{"id":15830,"date":"2013-06-20T12:37:39","date_gmt":"2013-06-20T10:37:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15830"},"modified":"2013-06-20T12:37:39","modified_gmt":"2013-06-20T10:37:39","slug":"tiffmania-ii-scurte-insemnari-ale-unui-cinefil-extenuat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tiffmania-ii-scurte-insemnari-ale-unui-cinefil-extenuat\/","title":{"rendered":"TIFFmania II – scurte insemnari ale unui cinefil extenuat"},"content":{"rendered":"

Daca anul trecut am asteptat \u00een jur de patru ore \u00een ploaie la deschiderea festivalului, \u00een cadrul careia a fost proiectat filmul lui Tudor Giurgiu, anul acesta mi-am tinut pumnii \u00eencordati, am scr\u00e2snit din dinti, am zis vreo doua vorbe de duh si am sperat ca nu voi mai fi nevoita sa \u00eendur prea mult frig si prea multa apa. Rugamintea mi-a fost ascultata, si, av\u00e2nd \u00een vedere ca filmul de deschidere era de data aceasta \u00een regia lui Pedro Almod\u00f3var, cred cu siguranta ca ploaia nu \u00eesi avea locul \u00een acest peisaj exuberant.
\nTIFF 12 \u2013 de la Almod\u00f3var la Ulrich Seidl<\/strong>
\nAsadar, cea de-a 12 editie a Festivalului International de Film Transilvania s-a deschis cu cel mai recent lungmetraj al regizorului spaniol, ,,Los Amantes Pasajeros\u201c \u2013 o comedie spumoasa, la propriu si la figurat, care abunda \u00een caricaturizari bine punctate si mizeaza pe un dialog bine scris. Este notabila diferenta dintre acest film si ,,The Skin I live In\u201c, semn cum ca regizorul s-a \u00eentors la vechile suplicii, iar amprenta regizorala, care e legata de un subiect preferat al lui Almod\u00f3var\u00a0 \u2013 homosexualitatea \u2013 nu lipseste, ba chiar e adusa la un nivel suprem de cult image. Dincolo de aceasta deschidere, care a capatat nuante telenovelistice, realizezi ca e TIFF atunci c\u00e2nd cele zece zile trec pe neasteptate, c\u00e2nd tot ceea ce \u00eeti aduci aminte sunt fr\u00e2nturi din filmele pe care mai apoi le cauti disperat prin program, si c\u00e2nd trecerea orelor a \u00eencetat sa mai \u00eensemne ceva pentru tine. Iar daca dupa acele c\u00e2teva zile pline de activitate esti \u00een stare sa te uiti si la trilogia semnata de Ulrich Seidl, ,,Paradise\u201c, care si-a gasit culcus si pe la Cluj, asta \u00eenseamna ca \u00eenca nu ai ,,\u00eembatr\u00e2nit\u201c si ca mintea \u00eemb\u00e2csita de filme nu te lasa la greu.
\nAsadar, filmele care fac parte din trilogia lui Seidl sunt povesti care se \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul a trei mari teme subliniate si prin titlurile alese: ,,Love\u201c, ,,Faith\u201c si ,,Hope\u201c. Pentru cei familiarizati cu maniera directa a regizorului de a aborda viata si ramificatiile ei spirituale si sociale, trilogia este un mic deliciu. Este adevarat ca specificitatea lui Seidl, al carui stil musteste de o sinceritate debordanta, de o veridicitate de tip documentar, si care e \u00eencadrat de un chenar ironic si crud, te poate calca pe nervi, dat fiind faptul ca regizorul \u00eeti serveste pe tava o realitate pe care, de cele mai multe ori, o respingi si o arunci \u00eentr-un coltisor \u00eentunecat. Ei bine, despre asta e vorba, \u00een general, \u00een aceasta trilogie, dar lucrul cel mai interesant pe care l-am putut remarca este faptul ca personajele alese faceau parte din aceeasi familie si, daca nu erau \u00eendeaproape \u00eenrudite, atunci aveau o legatura, sau relatie puternica \u00eentre ele.
\nO bijuterie sovietica uitata<\/strong>
\nTrec\u00e2nd peste ,,brutalitatea\u201c schematica a lui Seidl, o noua descoperire la TIFF, pe anul acesta, a fost filmul ,,Earth\u201c \u00een regia lui Aleksandr Dovzhenko. Dat\u00e2nd din 1930, pelicula este o mica bijuterie cinematografica, uitata prin arhivele filmelor sovietice, si care a fost readusa la viata cu ajutorul muzicii compuse de formatia DakhaBrakha. Pelicula este o scurta monografie \u2013 inclusa \u00een categoria filmelor propagandiste \u2013 a unor sateni care doresc sa scape de colectivizarea pam\u00e2ntului, impusa de detinatorul local al acestuia. Surprins \u00een cadre fixe, fotografice, filmul \u00eenregistreaza un album al unei comunitati, care lupta pentru acelasi scop \u2013 eliberarea pam\u00e2ntului. Intertitlurile jongleaza printre expresiile \u00eenramate ale personajelor, iar vorbele lor nu sunt de prisos, caci se dovedesc a fi c\u00e2t se poate de ironice si anunta, \u00eentr-un fel sau altul, un final tragic. Muzica celor de la DakhaBrakha s-a mulat perfect pe scheletul ponosit al filmului, prin variatii ale ritmului care completeaza actiunea sau expresiile personajelor. Cred ca cele mai frumoase descoperiri la TIFF sunt de acest fel \u2013 lucruri neasteptate, filme demult uitate si recontextualizate, alaturi de un acompaniament live.
\nZilele Filmului Rom\u00e2nesc <\/strong>
\n\u2013 d\u00e9j\u00e0 d\u00e9j\u00e0 vu<\/strong>
\nAm \u00eent\u00e2mpinat cu o si mai mare curiozitate debutul sectiunii Zilele Filmului Rom\u00e2nesc, mai cu seama ca unul dintre participantii din competitia de anul trecut, Dan Chisu, a revenit cu cel mai recent lungmetraj al sau, ,,D\u00e9j\u00e0 Vu\u201c. Curiozitatea mea a fost st\u00e2rnita, \u00een mare parte, de stirile pe care le-am citit \u00een presa, care afirmau ca lungmetrajul ar fi un experiment cinematografic, filmat \u00eentr-o maniera unica \u00een Rom\u00e2nia. Filmul spune povestea unui barbat de 50 de ani, care se hotaraste sa divorteze si sa ram\u00e2na \u00eempreuna cu amanta lui pe care o are de trei ani. Pelicula este construita doar din unghiuri subiective, urmarind P.O.V-ul (point of view) lui Mihai, de la \u00eenceput p\u00e2na la sf\u00e2rsit, cu foarte putine taieturi de montaj, iar la imagine (la aparat) se afla \u00eensusi Dan Chisu, alaturi de un alt operator.
\nAceasta tehnica nu este at\u00e2t de rara \u00een Rom\u00e2nia, pentru ca, daca stau bine sa ma g\u00e2ndesc, si Adrian Sitaru a folosit-o cu v\u00e2rf si \u00eendesat \u00een ,,Pescuit Sportiv\u201c, ba chiar a continuat sa o utilizeze ca pe o tusa personala si \u00een alte filme ale sale, precum ,,Din dragoste cu cele mai bune intentii\u201c, sau ,,Domestic\u201c. Dincolo de asa-zisa tehnica inedita cu care se lauda filmul lui Chisu, povestea prezentata este una banala, cu dialoguri a caror unica datorie este aceea de a ocupa timpul filmic. O alta problema este cea legata de titlul filmului si de scopul pe care \u00eel poate avea un asemenea titlu. Este o diferenta foarte subtire, ca un fir de ata, \u00eentre d\u00e9j\u00e0 vu si amintire, sau, \u00een film, flashback. Asa-zisele d\u00e9j\u00e0 vu-uri pe care le propune Chisu nu par a fi altceva dec\u00e2t niste flashbackuri ale protagonistului, ce apar atunci c\u00e2nd acesta se afla \u00een acelasi loc, dar cu o alta persoana. Singurul d\u00e9j\u00e0 vu autentic este cel de la \u00eenceputul filmului, care contureaza un alt tip de atmosfera. Dincolo de toate aceste observatii, cea mai mare problema este faptul ca filmul se termina cam pe la jumatate, adica fix atunci c\u00e2nd ar fi putut sa devina mai incitant si s-ar fi putut \u00eendrepta spre un punct culminant mult mai complex.
\nO alta dezamagire este adaptarea nuvelei fantastice a lui Mircea Eliade, ,,Domnisoara Christina\u201c, \u00een regia lui Alexandru Maftei. Bine\u00eenteles, filmul rom\u00e2nesc nu sta asa de bine la capitolul adaptari, dar adevarul e ca, oric\u00e2t de dificila poate parea misiunea de realiza aceasta adaptare, opera scriitorului ofera at\u00e2t de multe posibilitati, chiar si la nivel filmic, \u00eenc\u00e2t poate iesi o minunatie fara prea mult efort. Din pacate, aici nu a fost cazul. Desi regizorul a afirmat ca a petrecut doi ani lucr\u00e2nd la acest film (adica la scenariu), tot ce am retinut din el \u2013 av\u00e2nd \u00een vedere ca ma numar printre cei care au citit nuvela \u2013 a fost cantitatea incomensurabila de muzica si de foley. Pe tot parcursul filmului m-am simtit ca si cum m-as fi uitat la un film de-al lui Sergiu Nicolaescu. Or, tensiunea pe care o genereaza aceasta nuvela e diminuata tocmai din cauza sound-ului \u00een exces. Replicile taioase, interpretate de unii actori la fel de taios, iar de altii c\u00e2t se poate de teatral, sunt completate de muzica doar pentru a dramatiza si mai mult ceea ce nu trebuia dramatizat. Astfel, povestea a fost obligata sa curga la vale si sa treaca \u00eentr-o clipita, ram\u00e2n\u00e2nd blocata printre pietre si st\u00e2nci \u2013 adica de aglomerarea de efecte sonore\/foley \u00een momentele de ,,privire \u00een gol\u201c ale personajelor.
\nMiracolul filmului cehoslovac<\/strong>
\n\u00cen ciuda neplacerilor sau a dezamagirilor pe care ti le poate lasa un film, sau o serie de filme, efectul TIFF are puterea de a le diminua, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, si de a te proiecta \u00eentr-o alta lume. Trebuie sa recunosc faptul ca anul acesta am avut o satisfactie personala \u00een ceea ce priveste premiul pentru \u00eentreaga activitate. \u00cenainte ca TIFF-ul sa \u00eenceapa, din nou, la Cluj, interesul meu pentru Noul Val Cehoslovac \u00eencepea sa se dezvolte \u2013 si continua, cu at\u00e2t mai mult, sa se dezvolte dupa aceasta editie TIFF. Asadar, am fost entuziasmata atunci c\u00e2nd am aflat ca Jir\u00ed Menzel, unul dintre reprezentantii Noului Val Cehoslovac, a primit \u00een 2013 acest premiu. A fost o suprapunere interesanta \u00eentre atractia mea pentru asa-zisul ,,Miracol al Filmului Cehoslovac\u201c si focusul TIFF-ului de anul acesta. Cu titlu de recomandare, as putea mentiona c\u00e2teva filme, precum ,,Birds, Orphans and Fools\u201c, ,,The Sun in a Net\u201c si ,,Closely Watched Trains\u201c (care \u00eei apartine lui Menzel) \u2013 filme care se disting \u00een mod pregnant de cele ale Noului Val Francez, \u00eendeosebi prin imagine, scenografie si cromatica, fiind puternic \u00eenfipte \u00een cultura traditionala. Cu toate ca mizeaza pe tuse suprarealiste inspirate din folclor, aceste filme au, totusi, acelasi discurs de factura sociala sau politica pe care \u00eel au si cele franceze.
\nUn alt moment emotionant a fost si aparitia lui Lucian Pintilie, prezentat de Cristi Puiu, \u00een cadrul lansarii integralei regizorului pe DVD. Momentul a culminat cu o proiectie a unei conferinte de presa din 1996, \u00eenainte ca filmul lui Pintilie, ,,Prea t\u00e2rziu\u201c, sa fie lansat \u00een cinematografele din Rom\u00e2nia, dupa \u00eentoarcerea regizorului de la Cannes. Emotia unui asemenea moment a fost generata \u00eendeosebi de patosul cu care vorbea regizorul rom\u00e2n despre propriul sau film, dar si despre alte aspecte ale vietii, \u00een general. Ei bine, e ceea ce as putea numi o bucata rupta dintr-o alta lume, o pasiune istovitoare care, aparent, \u00een contextul actual al cinematografiei rom\u00e2nesti nu mai exista.
\nAnand Gandhi \u2013 marele c\u00e2stigator<\/strong>
\n\u00cen ceea ce priveste filmele din competitie, premiul cel mare i-a revenit regizorului indian Anand Gandhi, pentru pelicula ,,Ship of Theseus\u201c \u2013 am descoperit, astfel, un film neasteptat de bun, cu un discurs poate prea puternic \u00eenradacinat \u00een raportul dintre spiritualitate si viata. Filmul spune trei povesti separate ale unor oameni \u2013 o fotografa oarba, un calugar rapus de boala si un agent de v\u00e2nzari care lupta \u00eempotriva traficului ilegal de organe \u2013 care, de fapt, sunt conectate printr-o fr\u00e2nghie invizibila si care, catre final se intersecteaza. ,,Ship of Theseus\u201c a c\u00e2stigat premiul si pentru cea mai buna imagine, si, \u00eentr-adevar, aceasta a avut puterea de a surprinde, mai ales prin filmarea de m\u00e2na, zgomotul interior al fiecaruia dintre protagonisti, dar si aglomeratia specifica strazilor din Mumbai, redata ca fundal al relatiilor dintre personaje.
\nTIFF-ul a avut si anul acesta destule surprize care sa-i incite pe vizitatori, si chiar pe voluntarii \u2013 nu putini \u2013 care ajuta la organizarea acestui festival, dar, mai mult, pe cei ca mine, care se \u00eencumeta sa practice ,,sporturi extreme\u201c si sa porneasca la maratoane de asemenea anvergura. Stii sigur ca, atunci c\u00e2nd se aproprie TIFF-ul, vei avea parte de o iesire din rutina, si, apoi, de o asa-zisa depresie post-tiffista. \u00cencerc\u00e2nd sa gasesc o comparatie c\u00e2t se poate de buna pentru a descrie pe scurt starea TIFF, am ajuns la concluzia ca acest festival e un fel de viroza pe care o capeti \u00een iernile lungi si geroase, si care se reactiveaza \u00een fiecare an, las\u00e2nd \u00een urma at\u00e2t o stare de extaz, c\u00e2t si o oboseala fizica si psihica de proportii. Dar problema cea mai mare e ca p\u00e2na si aceasta viroza trece, desi, \u00een mod paradoxal, tu nu ai vrea sa scapi de ea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daca anul trecut am asteptat \u00een jur de patru ore \u00een ploaie la deschiderea festivalului, \u00een cadrul careia a fost proiectat filmul lui Tudor Giurgiu, anul acesta mi-am tinut pumnii \u00eencordati, am scr\u00e2snit din dinti, am zis vreo doua vorbe de duh si am sperat ca nu voi mai fi nevoita sa \u00eendur prea mult… Cite\u0219te mai mult »TIFFmania II – scurte insemnari ale unui cinefil extenuat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[8945],"class_list":["post-15830","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-international-de-film-transilvania"],"views":874,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15830","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15830"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15830\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15830"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15830"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15830"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}