M-am re\u00eent\u00e2lnit, nu de multa vreme, cu dramaturgul Matei Visniec care a venit din nou la Botosani dupa multi ani de la ultima lui vizita, de la care, \u00een statutul si biografia lui, s-au\u00a0 petrecut schimbari impresionante, cele cunoscute de orice persoana aflata \u00eentr-o c\u00e2t de vaga conexiune cu sfera culturii. Adica el este azi o celebritate, o vedeta care a cucerit Parisul, asadar nu orice loc anonim din\u00a0 lume, ci chiar Orasul Luminilor care a dat secole de-a r\u00e2ndul tonul modei culturale; el e azi un dramaturg jucat pe zeci de scene ale lumii, tradus \u00een numeroase limbi, apreciat de cunoscatori si respectat de marele public. Ce mai, e un nume dintre cele cu care rom\u00e2nii de azi se m\u00e2ndresc, chiar daca, din decenta si nu numai, uneori se fac ca asa se cuvine sa fie lucrurile.
\nPrilejul vizitei lui la Botosani, ca si \u00een alte c\u00e2teva locuri din tara, \u2013 fireste, mai \u00eent\u00e2i de toate, \u00een Radauti, orasul sau natal (care este si al meu) \u2013 \u00eentr-un turneu organizat de intrepida poeta Carmen Veronica Steiciuc de la Suceava, a fost, de fapt, o \u00eent\u00e2lnire mai complexa a acestui creator cu publicul rom\u00e2nesc si a cuprins conferinte, lansari de carti s.a., proiect al carui element principal a fost prezentarea unui spectacol neobisnuit. Si anume, pornind de la faptul ca, \u00eenainte de orice, Visniec a fost si a ramas \u00een esenta sa profunda poet, a conceput un mod spectacular de a transforma personajul liric \u00een personaj dramatic, cu ajutorul unor colaboratori dotati cu experient\u00e3 teatrala, trupa \u201eMr. Delagare & CIE\u201c din Paris, care realizeaza \u00eempreuna un original dialog al artelor ce aminteste de conceptele dob\u00e2ndite de-a lungul timpului \u00een diacronia culturala a lumii; de pilda, de simbolismul \u00een care \u201ecuv\u00e2nt, culoare, sunet\/ se-ng\u00e2na si-si raspund\u201c, proclam\u00e2nd \u00eensa suprematia\u00a0 acelei sintagme \u201ede la musique avant toute chose\u201c. \u00cen esenta, acesti protagonisti interpreteaza poezia, \u00een special pe cea a autorului bucovineano-parizian, sub emblema primei sale carti de poezie, \u201eLa ville d’un seul habitant\u201c, dar, \u00een semn de curtoazie (sine qua non pe malurile Senei!) si fata de c\u00e2tiva poeti rom\u00e2ni agreati de acesta. Modul cum frazeaza actorul si cum induce modulatiile\u00a0 verbale, accentu\u00e2nd esentele textului poetic, printr-o infinitate de nuante subtile si sugestive ale rostirii scenice, subliniate prin diferitele modalitati originale ale acompaniamentului instrumental, devenit un veritabil partener de dialog scenic \u2013 un personaj ce da cuv\u00e2ntului replici nonverbale \u2013 face ca poezia sa-si depaseasca statutul de text linear, condamnat la a fi revelat doar prin lectura individuala, devenind o arta tridimensionala cu reale virtuti spectaculare.
\nAcest exemplu mi-a amintit de un aspect ce mi-a st\u00e2rnit nu demult nedumerirea si tristetea. Si anume, \u00een cadrul unui grandios concurs-serial de televiziune \u00een\u00a0 care se urmarea revelarea diferitelor talente ale candidatilor, atunci c\u00e2nd vreunul dintre acestia \u00eencerca sa\u00a0 abordeze un text poetic, chiar din Eminescu, sau, \u00een genere, sa aduca \u00een atentie latura literara, g\u00e2ndind,\u00a0 pe buna dreptate, ca si creatia literara este rod al talentului, juriul, altminteri format din oameni simpatici si educati, \u00eentrerupea rapid evolutia acelora, apas\u00e2nd butonul hortativ cu o vadita idiosincrazie manifestata fata de tot ce e poezie si literatura, stimul\u00e2nd \u00een acest sens\u00a0 si reactia consonant peiorativa\u00a0 a publicului t\u00e2nar din sala, cu argumentul ca aceasta zona nu produce spectacol (ca si cum talentul ar fi doar un apanaj al artelor scenice!). Spectacolul realizat de companionii parizieni ai lui Matei Visniec, \u00eenaltat pe fundatia poeziei, mi s-a parut cea mai elocventa si potrivita replica polemica fata de acea atitudine desconsideranta si-mi pare rau ca nu a fost prezentat la televiziune la o ora de v\u00e2rf spre a demonstra publicului larg cum se poate face spectacol din poezie daca ai ingeniozitate, mobilitate si talent si, mai ales, credinta \u00een virtutile poeziei.<\/p>\n
*<\/p>\n
Vizita lui la teatrul botosanean a \u00eensemnat si o conversatie lipsita de formalism cu publicul interesat de avatarurile unui creator de o asemenea anvergura. El a povestit pe un\u00a0 ton\u00a0 firesc si sincer despre \u00eent\u00e2lnirea sa cu mediul francez\u00a0 \u00een care, pe de o parte, a gasit la tot pasul o sumedenie de urme ale predecesorilor rom\u00e2ni care au marcat cu prezenta lor trecutul si chiar cultura marelui oras si, pe de alta parte, despre senzatia de d\u00e9j\u00e0 vu pe care i-a produs-o acel areal pe care \u00eel cunostea parca dintotdeauna, apropriat fiind din lecturile bogatei biblioteci scolare din Radautii copilariei noastre comune, acelea care i-au acordat \u201eprimul azil politic\u201c. Apoi, \u00een cadru restr\u00e2ns, conversatia noastra a alunecat spre amintirile comune despre acel mediu saturat de influenta benefica dar dureroasa a detrunchiatului Cernauti, la profesorii nostri (cu o reverenta mult patimitului intelectual Nicolae Hlinschi, profesorul nostru de rom\u00e2na), la revista debutului si liceului nostru, \u201eLumina\u201c s.a.m.d. Totul fara\u00a0 morga si arogant\u00e3, doar cu \u00eentelepciune si bun-simt.<\/p>\n
*<\/p>\n
Cu acel prilej mi-am amintit si de o alta vizita a lui la Teatrul \u201eMihai Eminescu\u201c din Botosani, din iarna anului 1987 c\u00e2nd a sosit la premiera unui spectacol pe care \u00eel realizasem \u00eempreuna cu colectivul pe care-l conduceam atunci ca directoare. Era cunoscuta piesa \u201eSluga la doi stap\u00e2ni\u201c de Carlo Goldoni din care echipa noastra, av\u00e2nd la pupitrul regizoral pe Laurian Oniga, studentul preferat al Catalinei Buzoianu, iar ca asistent de regie pe \u00eenca nestiutul Dan Puric \u2013 pe atunci actor stagiar al teatrului \u2013 a realizat un spectacol cu totul deosebit ce a antrenat ca \u00eentr-un turbion de energie creatoare \u2013 \u00een care se manifesta deja, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, forta polarizanta a lui Dan Puric \u2013 aproape \u00eentreaga trupa a teatrului \u00een jurul nucleului de tineret. \u00cen seara premierei a sosit la Botosani o galerie de spectatori avizati printre care se afla si t\u00e2narul poet si jurnalist Matei Visniec, cel caruia maestrul Valentin Silvestru, adevarata \u201einstanta de consacrare\u201c teatrala, \u00eei daduse deja girul si \u201ebotezul\u201c de om al teatrului scriind astfel despre Matei Visniec: \u201eEl e acum pentru mine un incontestabil dramaturg. Nu ram\u00e2ne dec\u00e2t sa afle teatrele ca piesele sale exista, c\u00e3 sunt tiparite (…) ca, prin urmare, e pregatit sub multe raporturi sa intre \u00een fermecatoarea bolgie a scenei\u201c(1). La r\u00e2ndul sau, dramaturgul nu va uita si nu va minimaliza peste ani rolul marelui critic \u00een devenirea sa teatrala: \u201eUn mare ajutor mi-a venit si din partea lui Valentin Silvestru, autoritatea aproape suprema a criticii teatrale rom\u00e2nesti din acei ani, redactor la \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb. (…) M-a chemat deci la el \u00een birou si mi-a spus: Luati loc, v-am chemat pentru ca sunteti un autor adevarat\u201c(2).
\nAcel spectacol al nostru, realizat de trupa teatrului din Botosani, avea sa entuziasmeze publicul, si nu oricare, ci chiar pe cel din Bucuresti \u00eentr-un turneu \u00eentreprins special \u00een Capitala, dar si, la unison, \u00eentreaga critica teatrala \u00een frunte cu seniorul Valentin Silvestru, cel care ne-a fost mereu alaturi. Au scris atunci multi alti comentatori (am numarat parca vreo 12 cronici, toate apreciative!), printre care at\u00e2t Valentin Silvestru, dar si t\u00e2narul dramaturg Matei Visniec, atunci \u00een calitate de cronicar teatral al revistei \u201eContemporanul\u201c din Bucuresti. Dupa ani am gasit printre vechile mele h\u00e2rtii cronica pe care a scris-o cronicarul teatral Matei Visniec. Citez din cuprinsul ei: \u201eComedia \u00abSluga la doi stap\u00e2ni\u00bb de Carlo Goldoni montata la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani continua programul deosebit de ambitios al acestei institutii de a gazdui veritabile dialoguri artistice, \u00een sensul accesului la experiment, la inovatia formei, la stimularea expresiei originale. (…) Povestea inedita pe care ne-o istoriseste vizual regizorul este deosebit de captivanta pentru ca pe acest al doilea nivel al spectacolului coerenta este impecabila si simbolurile au pregnanta. (…) O ciudata melancolie pluteste peste acest spectacol al dramei actorului care se dezvaluie pe sine, el, luptatorul obosit de himere. (…) Acest spectacol interesant, cu \u00eentrebarile lui, cu raspunsurile mai mult sau mai putin limpezi pe care le ofera, cu tensiunile lui si cu momentele de fina poezie contine chiar mai multe puncte de neliniste dec\u00e2t ar fi nevoie pentru a porni \u00een cautarea adevarului.\u201c(3)<\/p>\n
*<\/p>\n
Dupa at\u00e2tia ani de la acel spectacol exceptional, mi s-a parut ca se manifesta o voluta a simetriei ce consuna cu un alt eveniment provocat de piesa lui Matei Visniec \u201eCaii la fereastra\u201c, montata la teatrul botosanean (4), spectacol caruia mi s-a parut, dupa ce l-am vizionat la putina vreme de la \u00eent\u00e2lnirea relatata mai sus, ca i se potrivesc oarecum cele scrise odinioara de cronicarul cu acelasi nume. Adica, si acum ca si atunci, \u201ecoerenta este impecabila si simbolurile au pregnanta\u201c. Int\u00e2lnirea acestei piese cu regizorul Petru Vutcarau, familiarizat deja cu dramaturgia lui Visniec, a produs un spectacol tulburator \u00een care marile coordonate ale textului sunt puse \u00een lumina cu\u00a0 acuratete si consonanta ideatica. S-a scris mult despre aceasta prima piesa a lui Visniec ce poarta deja galoanele propriei istoricitati, s-au relevat si subliniat marile sale simboluri si conotatii. Spectatorul care e azi, familiarizat \u00eendelung, prin voia destinului, cu limbajul teatral, cu toate bunele si relele acestei lumi a scenei, a trait o tulburare aparte privind aceasta at\u00e2t de cunoscuta piesa \u00een \u00eentruparea de acum. Am ascultat dialogul de \u00eenceput dintre fiul imberb ce \u00eembraca uniforma \u00eenrolarii si mama care-i face valiza, av\u00e2nd \u00een memoria culturala ce ne-a \u00eenzestrat cu intertextualismul inerent al unei istorii suprasaturate de repere, modelul teatrului absurd, cel al ratarii de-a comunica, dar si receptarea acestei secvente ca fiind provocatoare de comic savuros. Dincolo de toate, am perceput si am vibrat profund la tragismul general uman al universalei si anistoricei drame a Mamei care-si ascunde dupa replicile si sfaturile marunt pragmatice spaima uriasa de a trebui sa se desparta pentru prima data de pruncul sau nascut \u00een durere si leganat cu nesf\u00e2rsita afectiune si \u00eengrijorare materna \u00een zeci de nopti de nesomn, pe care l-a ocrotit si l-a vazut cresc\u00e2nd, propulsat parca \u00een acest proces de energia si combustibilul vointei sale tematoare, \u00eenvat\u00e2ndu-l sa faca primii pasi, sa rosteasca primul cuv\u00e2nt, sa scrie prima litera si c\u00e2te altele ale devenirii omului din copil. Toate aceste lucruri si at\u00e2tea altele aidoma sunt, de fapt, cele \u00eempachetate \u00een valiza pe care i-o pregateste Mama \u2013 personaj universal \u2013 copilului sau ce, din pacate, si-a ispravit copilaria si pe care o forta straina, rece si nespus de rea \u00eel obliga s-o paraseasca si sa plece \u00een necunoscut, \u00eentr-o directie \u00een care sf\u00e2rsitul este o foarte posibila probabilitate. Si care chiar se produce \u00eentr-adevar si vestea, de un intens tragism, se \u00eentoarce prin intermediul unui hieratic Mesager, politicos, candid, chiar afectuos si \u00eenarmat cu un buchet de flori ce poate fi semnul\u00a0 curtoaziei sale de musafir, dar si al omagiului sepulcral.
\nMai e vorba \u00een aceasta piesa dar si \u00een altele ale lui Visniec despre manipularea oamenilor, o meditatie despre modul cum vointa, mania, obsesia, ambitia dementa a\u00a0 unui singur om devin o fort\u00e3 generala distructiva care se impune tuturor celor din jurul sau\u00a0 printr-un mecanism psihologic \u00eenca inexplicabil. Scena dialogului dintre cei doi soti \u00een jurul mesei din sufragerie, \u00een care t\u00e2narul barbat \u00eel invoca \u00eentr-o adoratie progresiva pe atotstiutorul Colonel, este deosebit de elocventa pentru\u00a0 acel mecanism psihologic de inducere a g\u00e2ndirii altcuiva \u00een mintea unui om care-si modifica astfel, fara sa stie sau sa vrea, esenta fiintei si Sinelui sau, devenind altcineva capabil de acte cu totul reprobabile si regretabile ulterior. Iar acel grup de oameni se mareste din aproape \u00een aproape, precum cercul produs de un\u00a0 tzunami pe ocean, p\u00e2na cuprinde orase, tari si continente, muta hotare, schimba istoria si geografia, ravaseste ca un cutremur devastator sau ca un diluviu catastrofal destinele personale ale oamenilor, rosturile firesti, normale, ale familiilor, ale asezarilor,\u00a0 configur\u00e2nd impactul produs asupra vietilor private de ravagiile istoriei manipulate de dementi. Poate ca \u00een aceasta tema obsesiva a autorului se manifesta si un ecou subliminal al acelei tensiuni si frustrari teribile a bucovinenilor ce au supravietuit masacrului de la F\u00e2nt\u00e2na Alba si a celor care s-au refugiat \u00een Radautii copilariei noastre, din nordul detrunchiat al acelei provincii at\u00e2t de iubite de Eminescu.
\nAm lasat la urma un simbol teatral ce m-a impresionat \u00een mod izbitor, acela al eroului ucis de iuresul multimii si diseminat pe talpile sutelor de bocanci anonimi. Regizorul a gasit o modalitate foarte expresiva de-a traduce prin\u00a0 semn teatral aceasta idee ravasitoare a dramaturgului despre care s-ar putea scrie \u00eentregi eseuri doctorale: vaduvei \u00eendoliate i se aduce, \u00een locul sicriului cu trupul ne\u00eensufletit, un odgon nesf\u00e2rsit pe care sunt \u00eensirati zecile de bocanci anonimi ce-i poarta trupul pe talpi. Vederea lor mi-a adus la suprafata memoriei un alt simbol cultural consonant. Si anume, acel pasaj din \u201eOriginea operei de arta\u201c a lui Heidegger, referitor la tabloul lui Van Gogh, din care reproduc \u00een continuare pentru a sublinia corespondenta acestor paralele de g\u00e2ndire. \u201eO pereche de \u00eencaltari taranesti si nimic mai mult. Si totusi… Din deschiderea \u00eentunecata a interiorului lor labartat se desprinde truda pasilor munciti. \u00cen soliditatea greoaie dar nu lipsita de noblete a \u00eencaltarilor s-a acumulat \u00eencr\u00e2ncenarea mersului domol prin brazdele departe \u00eentinse si mereu aceleasi ale c\u00e2mpului, peste care bate aprig, v\u00e2ntul. (…) Din aceste \u00eencaltari se desprinde grija muta pentru p\u00e2inea cea de toate zilele, bucuria tacuta de-a fi razbit din nou nevointa, uimirea \u00een fata miracolului nasterii si zbaterea sub amenintarea mortii. Toate acestea noi nu le vedem dec\u00e2t privind \u00eencaltarile din tabloul lui Van Gogh. (…) Opera de arta ne-a facut sa \u00eentelegem ce sunt cu adevarat \u00eencaltarile. (…) Esenta artei ar fi asadar aceasta: punerea-de-sine-\u00een opera a adevarului fiintarii\u201c(5). Si, \u00eentr-adevar, acea gramada de bocanci cazoni din piesa lui Visniec, simboliz\u00e2nd tragedia cumplita si inutila a at\u00e2tor tineri cazuti oriunde si oric\u00e2nd pe c\u00e2mpurile razboaielor absurde, adica a vietii Omului obisnuit zdrobit si aneantizat de uriasa forta distructiva, despre care s-ar putea povesti romane \u00eentregi, ne reveleaza azi, \u00eenca o data, prin alte mijloace, aceasta esenta a artei.
\nAceasta complexa re\u00eent\u00e2lnire cu Matei Visniec mi-a confirmat \u00eenca o data imaginea unei personalitati care, pornita la drum din orasul dintre m\u00e2nastirile Bucovinei, a gasit echilibrul \u00eentre general si particular, \u00eentre marile probleme ale lumii \u00eentregi si cele ale individului si ale sufletului omenesc, adesea strivit de roata istorei determinate de insi monstruosi, scrisul sau constituindu-se astfel \u00een cea mai ingenioasa arma de lupta pentru pace. General umanul, valor\u00e2nd la fel pentru omul din Rom\u00e2nia, din Franta, din Rusia ori din Japonia, exprimat de el cu o fina dozare a mijloacelor, face ca scrisul lui sa vorbeasca la fel tuturor oamenilor de pe pam\u00e2nt, relev\u00e2nd absurdul ce at\u00e2t de des ne guverneaza pe toti.<\/p>\n
<\/p>\n
Note:
\n(1) Valentin Silvestru, \u201eJurnal de critic\u201c, \u00een \u201eTeatrul\u201c, 1984, nr. 2., p. 93, apud Anca Ifrim, \u201eValentin Silvestru, omul de teatru\u201c, Ed. Quadrat, 2012, Botosani, p.109.
\n(2) Ibidem, din: Matei Visniec, \u201eCronica ideilor tulburatoare\u201c, Bucuresti, Ed. Polirom, 2010, p.296.
\n(3) Matei Visniec, \u201eComedia ca pretext\u201c, \u00een \u201eContemporanul\u201c din 13 februarie 1987, Bucuresti.
\n(4) DISTRIBUTIA: Mesagerul \u2013 Bogdan Muncaciu, Mama \u2013 Gina Patrascu, Fiul \u2013 Ioan Cretescu, Tatal \u2013 Volin Costin, Fiica \u2013 Andreea Motcu, Sotia \u2013 Mirela Nistor, Sotul \u2013 Alexandru Dobinciuc, Regia \u2013 Petru Vutcarau, Scenografia \u2013 Mihai Pastramagiu, Ilustratia muzicala \u2013 Sergiu Screlea
\n(5) Martin Heidegger, \u201eOriginea operei de arta\u201c, traducere si note Thomas Kleininger si Gabriel Liiceanu, Studiu introductiv: Constantin Noica, Ed. Univers,1982, Bucuresti, p. 50.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"M-am re\u00eent\u00e2lnit, nu de multa vreme, cu dramaturgul Matei Visniec care a venit din nou la Botosani dupa multi ani de la ultima lui vizita, de la care, \u00een statutul si biografia lui, s-au\u00a0 petrecut schimbari impresionante, cele cunoscute de orice persoana aflata \u00eentr-o c\u00e2t de vaga conexiune cu sfera culturii. Adica el este azi… Cite\u0219te mai mult »Reint\u00e2lnire cu Matei Visniec<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8944],"class_list":["post-15828","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-matei-visniec"],"views":1299,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15828","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15828"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15828\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15828"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15828"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15828"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}