Stralucirea de metal pretios confera flautului o aura princiara, ce impune respect si educatie oricarui pretendent. Putem spune ca spiritul scrutator al \u201eSecolului luminilor\u201c a ocrotit sf\u00e2rsitul de mileniu, resuscit\u00e2nd \u00een plan muzical pulsul ideatic prin care flautul a devenit unul dintre cele mai r\u00e2vnite instrumente, at\u00e2t de catre interpreti si compozitori, c\u00e2t si de catre melomani. Mai mult ca oric\u00e2nd, obstacolele tehnice au fost \u00eenlaturate, idealurile sonore au fost atinse, opulenta repertoriala a devenit de invidiat si, ca orice dar vegheat de zei, interesul pentru flaut a ramas viu, fiindca muzicieni desav\u00e2rsiti ai momentului sunt capabili sa ne surprinda \u00een continuare, sa ne captiveze atentia si sa ne emotioneze.
\nIzbucnirea de culori timbrale ce copleseste publicul meloman este rezultatul \u00eemplinirilor tehnice pe care instrumentele de suflat le realizeaza, performante datorate at\u00e2t unor constructori de instrumente care \u00eesi \u00eenchina eforturile creatoare perfectionarii acestora (Theobald Boehm, Louis Lot, Rudall Carter, William S. Heynes, Albert Cooper, fratii Brannen, Hiroshi Aoki sau Eva Kingma), c\u00e2t si unor interpreti deosebiti (Jean-Louis Tulou, Louis Dorus, Charles Nicholson, Maximilian Schwedler, Fran\u00e7ois Borne, George Barr\u00e8re \u2013 flautistul care a avut sansa sa faca prima auditie absoluta a fascinantei lucrari a lui Debussy \u2013 \u201ePreludiul la dupa-amiaza unui faun\u201c \u2013 si, totodata, primul flautist care a comandat un flaut de platina pentru care Edgar Var\u00e8se a compus celebra lucrare Density 21,4 (cifra reprezinta densitatea pretiosului metal) -, Marcel Moyse, Jean Pierre Rampal, James Galway, Mathias Ziegler etc.), ce solicita ei \u00eensisi \u00eembunatatirea continua si diversificarea sonoritatii acestora. \u00cen cazul flautului, varietatea si calitatea tonului devin caracteristicile lui dominante, iar vibrato-ul \u00eencepe si el sa joace un rol semnificativ. Dob\u00e2ndindu-si \u00een acest mod o identitate muzicala independenta, flautul va inspira, at\u00e2t \u00een domeniul muzicii de camera, c\u00e2t si \u00een cel al formelor concertante, o bogata literatura, ce-i va pune \u00een valoare posibilitatile solistice.
\nDorinta de schimbare a canoanelor se manifesta \u00een creatia culta a secolului al XX-lea printr-o atentie speciala acordata expresiei sonore. \u00cen dorinta lor de noutate, compozitorii epocii se apleaca, \u00een mod paradoxal, spre origini, redescoperind cu \u00eenc\u00e2ntare atractia pentru cultivarea sunetului, pentru valorificarea tehnicilor si sonoritatilor arhaice.
\nDaca astazi putem vorbi de flautisti exceptionali provenind din toate colturile lumii, din culturi total diferite si \u00eendepartate, ce reusesc sa aduca \u00een prim plan, la modul superlativ, specificitatea fiecareia \u00een parte, \u00een prima jumatate a secolului trecut, Franta, prin genialitatea unor compozitori, a impus judecati de valoare, stiluri si repere pentru muzica occidentala.
\n\u00cen 1889, cu prilejul \u201eExpozitiei Universale\u201c de la Paris, Claude Debussy (1862-1915) descopera scarile si timbrurile \u201egamelanului jawanez\u201c, poezia, pictura si muzica japoneza, \u00eensusindu-si, odata cu acestea, o noua conceptie despre armonie, despre fluiditate si despre timpul muzical, despre importanta linistii \u00een partitura muzicala. De altfel, Debussy a fost primul compozitor care a schimbat profund mentalitatea si maniera de ascultare a muzicii, prin preluarea conceptiilor orientale asupra sunetului si a modalitatilor lui de transformare. Dupa el, Andr\u00e9 Jolivet si Olivier Messiaen si-au creat lumi modale proprii, alimentate de moduri extrem-orientale, de ritmica obsesiva si asimetrica a dansurilor rituale, de efectul magic al fluxului continuu \u00een devenire lenta, de suprapunerile originale de sonoritati, de interferentele armonice prin care se produc disonante fruste. Lumea lor modala graviteaza \u00een jurul unor sunete polarizatoare si generatoare \u00een acelasi timp. Importanta acordata sunetului \u00een sine ca element primordial, utilizarea tehnicii \u201esunetelor-pivot\u201c, repetitia obsesiva, incantatia si folosirea frecventa a numarului cinci, detinator de semnificatii simbolice, sunt elemente consitutive ale noii estetici muzicale ce va produce o efervescenta ametitoare a stilurilor si judecatilor de valoare.
\nSe poate considera, dupa cum afirma Pierre Boulez, ca din punct de vedere muzical, secolul XX \u00eencepe \u00een 1894, odata cu \u201ePreludiu la dupa-amiaza unui faun\u201c (Jean No\u00ebl von der Weid, La musique du XX-\u00e8 si\u00e8cle, Ed. H\u00e2chette, 1992, pag.24), al lui Claude Debussy, reprezentant de seama al unuia dintre stilurile majore din muzica franceza a sf\u00e2rsitului de secol al XIX-lea si \u00eenceputului de secol XX \u2013 Impresionismul, caracterizat prin surprinderea si evocarea directa a impresiilor fugitive \u00eencercate de artist, prin transpunerea \u00een sunete a unor stari de suflet si sentimente evanescente, prin evocarea unor peisaje de mare forta de sugestie si \u00eencarcate de lirism. Libertatea formelor si a structurii frazei melodice, delicatele armonii, rafinata nuantare a timbrului sunt elemente specifice impresionismului \u00een muzica. \u00cen pofida atitudinii sale de negare a metodelor utilizate de unii dintre contemporanii sai, exponenti ai romantismului, este interesant de remarcat \u00een creatia lui Debussy acea aplecare a sa \u00eenspre trecut, \u00eenspre izvoarele lumii si ale traditiilor ei culturale. Ca si acestia, Debussy se simte atras de peisajul mitologic, \u00eensa modalitatea lui de a evoca fascinatia acelei epoci stravechi difera fundamental de a romanticilor. \u00cen muzica sa, Debussy realizeaza o sinteza \u00eentre elementele unor culturi arhaice si propria sa sensibilitate. Ca si \u00een muzicile apartin\u00e2nd vechilor traditii, el acorda o importanta majora sunetului, proprietatilor lui, \u00eel asculta si \u00eel analizeaza. Structurile sale sonore sunt replici \u00een timp ale sonoritatilor complexe din culturile traditionale, caci compozitorul \u00eempartaseste aceeasi dragoste pentru natura, pentru culoare si pentru sunetul \u00een sine, a carui componenta timbrala devine esentiala. Structurile si timpul muzical sunt determinate de timbru, de registre neobisnuite, de culorile instrumentale, de transformarea continua a sonoritatilor. Prin al sau \u201ePreludiu la dupa-amiaza unui faun\u201c, compozitorul instaureaza un nou mod de exprimare, o forma proprie, definita prin fluctuatii armonice, bogatie ritmica, frazare supla si libera. Lucrarea a fost scrisa \u00eentre anii 1892-1894 si apartine proiectului unui triptic inspirat din poemul lui St\u00e9phane Mallarm\u00e9 \u2013 \u201eLe faune\u201c \u2013 aparut \u00een 1886, triptic ce s-ar fi dorit a fi o lucrare vasta: \u201ePr\u00e9lude, Interlude, et Paraphrase finale pour l’apr\u00e8s-midi d’un faune\u201c. Asa cum afirma chiar Debussy (\u00eentr-o notita la editia originala a partiturii), \u201ePreludiul\u201c este o ilustrare libera a poemului, ce creeaza mai multe decoruri succesive \u00een care se misca dorintele si visele faunului. Tema faunului este \u00eencredintata flautului, a carui sonoritate, din momentul aparitiei acestei lucrari, a dob\u00e2ndit noi dimensiuni. \u201eFlautul faunului instaureaza o respiratie noua \u00een arta muzicala\u201c (Jean N\u00f6el won der Weid, \u201eLa musique du XX \u00e8me si\u00e8cle\u201c, Ed. Hachette, 1992, p.24). De fapt, Debussy re\u00eencarca instrumentul cu acele calitati unice pe care acesta le avusese \u00een muzicile arhaice, frumusetea, puritatea, lumina, caldura si moliciunea catifelata a timbrului fiind esentiale \u00een aceasta lucrare. Flautul se topeste \u00een orchestra, timbrurile se contopesc si creeaza senzatia de caldura, de \u00eenvaluire senzoriala. Daca la o analiza a partiturii se poate distinge un plan traditional (expozitie-dezvoltare-repriza-coda), \u00een schimb, la auditie, nu se percepe dec\u00e2t o continuitate \u00een transformare constanta, \u00een care revenirile apar ca evocari, ca amintiri modificate, nu ca reprize. \u201eIdeea da nastere formei\u201c, scria Paul Dukas a doua zi dupa prima auditie a lucrarii, rezum\u00e2nd astfel \u00eentr-o fraza una dintre caracteristicile fundamentale ale creatiei debussyene. Ca si \u00een muzicile apartin\u00e2nd vechilor traditii, compozitorul acorda o importanta majora linistii: \u201eM-am servit, foarte spontan de altfel, de un mijloc care \u00eemi parea destul de neobisnuit, adica de liniste\u2026ca de un agent de expresie, fiind, poate, singura modalitate de a pune \u00een valoare emotia unei fraze\u201c (Jean N\u00f6el won der Weid, \u201eLa musique du XX \u00e8me si\u00e8cle\u201c, Ed. Hachette, 1992, p.26).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Stralucirea de metal pretios confera flautului o aura princiara, ce impune respect si educatie oricarui pretendent. Putem spune ca spiritul scrutator al \u201eSecolului luminilor\u201c a ocrotit sf\u00e2rsitul de mileniu, resuscit\u00e2nd \u00een plan muzical pulsul ideatic prin care flautul a devenit unul dintre cele mai r\u00e2vnite instrumente, at\u00e2t de catre interpreti si compozitori, c\u00e2t si de… Cite\u0219te mai mult »Flautul \u2013 revelatia secolului XX in peisajul muzical (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15786","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1088,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15786","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15786"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15786\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15786"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15786"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15786"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}