Implicarea Reginei Maria \u00een pregatirea si desfasurarea Primului Razboi Mondial trebuie privita, cercetata si relevata sub toate aspectele \u00een care a avut loc: diplomatic, social, national, general uman etc., toate la fel de importante, toate la fel de antrenante, toate acapar\u00e2nd-o pe de-a-ntregul si toate av\u00e2nd urmari politice, subsum\u00e2ndu-se politicului: am putea spune fara sa gresim ca regina nu a desfasurat dec\u00e2t o intensa activitate politica. Si totusi, desi nu ne-am propus sa inventariem gesturile de daruire pentru care a ramas \u00een constiinta publica, vom aduce \u00een discutie c\u00e2teva dintre ele, at\u00e2t c\u00e2t spatiul ne va permite: din mai multe motive, asupra carora nu vom insista acum.
\nRom\u00e2nia a intrat \u00een razboi la 14\/27 august 1916. \u00cen acea zi, regina nota \u00een jurnalul sau: \u201eM-am desteptat azi-dimineata stiind ce are sa fie. Stiam de saptam\u00e2ni. Am purtat \u00een mine \u00eengrozitorul secret, fara sa vorbesc de el, caci trebuia ca altii sa nu stie\u201c. Si n-a aflat nimeni, nici macar personalul de serviciu. Dar cu aceasta a \u00eenceput calvarul, \u00een acelasi timp acesta a fost primul pas spre \u00eemplinirea visului de veacuri, great Romania dream, dupa cum scrie \u00een jurnalul ei de foarte multe ori, ca si \u00een scrisorile catre mama sa. Pentru \u00eemplinirea acestui vis, tara a pus la dispozitie o armata de 833.600 de oameni, o participare umana uriasa, o buna parte a lor intr\u00e2nd \u00een Transilvania, pentru ca acesta era sensul participarii noastre la razboi. Regina \u201ea onorat pornirea noastra la lupta\u201c, \u00eesi aminteste Horia Lazar \u00een jurnalul sau, si nici nu putea fi altfel, pentru ca toti credeau \u00een justetea cauzei pentru care trecusera muntii; acolo unde mai aparea c\u00e2te o nedumerire raspundea frumusetea reginei, dupa cum scriu contemporanii, victorioasa p\u00e2na \u00een acel moment. \u201eTendinta ei era sa ia \u00een der\u00e2dere aceasta descurajare si sa nu ascunda supararea pe care i-o pricinuieste. Se ocupa de spitalul ei de la Palatul Regal. Pe Dragalina l-a \u00eengrijit cu un deosebit devotament. \u00cen genere se ocupa de raniti. Aducea pretutindeni un cuv\u00e2nt de \u00eembarbatare si de m\u00e2ng\u00e2iere\u201c, noteaza si I.G. Duca. Era firesc, ea stia ca \u201eone day all the Romanians shall be united under one crown\u201c si \u00eei \u00eempartasea si mamei sale credinta aceasta, \u00eenca din 1916.
\nNu insistam asupra a ceea ce a urmat \u2013 \u00eenfr\u00e2ngere, suferinta, durere, pierderea micutului Mircea \u2013 tribut de viata si de moarte pe care Casa Regala l-a asezat la temelia statului care se desav\u00e2rsea \u2013, retragerea \u00een Moldova, tifosul si toate celelalte. Regina a \u00eencurajat, a vizitat, a daruit, s-a implicat. Si a scris. \u00cen jurnalul ei apar (aproape) toate cele pe care le-a facut. \u00censa \u00eentre at\u00e2tea grozavii, una i-a atras atentia \u00een mod deosebit. Marti, 2\/15 mai 1917, a vizitat convalescentii regimentului 11 infanterie, carora le-a dus tigari, iar a doua zi s-a adresat Directiei Generale a Cailor Ferate pentru a construi un sanatoriu pentru bolnavii de tifos de la Galata, pe care \u00eei descoperise cu putin timp \u00een urma, pe c\u00e2nd se \u00eentorcea de la colonelul Rosetti, bolnav si el de tifos, undeva, \u00eentr-un sat din zona Iasului.
\nScena pe care a descris-o, sf\u00e2sietoare prin mizeria, prin suferinta si prin tragismul sau, merita sa fie cunoscuta, pentru ca, suntem siguri, nu era singulara. Si poate ca din timp \u00een timp este bine sa ne amintim, ca sa stim mai exact \u00eenaltimea piramidei de vieti pe care stam confortabil acum si de pe care peroram despre c\u00e2t de rau ne face recursul la trecut. Asadar, scria regina*:
\n\u201eAranjaseram astfel \u00eenc\u00e2t \u00een drumul spre casa sa gasesc \u00een satul Galata alta masina, \u00een care era un cazan plin cu supa buna si hranitoare pe care aveam de g\u00e2nd s-o \u00eempart unor nenorociti flam\u00e2nzi si zdrentarosi ce-i descoperisem \u00eentr-un biet adapost darapanat, pe jumatate azil de noapte, pe jumatate spital; un loc plin de cea mai neauzita mizerie. C\u00e2nd ajunsei acolo se facuse complet \u00eentuneric si \u00een casa nu era nici pic de lumina; totusi am intrat \u00eempreuna cu cei ce ma urmau \u00een acest loc de groaza si am \u00eenceput sa hranesc cu supa fierbinte nenorocitele aratari omenesti.
\nNe\u00eenchipuita mizerie si murdarie a acestui loc \u00eentrecea orice descriere. Epavele pe care le-am gasit \u00eenghesuite acolo aproape nu mai puteau fi numite fiinte omenesti. Unii dormeau pe niste mese, altii dedesupt, mortii \u00eenghesuiti la un loc cu muribunzii, toti victime ale \u00eengrozitorului tifos. (\u2026) Ceea ce am vazut reprezenta cea mai grozava mizerie, ultimele ramasite ale unei omeniri decazute si chinuite. Deoarece era complet \u00eentuneric, am \u00eentors farurile masinii ca sa lumineze interiorul baracii. Lumina orbitoare ne dezvalui o priveliste dureroasa.\u201c
\nNu ni se pare firesc sa comentam \u00een vreun fel descrierea aceasta, \u00eentruc\u00e2t nici regina nu o face. Am redat integral pasajul pentru ca este o imagine clara a ceea ce poate fi la un moment dat viata fiecaruia dintre noi. \u00censa precizam ca \u00een toate paginile pe care le-am citit p\u00e2na acum si care poarta semnatura ei am \u00eent\u00e2lnit o rezerva \u00een a comenta \u00een vreun fel suferinta; mai degraba o tacere demna pare ca se asaza peste r\u00e2ndurile acestea si o invitatie la reflectie, la neuitare si la rugaciune razbate din ele; ea, care fusese prezenta acolo unde mizeria si deznadejdea, foametea si boala sau abandonul \u00een ghearele mortii pareau ca s-au \u00eenstap\u00e2nit pentru vecie, a trecut cu o atitudine demna peste toate, pentru a pasi apoi victorioasa \u00een lumina izb\u00e2nzii. Care a venit cu \u00eemplinirile si cu dezamagirile cunoscute, dar care nu a \u00eempiedicat-o a-si continua activitatea caritabila.
\nAstfel, la scurt timp dupa \u00eentoarcerea \u00een Capitala, vineri, 27 iunie 1919, regina a \u00eensotit Crucea Rosie Americana prin c\u00e2teva sate unde a \u00eempartit hrana, zahar, sapun si haine. \u201eAm oprit \u00eentr-un loc \u00eentre Pitesti si Curtea de Arges \u2013 noteaza \u00een jurnal \u2013, multi tarani foarte saraci si zdrentarosi. O femeie foarte batr\u00e2na, deosebit de aparte, \u00eentr-o veche camasa brodata, cu o \u00abcatrinta\u00bb (\u00een original, \u00een jurnalul reginei \u2013 n. a.) veche si zdrentuita \u00eenfasurata \u00een jurul coapselor si cu un fel de turban alb legat \u00een jurul fruntii, deasupra basmalei de pe cap, era usor nebuna ca urmare a pelagrei acute. Mi-a placut foarte mult, \u00een gesturi extraordinar de expresive, ea mi-a descris nenorocirea sa, descheindu-si camasa rupta sa ma lase sa vad si sa simt cum \u00eei batea inima. Camasa ei era umpluta cu ierburi verzi pentru alinarea durerilor. Avea aerul unei regine detronate si ajunse \u00een sapa de lemn, nimic nu putea fi mai demn si mai trufas. \u00cen fata mea ea \u00eensa s-a \u00eenclinat ad\u00e2nc ca \u00een fata unei zeitati, totul ea l-a tratat cu inimitabilul gest al nebuniei. \u00cen cele din urma, cu un gest at\u00e2t de plin de dramatica simplitate ce nu poate fi usor de descris, ea mi-a bagat \u00een s\u00e2n o legatura \u00eenfasurata \u00eentr-o p\u00e2nza veche brodata, ca si cum, \u00eentr-o ultima abandonare a sperantei, m\u00e2ndriei si a tot ce face viata vrednica de a fi traita, \u00eemi daruia tot ceea ce poseda. Foarte curioasa, am desfacut legatura si am gasit \u00eenauntru un ciudat amestec de obiecte care apartinusera fiului ei ce fusese ucis. Apoi, ca unul care si-a daruit totul, ea si-a lasat fruntea chinuita pe umarul meu si lacrimi mari, mute, grele \u00eei curgeau pe obraji. Am fost foarte miscata de aceasta scena si am tras-o spre mine pe batr\u00e2na femeie, la care ea imediat m-a sarutat (…).\u201c**
\nCe ar mai fi de adaugat? Poate tacerea ar trebui lasata sa cada ca o cortina grea peste durerile, peste dramele, peste suferinta demna pe care el, poporul de atunci, a \u00eenteles sa cladeasca tara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Implicarea Reginei Maria \u00een pregatirea si desfasurarea Primului Razboi Mondial trebuie privita, cercetata si relevata sub toate aspectele \u00een care a avut loc: diplomatic, social, national, general uman etc., toate la fel de importante, toate la fel de antrenante, toate acapar\u00e2nd-o pe de-a-ntregul si toate av\u00e2nd urmari politice, subsum\u00e2ndu-se politicului: am putea spune fara sa… Cite\u0219te mai mult »\u201eAminteste-ti, poporul meu, ca te-am iubit…\u201c (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15794","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1052,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15794","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15794"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15794\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15794"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15794"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15794"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}