Nicolae Iorga a fost, \u00een anii comunismului, mai \u00eent\u00e2i interzis, apoi ad\u00e2nc cenzurat. Indicele cronologic al aparitiei cartilor istoricului si scriitorului, din cartea lui Barbu Theodorescu, \u201eNicolae Iorga, Biobibliografie\u201c (Editura Stiintifica si Enciclopedica, Editura Militara, Bucuresti, 1976), consemneaza ca, dupa 1944, an \u00een care au aparut doua carti, \u201eGeneralitati cu privire la studiile istorice\u201c si \u201eHistoire des Roumains\u201c (vol. VIII-X), o selectie din opera sa, \u201ePagini alese\u201c (I-II), alcatuita si prefatata de Mihai Berza, a aparut dupa doua decenii, adica \u00een 1965.
\nCriticul si istoricul literar Valeriu R\u00e2peanu, \u00eempreuna cu Sanda R\u00e2peanu, s au devotat, de mai bine de patru decenii, reeditarii unor importante lucrari ale lui Nicolae Iorga. Cap de serie \u00eentre aceste reeditari este Nicolae Iorga, \u201eOrizonturile mele. O viata de om \u2013 Asa cum a fost\u201c, prima editie \u00een 1972, cea de a treia \u00een 1976. N au reusit deplin fiindca, spre exemplu, \u00een editia din 1976 cenzura a facut 80 de taieturi, uneori c\u00e2te doua-trei pe o pagina. De la o editie la alta, s-au straduit, prin note si comentarii, sa salveze acele pasaje si nume la care cenzura opunea tenace rezistenta. Au mai reeditat \u201eO lupta literara\u201c (I-II, 1979), \u201ePe drumuri departate\u201c (I-III, 1987), \u201ePagini de critica literara\u201c (1993), \u201eSfaturi pe \u00eentuneric\u201c (I II, 1996) si \u201eSub trei regi. Istoria luptei pentru un ideal moral si national\u201c (1999). Criticul si istoricul literar Valeriu R\u00e2peanu este, totodata, autor al c\u00e2torva carti despre N. Iorga: \u201eScriitori dintre cele doua razboaie mondiale. De la Nicolae Iorga la Liviu Rebreanu\u201c (1986), \u201eNicolae Iorga, la vie de l’histoire et l’histoire d’une vie\u201c (1989), \u201eNicolae Iorga. Opera, omul, prieteni\u201c (1992), \u201eNicolae Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu\u201c (1993), \u201eNicolae Iorga\u201c (1994), \u201eNicolae Iorga\u201c (1940-1947) (2002).
\nCelor doi editori le-au trebuit multi ani de cercetari pentru a da o editie completa a celor patru volume de \u201eOameni cari au fost\u201c, editate, \u00eentre anii 1934 si 1939, la Fundatia pentru Literatura si Arta \u201eRegele Carol II\u201c si cuprinz\u00e2nd 690 portrete, aparute \u00een publicatii rom\u00e2nesti \u00eentre anii 1903 si 1940. Ei au tiparit mai \u00eent\u00e2i, La Editura Militara, \u00een 1975, o antologie din cele patru volume, apoi, \u00eentre anii 1994 si 1997, la Editura Porto Franco din Galati, o editie \u00een trei volume in care au publicat doar trei volume din cele patru de la Editura Fundatiei pentru Literatura si Arta \u201eRegele Carol II\u201c. Abia cu editia N. Iorga, \u201eOameni cari au fost\u201c, \u00een trei volume (Bucuresti, I, 2009, 750 p., II, 2012, 636 p. III, 2012, 384 p.), pe care cu deplina \u00eendreptatire o prezinta ca prima editie critica integrala, tiparesc toate cele patru volume. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, editorii au tiparit, cum am amintit, si un al treilea volum, cuprinz\u00e2nd \u201ePortrete si consemnari neincluse \u00een cele patru volume antume din \u00abOameni cari au fost\u00bb\u201c.
\nAceste trei volume au toate atributele unei editii de mare rigoare filologica. Autorii editiei au avut surpriza, neplacuta, sa constate ca cele patru volume aparute la Fundatia pentru Literatura si Arta \u201enu ni se \u00eenfatiseaza ca o deplina reusita pe planul unitatii si al acuratetii filologice\u201c. Situatie cu doua explicatii: pe de o parte tensiunile dintre N. Iorga si Al. Rosetti, directorul amintitei edituri, si pe de alta faptul ca N. Iorga \u2013 cum a presupus Ion Roman, autorul editiei \u201eOameni cari au fost\u201c, din Biblioteca pentru toti (I-II, 1967) \u2013 \u201ea \u00eensarcinat succesiv cu operatia de despuiere a periodicelor pe unii din colaboratorii sai care au lucrat fara suficienta atentie. Credem ca la aceasta operatie au participat mai multe persoane care n-au comunicat si n-au privit volumele dinainte\u201c. Situatie care i a obligat pe editorii Valeriu R\u00e2peanu si Sanda R\u00e2peanu la \u00eendelungi colationari ale articolelor din cele patru volume cu sursele unde au aparut pentru prima data. Au intrat \u00een acest demers filologic: eliminarea greselilor de tipar, datarea corecta, unitara a articolelor, consemnarea, \u00een note, a deosebirilor stilistice, revenirea la propozitiile, frazele, cuvintele date de catre N. Iorga cursiv sau cu aldine, unificarea formelor de limba, restituirea celor preferate de Iorga, alcatuirea unor note despre persoanele prezentate de Iorga.
\n\u00cen cel de-al treilea volum au inclus alte 186 portrete, aparute \u00een \u201eNeamul rom\u00e2nesc\u201c, \u201eFloarea darurilor\u201c, \u201eRevista istorica\u201c, \u201eDrum drept\u201c, \u201eCuget clar (Noul Samanator)\u201c, \u201eRamuri\u201c, precum si o serie de \u201eConsemnari\u201c facute de N. Iorga \u00eentre anii 1905 si 1940.
\n\u00cen afara notelor de subsol, editorii au dat mari capitole de \u201eNote si comentarii\u201c: vol. I (p. 685-742), II (567-623), III (217-260).
\n\u00cen studiul introductiv, intitulat \u201eO monumentala opera de moralist si de artist\u201c, Valeriu R\u00e2peanu vede \u00een \u201eOameni cari au fost\u201c \u201ecea mai vasta galerie de portrete din istoria presei rom\u00e2nesti\u201c, prin care Nicolae Iorga si-a afirmat un sistem de valori si idealul uman, a laudat \u201efapta \u00een mijlocul poporului si pentru popor\u201c, \u201eviata de modesta munca\u201c, a laudat, \u00een acest sens, pe cei cunoscuti si pe cei necunoscuti, pe cei cinstiti si corecti, pe cei pe care i-a caracterizat \u201esuprema multumire a lucrului neamului\u201c, care au luptat \u201epentru interesul superior al tarii\u201c. Portretele scrise de Iorga vadesc marele dar de portretist al autorului si, totodata, sunt o expresie a structurii psihologice a sa. Ele \u201econtin judecati definitive, emblematice, care contureaza o imagine esentiala prin conciziunea si plasticitatea lor\u201c, sunt \u201eadevarate radiografii spirituale, datorita carora se stabileste coeficientul de importanta sociala a fiecarui om care a fost\u201c.
\nEditorii au avut fericita idee de a da, \u00een volumul al treilea, un capitol de \u201ePerspective critice\u201c, \u00een care au reprodus at\u00e2t profunde si sincere aprecieri ale portretelor iorghiste, semnate de Pompiliu Constantinescu, Mircea Eliade, G. Calinescu, Vladimir Streinu, Perpessicius, Serban Cioculescu si Tudor Vianu, c\u00e2t si doua note critice, nesemnate, din \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c (iulie 1937), una dintre ele presupun\u00e2ndu-se a fi a lui Mihail Sevastos. Pompiliu Constantinescu remarca \u2013 la aparitia primului volum, \u00een 1934, valentele multiple ale scrisului lui Iorga: \u201eGeniul retoric al d-lui Iorga si impresionismul sau irizeaza, \u00een aceste portrete, nuante care se armonizeaza perfect. Apostolul cultural, criticul traditionalist, istoricul temperamental, poetul duios, profetul vindicativ si optimist, moralistul pragmatic, uneori pamfletarul, mai totdeauna panegiristul se regasesc \u00eentr-un efort suprem \u00een prezentul repertoriu de portrete omagiale. D. Iorga e unul din cei mai mari portretisti ai nostri, realizat printr un contur luminos si de un sigur echilibru interior.\u201c Mircea Eliade subliniaza o nota importanta a necroloagelor: exaltarea vietii: \u201eNiciodata nu este mai zguduit marele suflet al profesorului Iorga ca \u00een fata mortii. Poate ca numai asa se explica imensa D-sale munca, formidabila afirmare si creatie, entuziasmul sau neobosit: prin nevoia de a exalta si promova viata, nevoia de afirma o prezenta vie \u00een fata mortii. Caci \u00een fata mortii unui om \u2013 mai cu seama a unui om iubit si scump \u2013 emotia d lui Iorga se despersonalizeaza, creste p\u00e2na la uitarea de sine. Nu mai vorbeste un om, atunci, ci vorbeste patima pentru nemurire, setea de viata vesnica, dincolo de hotarele mortii. Ca si marile sale discursuri politice, portretele d-lui Iorga sunt profetice; adica clarvazatoare, esentiale, relev\u00e2nd o realitate pe care inteligenta si intuitia normala nu o pot dec\u00e2t \u00eentrevedea\u201c. G. Calinescu lauda gazetarul, \u201edintre cei mai mari de la Eminescu \u00eencoace\u201c, a carui activitate \u00een aceasta latura \u201epoate fi comparata fara exagerare \u00een urmari si calitate cu aceea de epistolier a lui Voltaire\u201c, \u00eei lauda portretele, \u00een care citeste sociabilitatea imensa a autorului lor, \u201espiritul de dreptate ce anima necroloagele, chiar c\u00e2nd sunt scrise despre fosti adversari. Paginile despre acestia, scrie G. Calinescu, \u201esunt \u00eembl\u00e2nzite de viziunea mortii, de un spirit melancolic de \u00eempaciurire\u201c. Vladimir Streinu remarca, \u00eentre alte daruri ale scriitorului Iorga, vadite \u00een portrete, pe acela de stilist. Perpessicius decupeaza acele pagini, cum sunt cele despre Regele Carol, \u00een care Iorga \u00eesi arata \u201esensibilitatea de infinitezimale precizii si notatii\u201c, iar Serban Cioculescu, pentru a sublinia excelenta necroloagelor scrise de Iorga, le compara cu cele aparute \u00een presa obisnuita, scrise fara har, aceasta nefiind \u201e\u00een stare sa dea simtirea \u00eenaintea vesniciei, ea care este pe masura efemerului\u201c. Iorga este, scrie criticul, \u201e\u00een clasa mare a gazetariei\u201c, \u201eunicul nostru poet si artist al necrologului\u201c. \u00cen fine, Tudor Vianu apreciaza ca \u201ePortretul omului fizic si moral alcatuieste unul din sectoarele cele mai glorioase ale artei scriitoricesti a lui N. Iorga\u201c.
\nEditorii, \u00een nota asupra editiei, adreseaza multumiri istoricului Andrei Pippidi, \u201econsultat adeseori pe parcursul alcatuirii… editiei si care ne-a semnalat portrete de N. Iorga ramase \u00een periodice\u201c, si lui George Constantin Paunescu, \u201epentru generozitatea cu care a oferit toate mijloacele menite sa faca posibila aparitia editiei\u201c. Adaugam noi ca acesta a facilitat, \u00een acelasi mod, reaparitia, \u00een anii 2003-2004, a lucrarii \u00een zece volume a lui Iuliu A. Zanne, \u201eProverbele rom\u00e2nilor din Rom\u00e2nia, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria si Macedonia\u201c (1895-1903).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nicolae Iorga a fost, \u00een anii comunismului, mai \u00eent\u00e2i interzis, apoi ad\u00e2nc cenzurat. Indicele cronologic al aparitiei cartilor istoricului si scriitorului, din cartea lui Barbu Theodorescu, \u201eNicolae Iorga, Biobibliografie\u201c (Editura Stiintifica si Enciclopedica, Editura Militara, Bucuresti, 1976), consemneaza ca, dupa 1944, an \u00een care au aparut doua carti, \u201eGeneralitati cu privire la studiile istorice\u201c si… Cite\u0219te mai mult »\u201eOameni cari au fost\u201c de N. Iorga \u00een prima editie critica integrala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15820","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3608,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15820","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15820"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15820\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15820"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15820"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15820"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}