{"id":15798,"date":"2013-06-13T14:04:06","date_gmt":"2013-06-13T12:04:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15798"},"modified":"2013-06-13T14:04:06","modified_gmt":"2013-06-13T12:04:06","slug":"cresteri-si-descresteri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cresteri-si-descresteri\/","title":{"rendered":"Cresteri si descresteri"},"content":{"rendered":"

Posteritatea lui Franz Liszt de mult nu a dus-o mai bine. Doua bestseleruri recente, semnate de Haruki Murakami si Dan Brown, fac publicitate pe larg \u201eAnilor de pelerinaj\u201c si \u201eSimfoniei Dante\u201c. Cu os\u00e2rdia cu care cinefilii care au vazut ultimele James Bond-uri au v\u00e2nat device-urile Sony, asa milioanele de fani ai lui Murakami si Brown s-au pravalit asupra inregistrarilor din Liszt, un compozitor, altminteri, socotit mai degraba vulgar \u2013 dar cine i-ar putea suspecta pe cei doi scriitori de bun-gust?<\/strong><\/em>
\nAmatorii de tendinte in materie de product placement cultural vor fi observat ca in \u201eInferno\u201c, ultimul thriller al lui Dan Brown, Karl Marx (\u201euna dintre cele mai mari minti creative din istorie\u201c) este citat de doua ori. Dar si ca Malthus o duce mult mai bine, ocup\u00e2nd din umbra aproape intreaga scena a romanului.
\n\u201eInferno\u201c, roman av\u00e2ndu-l ca star pe Robert Langdon, profesorul de simbologie int\u00e2lnit si in \u201eIngeri si demoni\u201c, \u201eCodul lui Da Vinci\u201c si \u201eSimbolul pierdut\u201c, este preocupat nu doar de provocarea suspansului si de furnizarea unor informatii turistice despre Florenta, Venetia si Istanbul, ci si de problema suprapopulatiei. Iata un scurt pasaj: \u201ePopulatia Terrei a avut nevoie de mii de ani \u2013 de la aparitia omului p\u00e2na la inceputul secolului al XIX-lea \u2013 sa atinga cifra de un miliard. Apoi, in chip uimitor, i-a trebuit doar un secol ca sa-si dubleze numarul, ating\u00e2nd doua miliarde prin 1920. Dupa aceea au trecut doar cincizeci de ani p\u00e2na c\u00e2nd s-au facut patru miliarde. (\u2026) in momentul de fata suntem pe punctul de a atinge cifra de opt miliarde. Doar astazi, rasa umana s-a inmultit cu un sfert de milion de oameni. Un sfert de milion. Si asta se int\u00e2mpla zilnic, fie ca ploua, fie ca nu. In fiecare an adaugam la populatia planetei echivalentul intregii Germanii. (\u2026) Suntem aproape de colapsul umanitatii, dar liderii nostri pierd timpul in sedinte, comand\u00e2nd studii despre energia solara, reciclarea deseurilor si automobilele hibride. (\u2026) Distrugerea stratului de ozon, diminuarea rezervelor de apa, poluarea \u2013 toate astea sunt doar simptome, nu boala insasi. Boala se numeste suprapopulatie. Si daca nu ne vom ocupa serios de cresterea populatiei, rezultatul va fi la fel de eficient ca tratarea unei tumori canceroase cu un leucoplast\u201c.
\nPentru a oferi o imagine plastica a progresiei geometrice care arunca populatia Terrei peste bord, Dan Brown (ma rog, personajul care a recitat cele de mai sus; dar tot contextul sugereaza ca autorul ii simpatizeaza viguros ideile, p\u00e2na la a-l absolvi de a fi castrat, printr-un experiment genetic, jumatate din populatia globului) sugereaza urmatoarea analogie: rupeti in doua o foaie de h\u00e2rtie, apoi in patru, apoi in opt, si tot asa p\u00e2na operatia de injumatatire succesiva se produce de 50 de ori. Puse una deasupra celeilalte, h\u00e2rtiutele rezultate (fiecare nu mai groasa de o zecime de milimetru) vor acoperi distanta dintre Pam\u00e2nt si Soare.
\nDesigur, resurectia lui Malthus, care avertizase in \u201eEseu asupra principiului populatiei\u201c (1798) asupra implicatiilor cresterii \u2013 catastrofale in raport cu resursele limitate \u2013 a numarului locuitorilor, nu l-a asteptat pe Brown \u2013 desi impulsul pe care i l-a dat acesta nu-i de neglijat. SF-ul a tinut tot timpul subiectul fraged (filmul \u201eSoylent Green\u201c\/ \u201eHrana verde\u201c din 1973 e doar un exemplu), dar nici genul nonfiction, cu virtuti mai mult sau mai putin stiintifice, nu s-a sfiit sa-l puna pe nicovala \u2013 v. Paul R. Ehrlich, \u201eThe Population Bomb\u201c, care prezicea in 1968 ca intr-un deceniu-doua se va produce o apocalipsa prin infometare.
\nVestile bune expediate prin arta de consum nu se opresc aici. Penultimul episod (al noualea) din al treilea sezon al serialului HBO \u201eGame of Thrones\u201c a fost proclamat in unanimitate drept unul dintre cele mai socante si s\u00e2ngeroase din istoria televiziunii. Pe scurt, fara a spoileri prea mult, serialul isi lichideaza dintr-un dos de palma trei dintre cele mai importante (inclusiv in sensul de pozitive) personaje \u2013 urm\u00e2ndu-l, desigur, pe George R.R. Martin, autorul seriei \u201eA Song of Ice and Fire\u201c\u00a0 ce sta la baza showului TV, cu unele licente (licente pentru a ucide: Martin omor\u00e2se doar doua personaje).
\nC\u00e2ndva, privind un serial, aveai siguranta ca eroii pozitivi o vor scoate la capat, r\u00e2njindu-si dantura pusa p\u00e2na in ultimul episod. Cum ar fi fost ca in \u201eBonanza\u201c Ben Cartwright sa-si piarda un fiu \u2013 sau macar un dinte \u2013 pe episod? Ar fi fost usor de inghitit doar daca oamenii ar fi fost inlocuiti de iepuri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Posteritatea lui Franz Liszt de mult nu a dus-o mai bine. Doua bestseleruri recente, semnate de Haruki Murakami si Dan Brown, fac publicitate pe larg \u201eAnilor de pelerinaj\u201c si \u201eSimfoniei Dante\u201c. Cu os\u00e2rdia cu care cinefilii care au vazut ultimele James Bond-uri au v\u00e2nat device-urile Sony, asa milioanele de fani ai lui Murakami si Brown… Cite\u0219te mai mult »Cresteri si descresteri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-15798","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1117,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15798","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15798"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15798\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15798"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15798"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15798"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}