Prozatorul si jurnalistul Grigore Ilisei a publicat la Editura Nicodim Caligraful o substantiala antologie a interviurilor si dialogurilor cu Zoe Dumitrescu-Busulenga \u2013 Maica Benedicta, intitulata \u201eCredinte, marturisiri, \u00eenvataminte\u201c \u2013 pretioasa si, as spune, pioasa restituire, interes\u00e2nd istoria literara si istoria culturii \u00een general. El a selectat 47 de convorbiri din cele peste 70 aparute de-a lungul a mai mult de patru decenii \u00een ziare, reviste si volume. \u00cen prefata acestei instructive si delectabile carti \u2013 o editie de autor \u2013 Ilisei semneaza un admirabil eseu \u00een care practic reliefeaza trasaturile (auto)portretului unui carturar si umanist, cu un destin aparte, ce \u00eei apare ca un personaj \u201ecare si-ar fi putut afla locul \u00een pagini de Thomas Mann\u201c; comparatie inspirata, definitorie, de o remarcabila finete psihologica bazata pe o buna si cunoastere \u00een timp a carturarului si omului Zoe Dumitrescu-Busulenga, a caracterului sau.
\nReputat eminescolog si comparatist de o impresionanta cuprindere, Doamna Zoe, cum \u00eei spuneau confratii, colaboratorii, studentii, cu respectuoasa si plina de tandrete familiaritate, a fost mai ales un mare profesor, \u00een pofida faptului ca, potrivit propriei marturisiri, nu si-a dorit o astfel de cariera, pasiunea sa fiind muzica. Un profesor cu tinuta lui Vianu si Calinescu deopotriva, primul constituind pentru ea modelul intelectual si moral suprem. De altfel, una dintre temele principale ale dialogurilor este tocmai cea a modelului catalizator, a rolului decisiv al acestuia \u00een formarea unei personalitati si, \u00eentr-un plan mai larg, \u00een edificarea unei opere si a unei culturi. La fel de importanta si aproape obsedanta \u00een marturisirile autoarei este tema Eminescu. Referirile la creatorul \u201eOdei, \u00een metru antic\u201c si la modul cum este el receptat si privit de postmodernistii nostri revin aproape \u00een toate convorbirile, dar \u00eendeosebi \u00een cele pe care Grigore Ilisei le-a grupat \u00een capitolul intitulat \u201eGlosari eminesciene\u201c. Glosarile sale pe asemenea teme, at\u00e2t de batute, dar mereu actuale, nu contin noutati, dar sunt contaminante prin sinceritatea si intensitatea trairii. Interlocutoarea scriitorilor si publicistilor care au reusit sa o abordeze, \u00eentruc\u00e2t nu-i prea placea sa dea interviuri de teama de a nu se repeta, ceea ce fatalmente se \u00eent\u00e2mpla totusi, trece prin stari diferite, traieste sentimente contradictorii: de la efuziunea abia retinuta, c\u00e2nd, de pilda, evoca modelele sale si valorile culturale si spirituale, nationale si universale, p\u00e2na la m\u00e2hnirea pe care i-o provoaca ignorarea sau chiar macularea acestora de catre demolatorii si demitizatorii de serviciu. Observatiile si reflectiile, nu putine amare, sunt formulate adeseori sententios, memorabil: \u201ePentru omul de r\u00e2nd libertatea \u00eenseamna a iesi cu b\u00e2ta la drum. Pentru omul superior libertatea nu e dec\u00e2t interioara, ceea ce e un adevar trist. \u00cen general, adevarurile sunt cam triste si de aceea lumea nu le iubeste\u201c. \u00cen linie maioresciana, dar si \u00een cea a lui Ibraileanu, care depl\u00e2ngea faptul ca \u00een istorie noi rom\u00e2nii mai mult am importat dec\u00e2t am exportat, Zoe Dumitrescu-Busulenga se arata profund \u00eengrijorata de, asa-zic\u00e2nd, invazia modelor si a formelor fara fond de aiurea, de adoptarea necritica, slugarnica, superficiala a modelelor straine. Intelectualul de mare anvergura si patriotul luminat, pentru care patriotismul \u00eenseamna unul dintre cele mai nobile sentimente, credea cu tarie \u00een puterea de creatie a rom\u00e2nilor si \u00een forta spiritului national, \u00een miturile noastre \u00eentemeietoare. Dezamagita, \u00eendurerata ca acestea sunt supuse atacurilor iresponsabile si impardonabile, \u00eencearca sa identifice resorturile unor actiuni precum, de exemplu, cea din \u201eDilema\u201c, numarul de jenanta amintire, cu bancnota de zece lei, aparut chiar \u00een ziua aniversarii lui Eminescu, \u00een care \u201eerau numai articole de denigrare\u201c, cei ce scriau acolo despre marele poet par\u00e2nd ca \u201eori nu-l cunosc, ori sunt obsedati de superioritatea lui si sunt complexati\u201c.
\n\u00cen 1984, la 95 de ani de la moartea lui Eminescu, Mircea Mihaies o consulta pe cea careia \u00eei datoram studiul \u201eEminescu si romantismul german\u201c, poate cea mai importanta carte a sa: \u201eMai este valabil semnalul de alarma tras cu ani \u00eenainte de catre Constantin Noica, \u00een cartea despre \u201eOmul deplin al culturii rom\u00e2nesti\u201c, referitor la manuscrisele eminesciene?\u201c. Zoe Dumitrescu-Busulenga \u00eesi exprima atunci opinia ferma ca semnalul lui Noica \u201etrebuie sa se auda mai puternic pe masura ce trece timpul devastator, timpul care uzeaza documentele materiale ale prezentei geniului. Manuscrisele sunt tot mai deteriorate, tot mai putin citate, si mijloacele de reproducere prea putin eficiente. Daca s-ar mai putea actiona repede de tot, s-ar mai putea salva fragilele urme fizice ale gigantului g\u00e2ndirii\u201c. Peste 10 ani, \u00eei spunea lui Nicolae Tone: \u201eTrebuie sa facsimilam manuscrisele, sa le publicam, sa le introducem \u00een circuitul national si sa le trimitem \u00een strainatate. Xeroxate, litografiate, fotografiate, oricum. Ah, daca ar fi avut vecinii nostri un astfel de poet, cum le-ar fi mai trimis peste hotare\u2026\u201c \u00cemi pot imagina bucuria ce ar fi trait-o acum c\u00e2nd cele 44 caiete eminesciene sunt salvate, publicate integral, pentru a putea fi consultate si a dainui, \u00een conditii de deplina securitate, at\u00e2ta vreme c\u00e2t, cu vorbele lui Noica, se va mai vorbi rom\u00e2neste \u00een acest colt de lume. \u00cemi pot imagina \u00eensa si tristetea Zoei Dumitrescu-Busulenga de a vedea ca p\u00e2na si o asemenea opera a avut parte de contestari si chiar de denunturi la Parchet \u2013 si \u00eenca la DNA! \u2013 \u00eempotriva celui caruia i-o datoram \u00een primul r\u00e2nd: Eugen Simion, criticul numarul unu al literaturii rom\u00e2ne postbelice. Un moment de pomina, c\u00e2nd inflexibilii procurori literari, \u00eentre care si o pretinsa eminescoloaga, au \u00eencercat sa si-i asocieze \u00een deplorabila lor misie si pe magistratii din institutiile de profil ale statului.
\nInteresante sunt consideratiile celei ce a condus Accademia di Romania de la Roma privind ocultarea istoriei: \u201eN-aveti impresia ca foarte multa lume de pe planeta, si \u00een special \u00een Europa asta, care va fi o Europa unita, se pare, ar vrea sa duca istoria cu \u00eencepere de la 1945 \u00eencoace? Eu am aceasta impresie din ce \u00een ce mai acut. Si o am pentru ca am trait si experienta viziunii din Occident\u201c. \u00cen aceeasi convorbire cu Grigore Ilisei din care citez, la \u00eentrebarea acestuia: \u201eDe ce credeti ca istoria mai de demult e stingheritoare azi?\u201c, raspunde tot cu o interogatie ce nu e doar retorica: \u201eN-aveti impresia ca, totusi, se tinde spre stergerea identitatii nationale?\u201c.
\nSpirit proteic, natura eminamente etica, nescutita de atacuri nedrepte, unele imunde, \u00een anii de dupa ruptura din decembrie ’89, Zoe Dumitrescu-Busulenga a fost si este, cel putin pentru generatia celui ce semneaza aici, un model. Un model european autentic care ne-a \u00eendemnat si ne \u00eendeamna sa nu ne uitam radacinile si, totodata, sa nu uitam ca, asa cum spunea Malraux, toate drumurile istoriei trec prin Europa, la temelia culturii si civilizatiei careia sta clasicismul antic greco-latin, iar crestinismul, aflat si el astazi \u00een criza, a fost si trebuie sa ram\u00e2na unul, daca nu primul, pilon de rezistenta al lor.
\n\u00cen acest volum de interviuri si dialoguri, este rememorat si un episod literalmente dramatic din biografia profesorului Zoe Dumitrescu-Busulenga: \u201eMai aveam aproape opt, noua ani p\u00e2na la pensie. Aveam 61 de ani si eram sef de catedra si membru corespondent al Academiei Rom\u00e2ne. \u00cen timpul unui seminar citeam monologul Clitemnestrei din opera lui Eschil\u2026 Cum eram eu plina de patos, un student spune: \u00abDoamna, ce ne bateti capul cu prapaditii astia si vechiturile astea!?\u00bb. C\u00e2nd am auzit, am \u00eenghetat. N-am zis nimic, am \u00eenchis cartea, mi-am luat pardesiul, m-am dus la decanat si am depus cererea de pensionare. Pentru mine, valorile clasicismului sunt valorile umanismului autentic. Cine n-a trecut pe-acolo nu se poate numi om de cultura. Ei ar fi vrut de la \u00eenceput o deschidere mai larga spre modernism\u2026 Multi dintre cei tineri erau plictisiti de batr\u00e2nii astia: Eschil, Sofocle etc. Ca si Vianu, am dat o mare amploare antichitatii clasice greco-latine, apoi evului mediu si renasterii, p\u00e2na la baroc. De-acolo patrundeam \u00een romantism, neorealism, iar \u00een pragul secolului al XX-lea ma opream si propuneam c\u00e2teva directii\u2026 Deci, studentii mei m-au facut sa plec din Universitate. Asta e!\u201c.
\nCineva, foarte apropiat, studenta la Facultatea de Litere a Universitatii bucurestene \u00een perioada profesoratului Zoei Dumitrescu-Busulenga, \u00eemi spune ca la cursurile sale \u201ete duceai ca la biserica\u201c. Or, iconoclastii moderni nu prea sunt dusi la biserica, iar c\u00e2nd se duc strica sarbatoarea!…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prozatorul si jurnalistul Grigore Ilisei a publicat la Editura Nicodim Caligraful o substantiala antologie a interviurilor si dialogurilor cu Zoe Dumitrescu-Busulenga \u2013 Maica Benedicta, intitulata \u201eCredinte, marturisiri, \u00eenvataminte\u201c \u2013 pretioasa si, as spune, pioasa restituire, interes\u00e2nd istoria literara si istoria culturii \u00een general. El a selectat 47 de convorbiri din cele peste 70 aparute de-a… Cite\u0219te mai mult »Zoe Dumitrescu-Busulenga, autoportret in timp<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15824","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1458,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15824","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15824"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15824\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15824"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15824"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15824"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}