{"id":15818,"date":"2013-06-20T12:19:53","date_gmt":"2013-06-20T10:19:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15818"},"modified":"2013-06-20T12:19:53","modified_gmt":"2013-06-20T10:19:53","slug":"manifeste-ca-manifestari-ale-normalitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/manifeste-ca-manifestari-ale-normalitatii\/","title":{"rendered":"Manifeste ca manifestari ale normalitatii"},"content":{"rendered":"

Leo Butnaru, Manifestele avangardei ruse. Antologie,<\/em> Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen 2012, Editura Tracus Arte a publicat antologia de manifeste ale avangardei ruse, realizata, tradusa si prefatata de Leon Butnaru. \u00centr-un volum consistent, sunt puse alaturi peste cincizeci de texte-program ale avangardistilor rusi din prima jumatate a secolului al XX-lea, reprezentative pentru cele mai importante miscari de fronda literara.
\nDupa traducerea realizata de Emilia David Drogoreanu a manifestelor futuristului Marinetti (Editura Art, 2009), culegerea facuta de Leo Butnaru este un act cultural important pentru spatiul autohton, pentru ca nu exista prea multe preocupari \u00een aceasta directie. Volumul de fata devine un instrument literar folositor, contin\u00e2nd note explicative pentru fiecare fenomen avangardist prezentat; de asemenea, are \u00een partea finala scurte note biobibliografice despre autorii antologati si, spre deliciul cititorilor, o colectie de fotografii. Reproduc\u00e2nd portrete ale scriitorilor avangardisti sau coperte ale revistelor pomenite \u00een carte, imaginile nu se bucura de cea mai mare claritate, dar sunt relevante pentru a sustine descrierile realizate \u00een textul introductiv.
\nIntroducere \u00een avangarda rusa<\/strong>
\nPrefata alcatuita de Leo Butnaru reprezinta o prima \u00eencercare reusita de acomodare a publicului rom\u00e2nesc cu avangarda rusa. Discuta aspecte importante despre primele actiuni avangardiste, despre configurarea generala a miscarii si directiile \u00een care ea s-a \u00eendreptat, despre relatia cu artele plastice si, cel mai important, cu sistemul bolsevic, instaurat \u00een octombrie 1917. Atent la cele doua culturi pe care le pune \u00een legatura prin aceasta traducere, Leo Butnaru nu omite nici apropierile (mai degraba ca spirit al veacului dec\u00e2t ca influenta directa) dintre avangardistii de origine rusa si cei rom\u00e2ni, amintindu-i astfel (doar) pe Ilarie Voronca, Tristan Tzara si Ion Vinea.
\n\u00cen \u00eenceputul demersului sau, Butnaru aminteste de prima colectie de programe ale scolilor de avangarda, publicata \u00een Rusia \u00een 1924 \u2013 \u201eDe la simbolism la Octombrie\u201c. Unele texte au fost scrise cu mult \u00eenainte (cele mai numeroase \u00een preajma anului 1913), volumul apar\u00e2nd c\u00e2nd deja noile tendinte ideologice impuse de Partidul Comunist se faceau simtite si \u00een arta. Leo Butnaru va insista pe aceasta corupere a literaturii de catre dispozitiile politice, care va culmina cu impunerea realismului socialist ca unica doctrina admisa, la primul congres al scriitorilor sovietici din 1934, prezidat de Maxim Gorki. Inhibarea av\u00e2ntului avangardist nu se va opri doar la nivelul textelor, exist\u00e2nd reale represiuni asupra scriitorilor \u00eensisi; marginalizati sau, dimpotriva, luati sub stricta observatie, numerosi avangardisti au fost victime ale \u201erepresaliilor barbare ale regimului bolsevic criminal\u201c (p. 22). Daca oamenii s-au confruntat cu un destin tragic, operele lor nu au putut fi eradicate de sovietici, manifest\u00e2ndu-si ecoul, spune Leo Butnaru, \u00een ceea ce va deveni literatura underground a anilor ’60-’90, ce a circulat \u00een samizdat (din care s-au dezvoltat postavangarda si postmodernismul rus). Astfel, recuperarea manifestelor avangardiste nu are doar un interes strict localizat istoric, ci poate justifica evolutia literaturii ruse libere (\u00een sensul refuzului ideologiei impuse); avangarda poate constitui \u201eprimul capitol din istoria celei mai noi literaturi ruse\u201c (p. 5).
\nCu v\u00e2nt \u00een pupa<\/strong>
\nColectia propriu-zisa debuteaza cu programul akmeismului (curent literar care promova eliberarea poeziei de practica simbolista), semnat de Nikolai Gumulimov \u00een 1913. Av\u00e2ndu-i ca figuri iconice pe Shakespeare, Rable (alegerea rom\u00e2nizata pentru Rabelais), Villon si Th\u00e9ophile Gautier, akmeistii se pronunta cu totii \u00eempotriva simbolismului care \u201enu exprima spiritul Rusiei\u201c (p. 29), fiind \u201enoii Adami\u201c care \u201eiau \u00een arta acele clipe care pot fi eterne\u201c (p. 33). Principiul lor ordonator e \u00eendemnul dat de Osip Mandelstam \u2013 \u201eiubiti existenta obiectului mai mult dec\u00e2t obiectul propriu-zis si propria-va existenta mai mult dec\u00e2t pe sine \u00eensiva\u201c (p. 37). Unul dintre cele mai incitante texte este manifestul futurismului, scris \u00een 1912, \u201eO palma data gustului public\u201c, ce militeaza pentru \u00eendepartarea oricaror autoritati culturale de p\u00e2na la ei (de la Puskin la Gorki \u2013 \u00een alta parte numiti \u201et\u00e2r\u00e2torii mosneguti ai literaturelei ruse\u201c (p. 80) \u2013 la limbajul uzat) si stabilirea drepturilor poetilor. Se va oferi modelul unei academii a ego-poeziei (delimit\u00e2ndu-se clar ego-futurismul rus de miscarile italiene sau franceze) si se vor repudia criticii literari, \u201eacesti negustorasi, acesti plozi mucosi nascuti la sapte luni, care sufla zi de zi \u00een fluierasele lor, grosi de obraz si fara a fi \u00een stare sa \u00eenteleaga frumusetea\u201c (p. 48).
\nManifestele au retorici diverse, de la eseistica inofensiva la scandarea violenta (\u201eDuceti-va dracului\u201c), \u00eendrept\u00e2ndu-si revolta at\u00e2t \u00eempotriva traditiei culturale sufocante, c\u00e2t si \u00eempotriva influentei nocive a factorului politic; D. Burliuk,
\nV. Kamenski si V. Maiakovski \u00eendeamna \u00een 1918 la o noua revolutie, Revolutia Spirituala, cer\u00e2nd \u201edespartirea artei de stat\u201c si \u00eendepartarea din spatiul artistic a \u201ediplomatilor, titlurilor, posturilor si cinurilor oficiale\u201c (p. 110). Important este faptul ca atentia avangardistilor nu se centreaza doar pe literatura, ci se pronunta si pentru o \u00eennoire a muzicii, teatrului, picturii sau arhitecturii. Daca unele curente prezentate de Leo Butnaru devin variatii cu perspectiva putin modificata ale unor miscari mai ample (ca akmeismul sau futurismul \u2013 \u00een jurul ultimului gravit\u00e2nd suprematismul sau lucismul), altele ajung sa se opuna chiar avangardei predecesoare, \u00eentr-o corecta politica a principiului de fronda. Astfel, imagismul respinge futurismul (la fel vor face si biocosmistii si lumenistii), reprezentantii sai proclam\u00e2ndu-se ca \u201eadevaratii maestri ai artei\u201c (p. 138). Acelasi destin \u00eel vor avea si imagistii, refuzati de expresionisti.
\nPe o perioada de aproximativ zece ani au fost sustinute cele mai diverse forme artistice, fiecare noua factiune gasindu-si alte puncte de conflict si alte deziderate; \u00eentr-o efervescenta a discursurilor, nu doar ca se condamnau formele \u00eenvechite ale avangardei, dar scriitorii \u00eensisi treceau dintr-o parte \u00een alta, ajung\u00e2nd la c\u00e2tiva ani distanta sa repudieze ceea ce odinioara sustinusera cu \u00eend\u00e2rjire. Aceasta energie nu poate dec\u00e2t sa arate \u00eenca posibila normalitate a spatiului literar, mutilata cur\u00e2nd dupa aceea de impozitiile ideologice. Paradoxul acestor fenomene nu consta nici \u00een succesivele auto-condamnari, nici \u00een incongruenta dintre credo-ul lansat si aplicarea practica (\u00een poezie, \u00eendeosebi); Leo Butnaru vede aceasta situatie ca pe o \u201elege eterna\u201c a fenomenelor culturale: \u201e\u00een epocile de cautari febrile, pentru a iesi dintr-o criza sociala, dar si artistica, declaratiile teoretice sunt frecvente, cele mai multe dintre ele av\u00e2nd un caracter aprioric care \u2013 asta e! \u2013 poate sa nu aiba corespondente cu creatia de facto\u201c (p. 19). Paradoxul cel mai mare al acestor miscari este altul; dorind sa realizeze o literatura noua, deseori, cu mijloace noi (inventii lexicale si sintactice), sa arunce \u00een aer \u201epodurile canonice fortificate de predecesori\u201c (p. 15), ei ajung, printr-o clasicizare la care au participat tocmai interdictiile sistemului socialist, \u201e\u00een cel mai democratic Panteon al stimei\u201c, alaturi de cei pe care \u00eei bombardasera. Situatia este prezenta si \u00een celelalte spatii culturale, fiind usor verificabila \u00een literatura rom\u00e2na, prin consultarea programelor universitare si preuniversitare, unde se \u00eent\u00e2lnesc reprezentanti ai avangardei.
\nDespre rusi, ca la turci<\/strong>
\nCeea ce deranjeaza sunt frecventele greseli de redactare, de la cele mai inocente (vreo virgula omisa sau ghilimele desperecheate) la cele mai flagrante, trad\u00e2nd nu numai o neatentie tehnica, dar si o lejeritate a relecturii. Slutirea numelui lui Marcel Raymond \u2013 aparut de doua ori, cu doua typos diferite, ar putea trece \u00een contul redactorului, dar \u00eencurcarea destinatiei lui Tristan Tzara, mut\u00e2nd Z\u00fcrich-ul \u201eCabaretului Voltaire\u201c \u00een Germania (p. 13), se aloca, din oficiu, autorului. Pentru o expiere totala a umorilor negative, trebuie amintite si discrepantele stilistice din prefata (care nu pot fi puse pe seama obligatiilor de traducere). Se observa cu usurinta modularile \u2013 lexicale, sintactice \u2013 marcate geografic; totusi, s-ar putea trece cu vederea \u201epre\u201c-ul neactualizat, (poate) voit jucausul \u201esfichiuit\u201c, cu destula dificultate chiar si sintagma de trista amintire \u201esavanti de renume mondial\u201c, daca alaturi de acestia nu ar sta, contrastiv, termeni cu rezonanta neologica precum \u201eprolegomena\u201c (put\u00e2nd cu usurinta fi \u00eenlocuit de mai umilul \u201eintroducere\u201c) sau lungitul \u201ecompletamente\u201c.
\nDincolo de imperfectiunile de ordin tehnic, volumul lui Leo Butnaru este un c\u00e2stig pentru spatiul editorial rom\u00e2nesc, nu doar prin statutul sau de document si instrument, c\u00e2t si prin valoarea artistica a manifestelor, care, pierz\u00e2nd din referentialitatea si pragmatismul originar, au dob\u00e2ndit gratuitatea si coerenta stilistica a unui fragment poetic. Astfel ca Leo Butnaru aduce \u00een atentia publicului nostru o colectie de texte literare \u201e\u00eembl\u00e2nzite\u201c, \u00een care doar terminologia militanta si retorica ofensiva mai amintesc de vechiul utilitarism al \u201eManifestelor avangardei ruse\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Leo Butnaru, Manifestele avangardei ruse. Antologie, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2012.   \u00cen 2012, Editura Tracus Arte a publicat antologia de manifeste ale avangardei ruse, realizata, tradusa si prefatata de Leon Butnaru. \u00centr-un volum consistent, sunt puse alaturi peste cincizeci de texte-program ale avangardistilor rusi din prima jumatate a secolului al XX-lea, reprezentative pentru cele… Cite\u0219te mai mult »Manifeste ca manifestari ale normalitatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[8940,8941],"class_list":["post-15818","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-leo-butnaru","tag-manifestele-avangardei-ruse-antologie"],"views":1218,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15818","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15818"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15818\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15818"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15818"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15818"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}