ci mai cu seama pentru a oferi o imagine c\u00e2t mai completa, c\u00e2t mai adecvata, dar si c\u00e2t mai adevarata cu privire la modul \u00een care toate aceste aspecte reprezinta, daca sunt privite cu atentie, trepte ale constituirii propriului sau destin poetic. De aici tensiunea de substanta dintre tara de adoptie si cea natala, dar si dintre doua moduri de a g\u00e2ndi si practica poezia. Si tot de aici, desigur, si marea tema a evadarii pe care o regasim at\u00e2t \u00een proza, c\u00e2t si \u00een versurile lui Codrescu. Richard Collins sugera chiar ca pentru scriitor, pentru a fi reala, evadarea interioara sau exterioara nu trebuie sa aiba \u00een vedere ori sa se raporteze doar la un regim politic, ci la orice autoritate represiva, careia sa i se poata opune prin intermediul autonomiei estetice sau autodeterminarii.
\nEvadarea poate \u00eensemna, \u00eensa, deopotriva, exil. Numai ca acest exil se transforma, pentru Andrei Codrescu, \u00eentr-o adevarata patrie interioara, aceasta e veritabilul \u201ePromised Land\u201c sau panteon al eroilor, mai cuprinzator chiar dec\u00e2t \u00eensusi imensul teritoriu american. \u201eCel putin la \u00eenceputuri, nu am \u00eencetat sa fiu poet rom\u00e2n \u00een momentul \u00een care am devenit american\u201c, marturisea scriitorul. Caci limba rom\u00e2na, despre a carei \u201everticala\u201c a vorbit adesea, apare, acum, drept \u201emotorul secret\u201c, \u00een vreme ce engleza americana \u00een care se gaseste transbordat \u201eacopera toate aspectele existentei exterioare si publice\u201c. Cele doua vor fuziona, la un moment dat; \u00eensa, dupa propria sa afirmatie, \u201epentru asta e nevoie de timp…\u201c \u00cen acest sens, \u00een prefata la volumul \u201eCandoare straina\u201c, Codrescu afirma: \u201eacestea sunt poeme scrise \u00een engleza de cineva care \u00eenvata limba pe masura ce le compunea. Cele dint\u00e2i texte sunt poeme rom\u00e2nesti care poarta o masca americana. E ca si cum le-as fi scris direct \u00een rom\u00e2neste, \u00eensa m-as fi vazut silit sa ma exprim \u00een engleza.\u201c Limba devine, pentru el, o unealta de care trebuie sa stie (sa \u00eenvete?) sa se foloseasca din ce \u00een ce mai bine. Dovada chiar unul dintre textele esentiale ale acestui volum, intitulat chiar \u201eBilingv\u201c: \u201elimba \u00eenvatata se afla mereu sub supravegherea limbii mele materne, asemenea unui prizonier \u00eentr-o cusca. Ulterior, aceasta limba noua a planuit sa evadeze, lucru cu care sunt \u00eentru totul de acord.\u201c \u00cen plus, devine evidenta si profunda preocupare pentru limbaj, precum si pentru capacitatea acestuia de a exprima \u00een mod privilegiat marile adevaruri ale fiintei. Pentru poet, cel a carui \u201emasina de tradus de pe muntele athos\/ are portaluri multiple pentru muritori si unul pentru eternitate\u201c (\u201eO silaba\u201c), valoarea primordiala a limbii ar putea sa fie pastrata doar prin intermediul experimentarii p\u00e2na la capat a unei profunde religiozitati, chiar daca aceasta e exprimata mereu \u00een raspar.
\nIar daca la suprafata unele poeme vorbesc despre identitate si provocarile careia omul trebuie sa-i faca fata \u00een ultimele decenii, pluralism (politic sau nu), tehnologie si binefacerile (ori blestemele) sale, la un nivel mai profund si citite altfel, doar cu mai multa luare-aminte, aceleasi texte abordeaza temele dintotdeauna ale marii lirici: copilaria, frumusetea, dragostea, moartea: \u201eMa plamadesc pe mine \u00eensumi dupa modelul cuiva pe care l-am \u00eenchipuit chiar eu la zece ani ratacind\/ prin labirintul, strazilor din orasul meu medieval, o fiinta\/ at\u00e2t de usoara, at\u00e2t de luminoasa, de rapida, de generoasa si de \u00eentreaga\/ \u00eenc\u00e2t aproape ca nu avea trup, ci doar o palarie neagra. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t\/ \u00eesi facea aparitia doar pe ploaie. P\u00e2na \u00een ziua de azi\/ el nu poate fi schilodit pentru ca e deopotriva afara & \u00eenauntru.\/ C\u00e2nd ma g\u00e2ndesc la el simt durerea modelelor mele de mai t\u00e2rziu.\u201c (\u201eModel work\u201c) Codrescu adopta, deci, masca celui marcat de (pre)dispozitiile contemporane, doar pentru a putea vorbi mai convingator despre ceea ce conteaza cu adevarat. Titlul prezentei antologii poetice nu este, asadar, nici el \u00eent\u00e2mplator ales, \u201eSo Recently Rent a World\u201c (\u201eO lume at\u00e2t de recent \u00eenchiriata\u201c), fac\u00e2nd aluzie la puterea financiara determinanta \u00een zilele noastre, capabila sa domine \/ \u00eenchirieze totul, p\u00e2na si lumea \u00eentreaga. Prin urmare, un anumit soi de narcisism ontologic \u00eel va determina pe poet sa-si asume voci lirice diferite si din ce \u00een ce mai numeroase si sa uzurpe, \u00een acest fel, surplusul de identitate al celuilalt\/ celorlalti: \u201e\u00cendemnul de a inventa poeti ma cuprinde adesea, ori de c\u00e2te ori aud o voce rostind ceea ce nu cred ca am spus eu, ci \u00eesi manifesta propria personalitate…\u201c
\nLucruri, produse, poeme<\/strong>
\nAbsenta contextului adecvat, dublata, uneori, de o lipsa a unui sens care sa justifice anumite actiuni este o alta realitate cotidiana. Iata cum o prezinta Codrescu \u00een poemul \u201ePaper on Humor\u201c: \u201eTotul suna amuzant \u00eentr-o revista de divertisment.\/ Ani de zile mi-am publicat poemele \u00een reviste de divertisment\/ asa \u00eenc\u00e2t nimeni sa nu observe c\u00e2t de triste erau.\u201c Fuziunea devine, \u00een mod evident, simpla confuzie, daca versurile sunt amuzante sau triste exclusiv \u00een functie de locul unde sunt publicate. \u00censa, paradoxal, poemele realmente ar putea fi receptate astfel, fie drept triste, fie drept amuzante, \u00een vreme ce finalul textului \u201eI am collected. Nothing matters to me\u201c, sugereaza importanta succesului si faimei mai mult sau mai putin iluzorii determinate de simpla includere \u00eentr-o antologie. A fi antologat (\u201ecollected\u201c) conteaza; nu si a fi citit \u2013 ca sa nu mai vorbim de cum ar trebui, ca poet, sa fii citit… Si nu sensul a fost distorsionat, \u00een cazul acesta, ci realitatea este ca arta \u00eensasi, \u00een perioada contemporana, e (sau poate fi) \u00eenteleasa (sau ne\u00eenteleasa) \u00een mult mai multe moduri si de catre mult mai multi oameni fata de epocile anterioare. Opera de arta sau, mai bine zis, produsul artistic se misca \u00een deplina libertate pe deasupra oricaror granite prestabilite, lipsita fiind, \u00eensa, de stravechiul sens transcendent, si astept\u00e2nd doar sa fie perceputa, observata, si doar eventual interpretata ori (re)contextualizata…
\nDupa cum se vede dintr-un poem precum \u201eBelligerance\u201c, autorul e pe deplin constient nu doar de absurditatea existentei \u00eentr-o lume \u00een care toate obiectele au devenit \u201eproduse\u201c (care trebuie cumparate, folosite, \u00eenlocuite, au nume specifice si faimoase, reprezent\u00e2nd marile firme!), ci si de situatia delicata a poetului \u00eentr-un astfel de spatiu: \u201eDe fapt \u00een acele vremuri pantofii nu aveau nume\/ dar eu eram futurist.\u201c Nu avem de-a face doar cu o abordare indirecta a temei trecerii timpului, ci si cu noua expresie pe care amintirea o primeste atunci c\u00e2nd e confruntata cu noile experiente\/ contexte\/ pretexte. Numai ca Andrei Codrescu stie si cum sa evite pericolele nostalgiei (v\u00e2rstei mijlocii?), oferind cititorului, de fiecare data c\u00e2nd aceasta pare a deveni nota predilecta, antidotul excelent dozat al ironiei. Poemul mizeaza mult nu doar pe jocurile de cuvinte (asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een alte situatii, de pilda \u00een deja citata \u201eOra de istorie si poezie\u201c: \u201ee doar o singura vocala diferita \u00eentre fetal si fatal\/ diferenta aceea esti TU\u201c) si pe inventivitatea lexicala, ci \u00een special pe rolul artei chiar si (mai ales…) \u00eentr-un asemenea cadru. Caci scriitorul \u00eencearca, \u00een fond, nu sa rezolve ori sa clarifice contradictiile si paradoxurile universului ce ne \u00eenconjoara, ci sa \u00eenvete sa traiasca \u00eempreuna cu ele, alaturi de ele, savur\u00e2ndu-le. Tocmai de aceea, numeroase texte au \u00een vedere chiar procesul (si procedeele) construirii poemului. \u00cen \u201eIntentie\u201c (\u201eIntentia mea e sa compun un poem\/ care sa cuprinda toate\/ marile versuri scrise vreodata;\/ vreau ca acest poem sa fie aici\/ mult timp dupa ce tu vei fi plecat.\u201c) sau \u201e\u00cempotriva sensului\u201c faptul este evident, iar autorul \u00eesi subliniaza \u00een repetate r\u00e2nduri si preocuparile metapoetice: \u201eTot ceea ce fac este \u00eempotriva sensului.\/Asta e partial intentionat, si \u00een cea mai mare parte spontan.\/ Oriunde m-as afla ma g\u00e2ndesc ca sunt \u00een alta parte.\/Asta se \u00eent\u00e2mpla partial pentru a induce \u00een eroare politia, si \u00een cea mai mare parte pentru\/ a ma evita pe mine \u00eensumi, mai a-\/ les atunci c\u00e2nd trebuie sa confirm\/ faptele evidente care \u00eentotdeauna\/ stau pe o masuta si atrag\/ atentia asupra lor.\u201c La fel se \u00eent\u00e2mpla \u00een \u201eDe rerum natura\u201c: \u201eV\u00e2nd mituri, nu poeme. Cu fiecare poem creste si o parte de mit. Mitul acesta nu-i \u00een poem. E \u00een mintea mea. Iar atunci c\u00e2nd editorii \u00eemi cer poeme pentru reviste, \u00eei pun sa-mi plateasca munca accept\u00e2nd si aceste mici mituri pe care le creez. Miturile astea apar la sf\u00e2rsitul revistelor, sub titlul DESPRE COLABORATORI sau deasupra poemelor mele, cu italice.\u201c
\nPoezia lui Andrei Codrescu, celebr\u00e2nd mereu diferenta (\u201eSunt Sf\u00e2ntul Ioan Botezatorul, opera mea anunta nasterea lui\/ Isus\u201c \u2013 \u201eDiferentele\u201c), are si rolul de a ajuta fiinta umana contemporana sa regaseasca uitata esenta a mitului si sa se reorienteze catre g\u00e2ndirea mitica, \u00een sensul pe care Mircea Eliade, unul dintre modelele de tinerete ale poetului, \u00eel dadea sintagmei. Universul liric ce ia, astfel, nastere, este reflectarea unei inedite combinatii \u00eentre o viziune dadaista \u00e0 la Tristan Tzara, instig\u00e2nd la nerespectarea logicii, si \u00eencercarea de resacralizare a lumii, dupa cum afirma Kenneth Warren, \u00eentr-o recenzie a acestui volum-antologie (\u201eFrom the beginning, then, Codrescu’s voice has been pledged to a sacramental act by which the de-sacralization of poetry through Tzara might be joined to a re-sacralization through Eliade\u201c): \u201eFiece sunet e religie.\/ Limba e doar un baiat din cor \u00een aceasta religie.\/ (…) Totusi, trebuie sa vorbesc cea mai inteligenta limba disponibila.\u201c (\u201ePredica de duminica\u201c) Codrescu stie foarte bine ca rec\u00e2stigarea \u00eencrederii secolelor trecute \u00een marile modele \u2013 fie ca e vorba despre cele religioase, ideologice sau estetice \u2013 este imposibila \u00een at\u00e2t de grabitul si de scepticul prezent. Tocmai de aceea, prin \u00eentreaga sa creatie poetica, el \u00eencearca sa depaseasca, cu gratie si ironie deopotriva, orice granita culturala, pentru a oferi o imagine c\u00e2t mai cuprinzatoare a si asupra lumii contemporane, a-i evidentia contradictiile, paradoxurile si diferentele, dar, \u00een egala masura, si pentru a-i explora nebanuitele potentialitati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei Codrescu, So Recently Rent a World. New and Selected Poems: 1968-2012, Coffee House Press, 2012   \u201e\u00centr-o zi am avut eu o idee.\/ Acest eu pe care tu nu-l stii.\/ Acest eu pe care abia de-l stiu eu.\u201c (Andrei Codrescu) Considerat unul dintre cei mai talentati scriitori americani ai momentului, \u201eun de Tocqueville al… Cite\u0219te mai mult »Poeme (mai) noi si (mai) vechi pentru o lume de inchiriat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3526,8948],"class_list":["post-15839","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-codrescu","tag-so-recently-rent-a-world-new-and-selected-poems-1968-2012"],"views":1509,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15839","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15839"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15839\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15839"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15839"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15839"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}