{"id":15816,"date":"2013-06-20T12:17:56","date_gmt":"2013-06-20T10:17:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15816"},"modified":"2013-06-20T12:17:56","modified_gmt":"2013-06-20T10:17:56","slug":"poezia-munca-agricola","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-munca-agricola\/","title":{"rendered":"Poezia &#8211; munca agricola"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Ion Buzu, <em>3 ml. de Confidor<\/em>, Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2013, 60 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<br \/>\nIon Buzu (p\u00e2na nu demult un nume aproape necunoscut cititorilor de poezie) este unul din putinii poeti tineri care urmeaza \u00een mod autentic o directie \u2013 as spune \u2013 periculoasa. Nu doar ca, \u00een linii mari, dupa cum ni se sugera \u00eentr-o prezentare pe site-ul TOTB, poetul este \u201eprea putin interesat de identitate, de exotismul basa, de crivatul aspru al geopoliticii si istoriei\u201c, dar debutantul refuza orice pact conventional cu \u00eensasi poezia. Pentru ca, \u00eentre physis si lecturi cool, tonul pe care si-l asuma mereu Buzu este detasat si usor de urmarit. Iar tocmai aceasta naturalete discursiva, aceasta narativizare totala a poeziei poate fi o tentatie \u00eenselatoare. Pentru ca, de cele mai multe ori, trucul poate intra \u00eentr-o maniera de care \u00eensusi autorul nu mai este constient.<br \/>\n<strong>Ruralism moldovenesc<\/strong><br \/>\nAvantajul lui Buzu \u00eensa, dincolo de influentele clare (declarate manifest \u00een interiorul volumului prin mici skepsis-uri narative) este originalitatea povestilor. Si acum, ca sa ma \u00eentorc la despartirea de registrele \u201ebasa\u201c mentionata la \u00eenceput, trebuie sa subliniez ca aceasta este doar mascata de diversitatea tematica si de atitudinea reactionara fata de tot ceea ce poate \u00eensemna \u201esistem\u201c. Pentru ca, de fapt, farmecul monografic basarabean nu lipseste. Ruralismul moldovenesc, cursele prin republica cu microbuzul, sintaxa interesanta, specificul \u00een mentalitate (care i-a servit anul trecut si volumului lui Anatol Grosu), toate sunt usor straine poeziei rom\u00e2nesti astazi \u2013 poezie intens urbanizata, occidentalizata etc. (mai ales la debut, exceptie fac\u00e2nd \u00een ultimii ani Matei Hutopila si Anatol Grosu). \u00centre munca pe ogor si mail-uri trimise \u2013 ne spune autorul \u2013 lui Sociu, \u00eentre a lucra cu otrava pentru g\u00e2ndaci si a testa jocuri pe calculator, personajul pe care \u00eel creeaza Ion Buzu (pactul autobiografic este asumat de poet \u00een deja conventionala traditie bukowskiana) dispune de o calitate rara \u00een poezia recenta: driblingul constant \u00eentre implicare emotionala si detasare completa \u2013 chiar p\u00e2na la ironii subtile.<br \/>\n<strong>Revolta silent<\/strong><br \/>\nDezamagitor \u2013 si mare pacat! \u2013 este \u00eensa felul \u00een care Ion Buzu a ales sa-si gestioneze volumul. Ordinea poemelor, departe de a fi una nimerita, lasa impresia (sau, sa fie oare poemele \u00eensele?) ca multe din poeziile din \u201e3 ml de Konfidor\u201c puteau sa lipseasca. Nicaieri \u00eencadrabile, uneori chiar simple exercitii, acestea \u00eei pun \u00eentr-o situatie dificila chiar si pe cititorii profesionisti (care, de bine, de rau, nu s-ar opri nici din cauza pudorii si nici a spleen-ului). \u00cen \u00eencercarea de a construi \u2013 cum am spus \u2013 un personaj bukowskian \u2013 care nu se fereste de explicitarea problemelor fiziologice, de banalul cotidian, de \u201ea-si spala rufele murdare \u00een public\u201c, de a nu tine cont de registre stilistice, de a \u201ecurata\u201c textul p\u00e2na la pactul autenticist absolut \u2013 a carui confesivitate este \u201ecompilata\u201c si analizata de \u00eensusi autor, Buzu poate ajunge uneori \u00een situatia de a nu mai fi credibil \u2013 sau de a parea ca forteaza o poetica a spontanului. Tocmai pentru ca supra-articuleaza notele de poeticitate \u00een \u00eencercarea de a fabrica imaginea artistului teribil: \u201eDostoievski obisnuia sa stea pe fotoliu o ora, 2, 3 p\u00e2na\/ \u00eei tremura m\u00e2na dreapta, apoi \u00eencepea sa zboare pe orizontala,\/ pe verticala, cadea, se ridica si \u00eencepea sa scrie ceva de genul\/ Fratilor Karamazov\/ eu, ma scobesc \u00een nas o ora, 2, 3 p\u00eena\/ \u00eencepe a s\u00e2ngera, scurg\u00e2ndu-se pe m\u00e2na dreapta\u201c. Aceasta politica auctoriala extremista si imaginea \u201eterorismului poetic\u201c (cum ne si este explicat \u00een poemele de final \u2013 unde ars poetica devine poetica) \u00eel apropie, desigur, pe Ion Buzu de fratii Vakulovski (atitudinea punk), de V. Leac (credinta \u00een importanta marginalitatii, \u00een \u201emica literatura\u201c) si de modelul evident, Dan Sociu (mai specific, a povesti despre \u201eviata poetului\u201c, despre procesul artistic) \u2013 cu intersectiile de rigoare.<br \/>\nAstfel ca, desi este uneori dificil sa surprinzi \u00een poemele lui Buzu miza artistica (pentru ca \u2013 de ce nu? \u2013 uneori o astfel de poezie mizeaza exact pe inversarea accentelor, pe nivelarea tensiunilor), acesta este responsabil \u2013 surprinzator! \u2013 de c\u00e2teva din cele mai bune poeme de debut ale ultimilor ani. \u00cen primul r\u00e2nd, c\u00e2teva din poemele \u201eagricole\u201c sunt unice \u00een literatura t\u00e2nara a ultimilor ani (ca atitudine, putere si control): \u201eSunt la curatat popusoi.\/ Sunt copilul obedient.\/ Voi munci mai repede. Nu voi spune nimic.\/ \u00cen urma mea un tip lucreaza \u00eencet de tot. Unchiul sau \u00eei spune \u00eentruna :\/ \u00abmai repede bai !\/ Uite un popusoi \u00een urma ! Lucreaza ca lumea, cu ambele m\u00e2ini, mai\/ repede !\u00bb Prefer sa fiu cineva tacut,\/ care merge, se apleaca, rupe, desface, arunca, \u00eenchide ochii, \u00eei deschide \u2013\/ m-am nascut cu teava pistolului lipita de ceafa.\/ Vocea urla : \u201eumbla bai mai repede, nu sta, am zis nu sta, mai repede.\/ Lucreaza ca lumea, de-amu ma enervezi cu totul !\/ Uite un popusoi \u00een urma\u201c.<br \/>\nLa fel, at\u00e2t momentele de revolta silent \u00eempotriva sistemului si a \u201eergonomiei\u201c sociale, c\u00e2t si notele confesive sunt foarte nimerite \u00een poeme ca \u201eJaluzele\u201c: \u201eAm scris despre jaluzele care te scapa de depresie,\/ reglezi cantitatea potrivita de lumina solara ce patrunde \u00een camera\/ si depresia se vindeca.\/ Am mai \u00eencercat sa scuip \u00een cana si continuam cu scrisul.\/ Jaluzelele electrice cu telecomanda ofera speranta de viata oamenilor invalizi\/ deoarece nu mai\/ apeleaza la ajutorul altora ca sa le ridice dimineata\/ si sa le dea jos spre seara.\/ Dincolo de geam,\u00a0 Ana \/ ntindea rufele pe s\u00eerma, se holba la mine cu interes,\/ vaz\u00e2nd cum scuip regulat \u00eentr-o cana si scriu.\/ \u00cen final am \u00eencheiat cu fraza: Jaluzelele fac parte din viata noastra.\/ si mi le-am tras pe ale mele.\/ Pentru Ana nu a mai ramas nimic de vazut\u201c.<br \/>\nTotusi, de amintit: la fel ca \u00een cazul c\u00e2torva din debuturile ultimilor ani, Ion Buzu sufera de un deficit de selectie. Dintr-o anxietate a influentei, dintr-o dorinta de a fi original cu atitudinea rebela, cool, uneori fara detasarea vitala acestor registre si excesele secventiale de biografism (irelevante poetic), strica imaginea volumului \u201e3ml de Konfidor\u201c. Iar poeme ca \u201eAtelier de scriere creativa\u201c, \u201eSoferul a iesit la o bere\u201c,\u00a0 \u201eSubtitrari \u00een \u00eentuneric\u201c, \u201eJaluzele\u201c, \u201eNumele meu cu Caps Lock\u201c si altele ram\u00e2n ne\u00eencadrate \u00een economia cartii. Ceea ce nu e neaparat rau. Pentru ca, desi talentul evident al lui Buzu este de a observa subtilitati macro-sociale si de a descrie cuiburi de umanitate, celelalte exercitii narative (mici proze, instantanee si episoade) fac parte din proiectul de debut al autorului. Si deocamdata acestea sunt notele sale distincte. Prospetimea motivelor si a atitudinii (\u00eenghesuita \u00een ultimii ani de debutanti \u00eentre proiecte fie \u201ecuminti\u201c, fie de-a dreptul traumatice), controlul bun al discursului narativ, setarea plot-ului adesea nimerita, acestea par a fi calitatile lui Ion Buzu la debut.<br \/>\nAstfel, un debut care promite mult, mai ales pentru cele c\u00e2teva poeme puternice \u2013 de o substanta uimitoare pentru un debutant. Desi se poate observa la Buzu talentul de a construi efectul de poezie, personal am fost dezamagit de forma finala a cartii. Iar altfel, poetul ca personaj interesant nu mai e de ceva vreme, cred, un supliment pentru literatura sa. Si cum si Bukowski a scris enorm, iar poemele sale cu adevarat importante abia respira \u00een tot balastul autorului, iar cum \u00eentre Dan Sociu si Fara Zahar este, totusi, distanta mare, mi-e greu sa \u00eemi dau seama cum s-ar putea descurca mai departe Ion Buzu oscil\u00e2nd \u00eentre aceste formule periculoase pe care sper ca le va lasa \u00een spate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ion Buzu, 3 ml. de Confidor, Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2013, 60 p. &nbsp; Ion Buzu (p\u00e2na nu demult un nume aproape necunoscut cititorilor de poezie) este unul din putinii poeti tineri care urmeaza \u00een mod autentic o directie \u2013 as spune \u2013 periculoasa. Nu doar ca, \u00een linii mari, dupa cum ni se&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-munca-agricola\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Poezia &#8211; munca agricola<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8939,8938],"class_list":["post-15816","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-3-ml-de-confidor","tag-ion-buzu"],"views":3189,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15816","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15816"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15816\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15816"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15816"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15816"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}