Recunosc. Primul lucru care mi-a trecut prin minte c\u00e2nd am vazut acest titlu a fost unul ironic. Si nu era o ironie de calitate, ci doar acea ironie reactiva, consumata \u00een mica si nesemnificativa satisfactie a unei replici pe care o dai aproape involuntar: chiar asa! De ce sa mai filosofam c\u00e2nd am putea deveni, cu totii, manageri? Sau cum mai putem filosofa c\u00e2nd instrumentalizarea ratiunii a cuprins toate suflarile noaste? Sau, si mai interesant, c\u00e2nd anume sa mai filosofam printre at\u00e2tea puncte pe agenda de bifat? Si, daca ar fi sa ma joc p\u00e2na la capat, m-as \u00eentreba chiar si unde sa mai filosofam, \u00een conditiile \u00een care arhitectura vietilor noastre a eliminat de mult porticul, plas\u00e2ndu-ne \u00een meschine balcoane si \u00een birouri-staul unde este strict interzisa g\u00e2ndirea \u00een afara directivei. Ctitorirea de sine si filosofarea nu merg m\u00e2na \u00een m\u00e2na. De fapt, ctitorirea de sine se opune \u00een mod fundamental, punct cu punct, tuturor aspectelor pe care Lyotard le scoate \u00een evidenta \u00een privinta acestei stranii metehne de a filosofa. Ctitorirea de sine nu presupune \u00een niciun sens ceea ce am putea \u00eentelege prin constructie, ci consta doar \u00eentr-o nesf\u00e2rsita exhibare a unor calitati fundamental apriorice, \u00eentotdeauna deja existente si gata sa fie adaugate unui CV infinit gonflabil, miraculos multiplicabil. Or, ceea ce recunoaste filosoful, ca adorator al zeului Eros, e \u00een primul r\u00e2nd lipsa. Iubesti ceva ce \u00eeti lipseste, nazuiesti spre ceva ce \u00eeti lipseste. Desigur, din punct de vedere psihologic lucrurile stau mai complicat de-at\u00e2t (si mai degraba dialogul despre prietenie \u201eLysis\u201c dec\u00e2t cel dedicat iubirii \u201eBanchetul\u201c scoate \u00een evidenta dificultatea de a trata Erosul \u00een termeni de asemanator si neasemanator, de lipsa sau plinatate). Ceea ce mai este de remarcat \u00een privinta acestei lipse este felul \u00een care ea contorsioneaza timpul: prin dorinta \u201eceva care este aici nu este de fapt si vrea sa fie, vrea sa coincida cu el \u00eensusi, sa se realizeze, iar dorinta este doar aceasta forta care tine \u00eempreuna, fara sa le confunde prezenta si absenta\u201c. Numai ca \u00een cazul filosofiei absenta de care este vorba (\u00eentotdeauna o absenta a \u00eentelepciunii) instituie doar pentru cazul special al iubitorului o necesitate a nemasurii. A dori nu \u00eenseamna nimic daca nu se face cu nemasura. Fericirea \u2013 \u00eei raspunde Socrate, Diotimei, cu o rapiditate si o usurinta care nu-i stau \u00een fire \u2013 consta \u00een a avea lucrurile bune \u201epe vecie\u201c. Alcibiade, care \u00eel lauda pe Socrate, aduc\u00e2nd de fapt un omagiu capacitatii sale de a deveni mereu iubitul si niciodata iubitorul, acuz\u00e2ndu-l de \u00eenselaciune si seductie, presimte ca s-ar putea ca nevoia de \u201enemurire\u201c a sistemului sau logic sa nu fie necesara doar pentru ca \u00eentelepciunea s-ar sustrage la infinit, ci pentru ca dorinta este incapabila sa scape de nemasura ei. Si \u00een lumea de dincolo Socrate ar continua sa-i ia la \u00eentrebari pe preafericitii \u00eentelepti, poate chiar sper\u00e2nd sa joace din nou rolul taunului, pentru ca \u201ea avea lucrurile bune pe vecie\u201c n-ar \u00eensemna nimic fara pastrarea dorintei pentru lucrurile bune. Se ascunde aici \u00eenca o mostra de veritabila ironie socratica, dispusa sa corupa \u00eensasi perfectiunea prin nemasura dorintei. Fara acest joc \u00eentre dorinta si ironie, filosofia n-ar fi dec\u00e2t o forma de adulatie care-si gaseste prea repede zeul. \u201eFilosofam pentru ca dorim\u201c, conchide Lyotard \u00een finalul primei expuneri, dar as adauga ca dorinta e mereu activata de ironia capabila sa spulbere tot ceea ce ni se pare ca posedam. Ironia este cea care \u201enu lasa nimic sa dainuie\u201c si doar prin distrugerea continua a valabilitatii a ceea ce este de posedat filosoful devine un doritor aparte. Ca lucrurile stau asa o dovedeste asocierea pe care dialogul dintre Socrate si Diotima o realizeaza: cei care doresc lucrurile bune \u201epe vecie\u201c, fie ca o fac la nivel carnal, fie la un nivel spiritual, sf\u00e2rsesc prin a \u201ezamisli\u201c: primii noi organisme, iar ceilalti \u201ecuvinte frumoase\u201c (discursuri despre buna guvernare). \u00cen ambele cazuri zamislirea \u00eensa are acelasi iz \u201eanimalic\u201c, am putea spune chiar inconstient si mecanic, prin care \u201efiinta pieritoare nazuieste, pe c\u00e2t \u00eei sta \u00een putinta, sa nu moara niciodata\u201c. Prin nimic nu s-ar deosebi omul de animal \u00een ceea ce priveste dorinta. Numai capacitatea \u201ede a nu-si lega dragostea de o singura frumusete, ca un sclav\u201c \u00eel salveaza de obtinerea acestei nemuriri ca reproducere de corpuri si de cuvinte care \u00eel transforma \u201e\u00eentr-o biata faptura buna sa spuna nimicuri\u201c. Ironia ne poate scapa de aceasta amagitoare forma de nemurire care sufoca lumea \u00eentr-o cangrena a copierii, a \u00eenmultirii, a cresterii. C\u00e2nd Socrate nu poate face t\u00e2rgul propus de Alcibiade, care, \u201e\u00een schimbul unei frumuseti parelnice\u201c a trupului sau, cauta sa obtina \u201euna adevarata\u201c, este pentru ca lui \u00eensusi \u00eei lipseste ceea ce Alcibiade doreste. Si daca schimbul ar putea avea loc, cu siguranta s-ar produce o \u00eenselaciune, caci a avea se reduce mereu, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, la a avea o copie. Filosoful e prin urmare, cel care nu poate face t\u00e2rguri. Si asta nu doar pentru ca orice finalitate este compromisa prin jocul dorintei si al ironiei, ci si pentru ca, urm\u00e2nd aceeasi contorsionare a timpului, filosofia si filosoful, ne spune Lyotard, dainuie prin \u201edorinta de unitate\u201c, o dorinta nostalgica desigur, o dorinta care se consuma \u00een utopia unei re\u00eentoarceri la o lume \u00een care armonia contrariilor era posibila \u00eentruc\u00e2t nu cunostea furia clasificarilor si diferentierilor intelectuale. Cum era de asteptat, codul si structura devin un soi de noua teodicee a lumii, de garantie a unitatii care nu este \u00eenca pe deplin pierduta de vreme ce mai putem \u00eenca sa-i \u201eresimtim lipsa\u201c si o mai putem dori. \u201eSi iata-ne din nou trimisi la tema timpului\u201c, care, ne spune Lyotard, este, \u00een cazul filosofiei, istorie a \u201edorintei de unu\u201c. Filosoful este un vesnic \u00eencepator dintr-un dublu motiv: pentru ca nu are o mostenire (\u00eentelepciunea nu devine niciodata aurul pe care Alcibiade l-ar dori \u00een schimbul aramei sale) si pentru ca pierderea unitatii nu se produce printr-un eveniment (\u201en-a fost ocupata nicio Bastilie, n-a cazut niciun cap\u201c). \u00cen mod fundamental pentru Lyotard istoria filosofiei devine o istoriei a actelor ratate \u00een raport cu o dorinta ce oscileaza \u00eentre lipsa de eveniment a originilor si lipsa unui obiect de posedat \u201ela sf\u00e2rsitul timpurilor\u201c.
\nSi totusi, de ce sa mai filosofam? De ce altfel dec\u00e2t dintr-o proprie aplecare, aproape eremitica spre ceva aproape la fel de inutil precum \u201egena egoista\u201c fara finalitati strict legate de supravietuire? Lyotard gaseste \u00een finalul cartii o oarecare \u201ejustificare\u201c filosofarii, dar e una dezlipita de orice iluzii care \u00eei atribuie filosofiei un rol de producatoare de cunoastere, \u00een sensul tare al cuv\u00e2ntului. Fara a folosi termenul, Lyotard pare sa faca din filosofie o practica poietica, de extragere a unor sensuri latente ale lumii fara a le trece printr-un filtru excesiv imaginativ sau teoretic. Atentia fata de acest nerostit pre-revolutionar este felul \u00een care filosoful mai poate participa la transformarea lumii, \u00een sensul \u00een care Marx \u00eel specificase: \u201eNu este suficient ca g\u00e2ndirea sa caute realitatea, mai trebuie ca realitatea sa caute g\u00e2ndirea\u201c. Fara acest dublu ancoraj, g\u00e2ndirea filosofica (si nu numai) devine, din nou si din nou, ideologie, tratata la modul soft ca sublimare, iar \u00een cel hard ca urmarire rapace de interese si imbecila reducere a actiunii la manipulare. Transformarea nu se poate face fara aceasta atentie aproape senzuala pe care poetul-filosoful-g\u00e2nditorul o acorda lumii, plas\u00e2ndu-se pe locul ascultatorului si a \u201eparadoxalei puteri a pasivitatii\u201c care-i permite sa elaboreze un discurs (sau, mai degraba, o simpla verbalizare) presupus non-ideologic si imposibil de catalogat ca fiind corect sau incorect. Problema filosofiei ideologizabile si ideologizante, asemeni problemei crestinismului, are o dubla fata. Nu e vorba doar de faptul ca propune solutii \u201e\u00een alta lume\u201c, ci si de faptul ca \u201eabsoluta transcendenta a legii nu pate fi, \u00een sens strict, traita\u201c. De aici, Lyotard ajunge, poate putin prea repede, la a spune ca \u201enu exista un sens al istoriei\u201c. Si, \u00eentr-adevar, nu exista un sens al istoriei \u201easupra caruia suntem proprietari\u201c, dar, pe de alta parte, oric\u00e2t de delicati si atent-senzual am deveni \u00een ascultarea lumii, odata aparuta ideea unei legi transcendente (\u00een istoriile occidentale) ea devine extrem de greu de dislocat. Eliminarea acestei idei, care pentru unii s-ar face \u00een scopuri pur terapeutice (anti-ideologice), se reduce la un tratament destul de dur, o chimioterapie care \u00eensanatoseste organul g\u00e2ndirii prin radierea lui aproape totala. De cealalta parte, senzualismul ascultarii, mai noua teodicee a codului si iluzia aproape romantica a schimbului \u00eentre elemente (vs. eficacitate manipulativ-manageriala) sunt o reteta prea slaba, prea naturista pentru impasul \u00een care g\u00e2ndirea, mai mult sau mai putin critica, se afla. Problema este bine articulata \u00een termenii filosofiei marxiste \u00een care Lyotard face ultima expunere: daca societatea este b\u00e2ntuita de o lipsa (pe care filosoful ar trebui sa o \u201eidentifice\u201c aduc\u00e2nd-o, pe c\u00e2t de mult posibil nepoluata \u00een limbaj), de ce \u201enu poate sa dea nastere fara violenta acestei semnificatii\u201c? Problema raului este tratata pe urmele unui filon augustinian care-l interiorizeaza. Proletariatului (asemeni pacatosului sau chiar femeilor care nu se pot constitui \u00eentr-un subiect istoric) i s-a facut un rau \u201e\u00een sine\u201c. Acest \u201e\u00een sine\u201c care troneaza parca mai abitir dec\u00e2t legea transcendenta poate fi trait, fara a putea fi articulat. Proletariatul nu are acces \u201enemijlocit la limba\u201c. \u00centre este-ul dorintei si trebuie sa fie-ul actiunii se interpune caderea \u201e\u00een deja g\u00e2ndit\u201c. Astfel, ne spune Lyotard, a g\u00e2ndi \u201e\u00eenseamna lupta \u00eempotriva a tot ceea ce separa semnificantul de semnificat, \u00eempotriva a tot ceea ce \u00eempiedica dorinta sa ia cuv\u00e2ntul si, odata cu el, puterea\u201c. Capitalismul, tot \u00een interpretare augustiniana, nu este ceva ce se opune dintr-un \u00een afara, ci este acea \u201eopacitate care se strecoara \u00eentre oameni si ceea ce ei fac\u201c. A face filosofie este, \u00eentr-un final, pe c\u00e2t de vetust, pe at\u00e2t de inevitabil\u2026 ceva aproape organic, fiziologic. A numi ceea ce desparte semnificantul de semnificat, fara a avea vreodata speranta de a mai gasi ceea ce le uneste. Fara aceasta lipsa mereu pe cale de a fi numita de catre filosofie nu pot exista dec\u00e2t prostia, abrutizarea sau inconstienta. Si totusi, sa mai facem un ultim salt ironic: nu-i lipseste ceva inclusiv lipsei? Ascultarea poetica a lumii, aceasta survolare senzuala care sf\u00e2rseste poate prin a nu spune de frica lui a nu spune gresit nu e o pierdere at\u00e2t de masiva \u00eenc\u00e2t ar putea anula chiar acea lume care simte lipsa? Nu avem aici o anulare si mai radicala a schimbului? Acel schimb pe care Socrate \u00eel refuza, dar nu pentru ca nu l-ar dori, ci pentru ca starea \u00een care ne gasim pe aceasta lume, inutil corporali si excesiv spirituali (sau invers, inutil spirituali si excesiv corporali) nu permite realizarea onorabila a schimbului. Tocmai a deconspira mereu aceasta lipsa de onorabilitate i-ar reveni filosofiei. \u00centre a admira frumusetea ca un sclav (a asculta cu puterea pasivitatii lumea) si a dori nemasurat as mai vedea eu plasata filosofia. Ca un soi de \u00eentelepciune, aproape tantrica a am\u00e2narii \u00eentru nemasura. Pe l\u00e2nga \u201edatoria civica\u201c, catalitica de a extrage doar dorintele\/\u201cproblemele care se pot rezolva\u201c as pastra pentru filosofie ceva din atrocitatea nemasurii si ironiei. O atrocitate \u201e\u00een sine\u201c\u2026 desigur!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Recunosc. Primul lucru care mi-a trecut prin minte c\u00e2nd am vazut acest titlu a fost unul ironic. Si nu era o ironie de calitate, ci doar acea ironie reactiva, consumata \u00een mica si nesemnificativa satisfactie a unei replici pe care o dai aproape involuntar: chiar asa! De ce sa mai filosofam c\u00e2nd am putea deveni,… Cite\u0219te mai mult »Ce uneste, ce desparte si atrocitatea dintre ele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[8934,8935],"class_list":["post-15810","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-fericire","tag-filosofi-si-manageri"],"views":902,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15810","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15810"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15810\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15810"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15810"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15810"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}