Mi se pare nedrept ca polemica si cearta iscate de pretentiile exorbitante, arogante si sfidatoare ale noului coordonator al \u201eTribunei\u201c au \u00eempaienjenit at\u00e2ta ochii magici ai altor reviste \u00eenc\u00e2t n-au mai vazut din paginile publicatiei clujene dec\u00e2t \u201ecazul Arman\u201c. Ce-i drept, dl cu pricina s-a facut ridicol c\u00e2nd, lu\u00e2nd \u00een m\u00e2na biciul lui Maiorescu, a scris ceva nu at\u00e2t despre \u201enoua directie\u201c a Tribunei, c\u00e2t o penibila caricatura postmodernista a celebrului \u201e\u00cen laturi!\u201c. Dl Arman e, \u00eentr-adevar, nedelicat, ca sa nu zic cam grosolan cu trecutul \u201eTribunei\u201c si al oamenilor care i-au facut gloria. \u00cen plus, editorialul sau inaugural plin de sine emana o suficienta batatoare la ochi si lasa \u00een urma un miros nesuferit, ce-ti muta nasul din loc: cu un asemenea miros nu poti \u201eaerisi\u201c o revista… E \u00eensa, repet, nedrept ca din pricina acestui caz bizar sau a unor bazaconii despre \u201easasinarea\u201c lui Eminescu, sa ni se \u00eenchida ochii si sa nu mai vedem, cel putin \u00een primele numere ale anului \u00een curs, celelalte contributii literare, cronici, eseuri si articole stralucite care mai onoreaza paginile revistei clujene. Astfel, Ion Pop \u00eesi continua temeinica sa \u201erecitire \u00eennoitoare a prozei subiective rom\u00e2nesti\u201c, iar Irina Petras publica sub titlul \u201eFlorina Ilis si diorama Eminescu\u201c o cronica extraordinara despre \u201eVietile paralele\u201c, un mare roman de fantezie biografica demn sa stea alaturi de \u201eViata lui M. Eminescu\u201c al lui G. Calinescu: \u201eEminescu are acum\u201c \u2013 conchide dupa o ampla analiza Irina Petras \u2013 \u201eun roman pe masura. Unul cont\u00e2nd c\u00e2t o biografie, un eseu monografic, o arhiva comentata laolalta. \u00cen zona vietii lui Eminescu, G. Calinescu nu mai e singur\u201c. Din acelasi numar cititorului atent nu-i va fi scapat eseul lui Petru Poanta \u201eascuns\u201c sub un titlu banal, \u201eVasile P\u00e2rvan si Universitatea clujeana\u201c. \u00cen realitate, criticul de la Cluj arunca o privire devastatoare, cu ochii lui P\u00e2rvan, asupra \u00eenvatam\u00e2ntului universitar de azi. \u201eDupa cum au evoluat \u00eensa lucrurile \u00een \u00eenvatam\u00e2ntul superior\u201c \u2013 scrie Petru Poanta \u2013 \u201euniversitatea imaginata de Vasile P\u00e2rvan este mai degraba proiectul unui idealist care, \u00een niciun caz, nu accepta teza utilitarismului imediat al scolii \u00een detrimentul misiunii de spiritualizare. Imperativele sale par mai cur\u00e2nd ale unui iluminat dec\u00e2t ale unui pragmatic\u201c. Ce spunea marele \u201eiluminat\u201c a carui mostenire a crezut ca o poate prelua \u00eencerc\u00e2nd s-o si puna \u00een aplicarea, alt mare \u201eiluminat\u201c, filozoful de la Paltinis, elitistul Constantin Noica? \u201eMetoda noastra\u201c \u2013 spunea Vasile P\u00e2rvan \u00een \u201eDatoria vietii noastre\u201c \u2013 e aceea a cultivarii si selectiunii sufletelor superioare, prin punerea la proba a fiecarui individ care ne este \u00eencredintat, cu piatra de \u00eencercare a Cultului Ideii. Cine rezista si da sc\u00e2ntei e vrednic sa intre \u00een confraternitatea Universitatii nationale. Cine e un simplu pietroi brut e dat \u00eenapoi \u00een gramada, spre a servi ca pavaj de sosea pentru construirea drumului nou catre sferele de sus. Oportunisme, tocmeli, reductibilitati noua nu ne sunt permise. Noi suntem preoti aspri ai unei religii de purificare. Suntem profetii unui timp, cu mult prea \u00eendepartat pentru poftele grabite ale hamesitilor contemporani…\u201c Petru Poanta crede ca doua sintagme din \u201eUniversitatea nationala a Daciei superioare\u201c din 1919 \u201epot da frisoane cosmopolitilor contemporani\u201c: \u201e\u00abSpiritualizarea natiunii\u00bb si \u00abidealismul national\u00bb\u201c. Pentru a-l scuti pe marele istoric rom\u00e2n de banuielile politienesti ale \u201epolitic corectilor\u201c de azi gata sa sara la g\u00e2tul cuv\u00e2ntului \u201enational\u201c care ar ascunde \u201exenofobia\u201c si discriminarea, Petru Poanta se grabeste sa limpezeasca si sa \u00eenlature confuzia. \u00cen \u201eDatoria vietii noastre\u201c, arata el, P\u00e2rvan lamureste lucrurile \u201eprin definirea nuantata si fara echivoc a relatiilor dintre natiune (national), etnic si cultura, respectiv, creatia majora (culta). Nationalul e un dat \u00abbiologic-politic\u00bb, o \u00abfatalitate\u00bb, si tocmai de aceea el nu poate constitui \u00abobiectul\u00bb spiritualizarii. \u00cen creatia majora el exista ca subconstient, asa ca si \u00een creatia etnografica. Diferenta apare \u00eentre etnografic si cultural-cultura: \u201eEtnograficul pleaca de la instincte. Culturalul pleaca de la idei. Culturalul e mereu schimbator \u00een rafinata evolutie spre c\u00e2t mai complex a ideilor creatoare. Etnograficul e perpetuu stabil, pe baza celui mai minutios traditionalism\u201c. Culturalul presupune \u201espiritualizarea aristocratic-idealista\u201c, ceea ce \u00eenseamna educatie riguroasa si selectie. Pe scurt, altfel spus, cultura majora este produsul creatiilor individuale pe c\u00e2nd cultura etnografica reprezinta produsul \u201egeniului popular natural\u201c. \u00centre cele doua nu exista continuitate, \u00een sensul ca valorile culturii etnografice nu se pot transforma \u00een valori ale culturii majore. Sunt doua lumi diferite, fara punti de trecere \u00eentre ele. De fapt, P\u00e2rvan polemizeaza aici cu o difuza ideologie traditionalista si etnicista, \u00eencerc\u00e2nd sa elibereze creatia culta de determinismul autohtonismului. De aceea, educatia universitara trebuie sa fie una de esenta elitista. O spune aproape brutal: \u00abAvem dara de identificat \u00een tinerimea care alearga la luminile noastre nu ceea ce e taranesc \u00een ea, ci ceea ce e general-omenesc. Nu rom\u00e2nizarea noastra feroce, \u00eentru vegetativul etnografic, ci continua noastra umanizare \u00eentru sublimul uman\u00bb\u201c. Desigur, reforma visata \u201eriguros\u201c de P\u00e2rvan are, conchide cu justa tristete Petru Poanta, \u201econfiguratia unei utopii\u201c si, desi cu multe idei novatoare \u00een epoca, inclusiv unele venite din universitatile americane si europene, Universitatea \u00eenchipuita de P\u00e2rvan \u201ear fi trebuit sa produca un soi de supraoameni, eroi civilizatori si profeti transfigurati spiritual ai natiunii rom\u00e2ne\u201c. Nu \u00een forma \u201emanastireasca\u201c a universitatii \u00eenchipuite de P\u00e2rvan, curata utopie, sta frumusetea proiectului sau himeric, ci \u00een mesajul istoricului lasat mediului universitar: \u201ecultivarea si selectionarea sufletelor superioare\u201c, \u00eempotriva \u00eempingerii lor pe toboganul devalmas al unei democratii egalitariste. Prima sansa a individului consta \u00een descoperirea vocatiei care, ea si numai ea, trebuie sa se bucure de oric\u00e2ta democratie e posibila \u00eentr-un adevarat stat de drept. Restul e demagogie si populism universitar. \u00cen \u201eTribuna\u201c din prima jumatate a anului mai trebuie citite c\u00e2teva interviuri, \u00een primul r\u00e2nd acelea, excelente, cu poetul Liviu Ioan Stoiciu si prozatorul Radu Aldulescu, ambele luate de Alexandru Petria. Am\u00e2ndoi scriitorii marturisesc, parca \u00eentelesi, \u201epacatul deznadajduirii\u201c \u00een care traiesc si scriu: \u201e\u00cen ce ma priveste\u201c, spune Radu Aldulescu, \u201esansa sta \u00een fuga de pacatul deznadajduirii. Noi, scriitorii, nu avem dreptul sa ne lasam, ci sa continuam sa facem ceea ce stim noi cel mai bine: sa scriem\u201c, iar Liviu Ioan Stoiciu nu se lasa, nici el, biruit de acelasi \u201epacat\u201c, si, \u00eentre doua \u201esinucideri\u201c (de fapt, \u201eam avut sapte tentative de sinucidere\u201c!), continua nesmintit sa scrie versuri \u201enumai \u00abpe burta goala\u00bb, la trezire (cum eu am insomnie si fac nopti albe, ma trezesc \u00eenainte sau dupa ora 12 ziua), cu o cana mare de cafea \u00een fata, rece, pe birou, scriu numai acasa (numai c\u00e2nd sunt singur \u00een camera) si numai cu cerneala neagra. Dupa ce termin de scris retranscriu \u00abpe curat\u00bb si pun poemul la… pastrare \u00een sertar \u2013 si-l uit\u201c. \u201eSinucis\u201c de at\u00e2tea ori, \u201eacum, daca n-am murit\u201c \u2013 spune \u201esinucigasul\u201c \u2013 \u201eam \u00eenceput sa ma amagesc, depasit de situatie, ca am o misiune de \u00eendeplinit, sa dau de gol si starea \u00abomului\u00bb la prima batr\u00e2nete, din curiozitate… Nu e exclus ca Duhul Sf\u00e2nt sa nu tina cont de v\u00e2rsta, Biblia le-a fost inspirata batr\u00e2nilor\u201c, conchide cu \u00eencredere si tainica presimtire Liviu Ioan Stoiciu. Poemele lui \u201euitate \u00een sertar\u201c si ajunse ca prin minune \u00een \u201eTribuna\u201c sunt veritabile capodopere: poeme tulburatoare care \u201edau de gol\u201c un pesimist negru si vital, plin de viata, de \u00eentrebari ce cad grele ca bolovanul, de deznadejdi, nedumeriri si de \u00eengrijorari pe care un \u201ehot\u201c i le fura pentru ca pagubasul sa constate ca \u201e\u00eengrijorarile mele furate m-au readus cu\/ picioarele pe pam\u00e2nt\u201c si \u201eAr trebui sa arunc la gunoi tot\/ acest sac\/ plin de \u00eengrijorari \u2013 ca unele dintre ele s-au\/ stricat. Ar trebui sa fac macar o selectie…\/ \u00cen plus, ciudat:\/ sacul s-a \u00eempovarat, e mult mai greu dec\u00e2t\/ era, poate ca ar fi trebuit sa-l rascumpar.\/ Dar de unde\/ sa iau hotul? C\u00e2ta \u00eentunecare… C\u00e2ta \u00eentunecare, at\u00e2ta lumina\u201c. \u00cen poemele dinspre batr\u00e2nete \u2013 at\u00e2ta disperare terapeutica si oximoronica, apatica si \u00eencarcata de umor rece ca gheata de la Polul Nord! Putem banui ca sertarele \u201esinucigasului\u201c sunt pline de capodoperele lirice ale unuia dintre poetii de seama de azi. \u00cen \u201eTribuna\u201c din februarie a.c. profesorul Ion Vlad scrie admirabil despre \u201eSinguratatea scriitorului\u201c. Scriitorul este Liviu Rebreanu, restituit \u00eentr-una din fetele lui de Niculae Gheran \u00een \u201eIntime\u201c (Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2012), prin scrisorile lui Liviu si Fanny Rebreanu. Istoricul literar Ion Vlad, vechi cititor si hermeneut al lui Rebreanu, scrie, de fapt, despre imposibila singuratate a romancierului tras cu forta din naturala si mult r\u00e2vnita lui solitudine de hartuielile \u201eintime\u201c si, nu mai putin, de solicitarile functiilor publice pe care le-a avut: \u201eLiviu Rebreanu este o personalitate formata \u00een spiritul unei deliberate izolari, refuz\u00e2nd prieteniile zgomotoase, cultivarea colegilor de breasla; a preferat singuratatea noptilor destinate scrisului.
\n\u00cen Jurnalul perioadei 1927 \u2013 1944 confesiunea e de o indeniabila sinceritate: \u00abmenirea omului este sa duca o viata \u00een fond solitara\u00bb, aleg\u00e2nd \u00abpatrunderea \u00een mine \u00eensumi, lenta, necrutatoare, franca si absoluta sinceritate\u00bb. Ar parea surprinzatoare marturisirea scriitorului daca am reaminti ca functiile ocupate \u00een decursul c\u00e2torva decenii: presedinte al Societatii scriitorilor rom\u00e2ni, director general al teatrelor, Directiei Educatiei Poporului, asumarea patronarii unor periodice (\u00abScena\u00bb, \u00abMiscarea literara\u00bb, \u00abGazeta literara\u00bb, \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb, \u00abViata\u00bb) nu au fost de natura sa-i protejeze singuratatea. Except\u00e2nd presedintia Societatii scriitorilor, obiectul unor virulente si joase polemici, acuze si mahalagisme frecvente \u00een balcanismul rom\u00e2nesc, celelalte functii sunt adesea rezultatul unor \u00eendemnuri venite dinspre o sotie avida de bani, ambitioasa si de un orgoliu nemasurat, o femeie nu o data lipsita de scrupule (…), decisa sa domine cu orice pret\u201c si cu \u201einepuizabila dorinta de a parveni\u201c chiar si \u00een paginile romanului \u201eAdam si Eva\u201c, pretinz\u00e2nd ca acel \u201eCezar al literaturii\u201c, cum \u00eel alinta pe Liviu \u00eentr-o scrisoare, i-ar fi marturisit (\u00eentr-o epistola falsificata!) ca \u201eeste opera mea care va purta cel mai mult din ce mi-ai dat tu mai de pret, draga mea…\u201c Hartuiala si rapirea solitudinii alcatuiesc pretul platit de un scriitor cu biografia at\u00e2t de agitata si, adesea, imprevizibila din care i-a fost greu sa evadeze. \u00cen acelasi numar al \u201eTribunei\u201c, Constantin Cublesan, Vasile Igna, Horia Badescu si Nicolae Mocanu \u00eel evoca \u00een pagini vibrante pe poetul si editorul eminent \u00een vremuri grele care a fost Al. Caprariu, iar Vasile Gogea scrie despre \u201eCazul Jacquier\u201c \u2013 pe care Dan Damaschin \u00eel numeste \u00eentr-o monografie dedicata Cercului Literar de la Sibiu, \u201eun montaignian \u00een capitala Transilvaniei\u201c. \u00cen numerele urmatoare ale \u201eTribunei\u201c dam de scenariul stiintifico-fantastic al \u201easasinarii\u201c lui Eminescu de catre \u201egasca\u201c lui Carol I si \u201einstrumentul\u201c asasinatului numit Titu Maiorescu, iar dl Mircea Arman scrie, corespunzator cu noul profil mai european al revistei, despre \u201eHomo Oeconomicus sau despre amfibolia spiritului practic\u201c si, alta data, mai scrie cu tragere de inima articolul \u201eDreptul ca matematica sociala\u201c dedicat volumului \u201ePublicitatea imobiliara \u00een conceptia noului Cod Civil\u201c: \u201eCartea doamnei judecator de Curte de Apel Andreea-Anamaria Chis este una dintre cele mai clare si mai valoroase contributii la decriptarea si interpretarea articolelor care privesc institutia publicitatii imobiliare \u00een noul Cod Civil\u201c. \u00cen \u201econcluzia finala\u201c a articolului, dl Mircea Arman reia \u00eenceputul exegezei sale ce nu facuse dec\u00e2t sa anticipeze \u201econcluzia finala\u201c: \u201eO concluzie finala, odata cu parcurgerea acestei cercetari, este aceea ca ne aflam \u00een fata celei mai bune lucrari aparute \u00een literatura juridica de dupa aparitia noului Cod Civil referitoare la institutia publicitatii imobiliare\u201c. Observ ca dl Arman nu citeste, domnia sa \u201eparcurge\u201c o lucrare \u201eaparuta dupa… aparitia\u201c Codului Civil: e si acesta un semn peremptoriu al \u00eennoirii de care se bucura batr\u00e2na revista fondata la 1884 de Ioan Slavici…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mi se pare nedrept ca polemica si cearta iscate de pretentiile exorbitante, arogante si sfidatoare ale noului coordonator al \u201eTribunei\u201c au \u00eempaienjenit at\u00e2ta ochii magici ai altor reviste \u00eenc\u00e2t n-au mai vazut din paginile publicatiei clujene dec\u00e2t \u201ecazul Arman\u201c. Ce-i drept, dl cu pricina s-a facut ridicol c\u00e2nd, lu\u00e2nd \u00een m\u00e2na biciul lui Maiorescu, a… Cite\u0219te mai mult »Rasfoind \u201eTribuna\u201c…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[8930,8929],"class_list":["post-15802","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cazul-arman","tag-revista-tribuna"],"views":1146,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15802","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15802"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15802\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15802"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15802"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15802"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}