\u00cen pofida unei lamentabile tendinte spre autodenigrare, \u00een care pare a se complace intelectualitatea noastra, devine din ce \u00een ce mai clar ca Rom\u00e2nia se numara actualmente printre cele mai prolifice tari \u00een materie de creativitate artistica. Un simplu \u201erecensam\u00e2nt\u201c al performantelor realizate de muzicienii, cineastii, plasticienii, regizorii, coreografii, actorii sau dansatorii nostri \u00een anii mileniului al treilea ar necesita spatii (si meritate elogii) de dimensiuni considerabile.
\nInevitabil, se \u00eent\u00e2mpla tot mai des ca unele domenii pe care \u2013 prin forta \u00eemprejurarilor \u2013 le frecventasem mai rar sa \u00eemi provoace reactii admirative. Astfel, primele luni ale anului 2013 (care, de altfel, se anunta destul de posac) mi-au fost luminate de trei expozitii ce atesta vitalitatea artei fotografice din Rom\u00e2nia de azi. \u00centruc\u00e2t e vorba despre reprezentantii a trei generatii distincte, voi face prezentarea protagonistilor \u00een ordinea venirii lor pe lume.
\nIosif Kir\u00e1ly s-a nascut \u00een anul 1957 (la Resita, \u00een mirificul Banat Montan, desi \u00een Wikipedia figureaza Timisoara, probabil dintr-o confuzie \u00eentre locul nasterii si cel al afirmarii profesionale). Desi e un artist cosmopolit, de talie mondiala, sunt \u00eencredintat ca el ram\u00e2ne totodata foarte legat de tar\u00e2mul natal \u2013 un fapt esential \u00een constelatia esteticii contemporane, unde chestiunea identitara reprezinta un at\u00fa pentru contracararea aneantizarii si uniformizarii consumist-globalizatoare. Urmarisem cu interes evolutiile sale pe plan international \u2013 \u00eendeosebi succesul \u00eenregistrat \u00een mediul exclusivist-impenetrabil al Fundatiei Calouste Gulbenkian din Lisabona, \u00een 2005, dar si concludentele prezente la Museum of Contemporary Art Chicago, Manifesta 1 din Rotterdam, Bienalele de la Venetia si Berlin; de asemenea, la Moderna Museet din Stockholm, Acad\u00e9mie de France, Villa Medicis, Roma, Gal\u00e9rie Nationale du Jeu de Paume, Paris; Stichting De Appel, Amsterdam, urmate de Neue Galerie Graz, The Netherlands Architectural Institute, Prague Biennale 3, Camera Austria \/ Graz, Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti… Un moment-cheie al carierei lui Kir\u00e1ly s-a petrecut la \u00eenceputul anilor 1990, c\u00e2nd a fondat \u2013 \u00eempreuna cu Dan Mihaltanu si Calin Dan \u2013 grupul \u201esubREAL\u201c, programatic orientat spre experimente mediatice si instalatii foto & video.
\nAcestea ar fi doar c\u00e2teva dintre premisele interesului cu care publicul clujean a \u00eent\u00e2mpinat recenta expozitie a lui Iosif Kir\u00e1ly, intitulata \u201eDe la melancolie la trauma, de la document la monument\u201c. Maiestria fotografului a beneficiat de o adecvata \u201epunere \u00een scena\u201c, girata de curatorul Horea Avram si producatorul Florin Liviu Stefan \u2013 un tandem managerial ce \u00eesi exercita competentele \u00een propria galerie, numita \u201eSpatiu Intact\u201c, din cadrul complexului de arte alternative Fabrica de Pensule. Fotografiile expuse de Kir\u00e1ly aici sunt grupate \u00een doua cicluri tematice. Procedeul suprapunerilor si \u00eentretaierilor imagistice din \u201eReconstructii\u201c e sintetizat de catre Maria Rus Bojan astfel: \u201esunt imagini ale aceluiasi loc fotografiate din mai multe puncte de vedere si \u00een diferite momente (minute, zile, chiar luni sau ani mai t\u00e2rziu). Astfel, lucrarile articuleaza un c\u00e2mp vizual multistratificat \u00een care fiecare cadru functioneaza ca o unitate informationala si de memorie. Rezultatul este o meta-imagine coerenta spatial, dar care, la o privire mai atenta, tradeaza toate discontinuitatile istorice si rupturile ideologice\u201c.
\n\u00cen cazul \u201eciclului\u201c \u201eOpen Sky\u201c, avem de-a face cu o juxtapunere a doua proceduri de surveiere a societatii prin intermediul camerelor de luat vederi. Proiectul e descris cu acribie de curatorul Horea Avram drept unul referitor la \u201esupraveghere \u00een formele sale cele mai perfectionate tehnologic si mai \u00eencarcate din punct de vedere politic. \u00censa, lucrarile seriei trimit \u00een egala masura la probleme legate de putere si ideologie, la chestiuni ce tin de gestionarea si revendicarea spatiului public si de rolul imaginii ca depozitar al memoriei si ca vehicol al traumelor colective. Iosif Kir\u00e1ly abordeaza aceste teme explor\u00e2nd doua formate vizuale care reprezinta doua strategii mediatice, referentiale si ideologice aparent diferite: pe de o parte fotografii alb-negru provenite din arhivele fostei politii secrete comuniste (Securitatea) si, pe de alta, imagini captate din aplicatia Google maps \u00een modul street view. \u00cent\u00e2lnirea dintre aceste doua tipuri de mecanisme vizuale \u2013 rezolvata de artist \u00een forma unor fotomontaje panoramice, abil construite, cu un puternic efect plastic \u2013 produce, poate surprinzator, nu o interactiune conflictuala, ci mai degraba o relatie complementara, cu \u00eencarcaturi simbolice si emotionale semnificative.\u201c
\nDaca la Iosif Kir\u00e1ly prevaleaza implicarea \u00een contemporaneitate, \u00een cazul lui Dan St. Andrei (n. 1969, la Bucuresti) avem de-a face cu o viziune mai cur\u00e2nd melancolic-sentimentala asupra istoriei culturale. Expozitia sa de la Sarroglia Art Lounge Gallery din Bucuresti a stat sub semnul poeticului titlu \u201eMuse descompuse\u201c. Procedee tehnice de ultima ora sunt puse de artist \u00een serviciul unui conceptualism retro, revaloriz\u00e2nd rolul femeii-muza din perspectiva sensibilitatii actuale. Fiecare exponat e prelucrat cu migala de artizan, mai cur\u00e2nd \u00een spirit pictural dec\u00e2t fotografic. Ca atare, lucrarile au aspectul unor palimpseste ce aglutineaza stravechi facsimile, manuscrise, ilustratii, prelungite\/interspersate asemenea unor tatuaje (altminteri, at\u00e2t de \u00een voga printre tinerii secolului 21) peste corpurile si fetele femeilor idealizate. Majuscule \u00eencetosate, extrase din cine stie ce incunabule, evoca muzele tutelare, Beatrice, Laura, Maria \u2013 inspiratoarele geniilor literaturii italo-universale Dante, Petrarca, Boccaccio. Investigatia misterelor creatiei se \u00eengemaneaza, la Dan St. Andrei, cu revalorizarea hedonismului, dar agentul catalitic ram\u00e2ne \u201edas Ewig-Weibliche\u201c \u2013 etern femininul, conceptualizat de Goethe. Nu e de mirare ca, de la detaliile vestimentare atent studiate, p\u00e2na la atitudinile \u00een care sunt surprinse cele trei modele \u2013 Georgiana Lupu, Madalina Bogeanu si Alina Simota \u2013,\u00a0 peste aceste gratioase creatiuni (sau re-inventii) erotice pluteste o atmosfera botticelliana.
\nPreocuparea lui Dan St. Andrei pentru explorarea fotografic-picturala a femeii mi se paruse evidenta \u00eenca de la vizitarea primei sale expozitii din Portugalia, \u00een vara anului 2011, la prestigioasa Galerie Colorida, situata pe Rua Costa do Castelo, \u00een imediata vecinatate a Fortaretei S\u00e3o Jorge ce domina Lisabona. Atunci avu loc una dintre cele mai animate fieste inaugurale din istoria cosmopolitei galerii coordonate de excelentii curatori Rosemary Estheter si Roberto Moreira (originari din S\u00e3o Paulo\/Brazilia). Comentariul scris de Moreira cu acea ocazie mi se pare elocvent si pentru evolutia ulterioara a \u201eartistului rom\u00e2n care amplifica realitatea, prin fr\u00e2ngerea limitelor bidimensionale ale fotografiei, si o transporta spre emotional. Dan St. Andrei resusciteaza amintiri, relicve ale trecutului recent, al caror mixaj \u00eel transporta pe observator \u00eentr-o alta imagine. O materialitate ce se construieste prin adaugarea meticuloasa de noi elemente. Figurile \u00eesi pierd claritatea, dar c\u00e2stiga \u00een semnificatii, emana magie.\u201c Printre exponatele cele mai atractive se numarau si secvente din spectacolul \u201eEu, Rodin\u201c, regizat de Mihai Maniutiu, cu Constantin Chiriac \u00een rolul titular, \u00een tandem cu dansatoarea belgiana Esther Cloet, ce realiza un adevarat tur de forta coreografic, admirabil transfigurat \u00een imagini de catre Dan St. Andrei. De altfel, infatigabilul fotograf bucurestean \u2013 caruia \u00eei place sa-si denumeasca lucrarile plurigrafii, \u00een loc de fotografii \u2013 anvizajeaza alte proiecte de interes, \u00eentre care un album literar-fotografic consacrat aceleiasi obsesive teme a Muzelor. Mai multe se pot afla de pe www.danandrei.com. De apreciat efortul managerial al Dianei Mainescu pentru difuzarea textelor explicative \u00een diverse limbi de circulatie (pacat \u00eensa ca foaia volanta a expozitei \u201eMuse descompuse\u201c fu vaduvita de o prezentare \u00een limba rom\u00e2na).
\nDaca p\u00e2na \u00een 1989 statutul fotografiei \u00een Rom\u00e2nia era departe de a se bucura de aceeasi recunoastere precum artele traditionale (inclusiv filmul), actualmente exista deja numerosi creatori, absolventi ai unor sectii specializate pe acest profil \u00een cadrul diverselor institutii de \u00eenvatam\u00e2nt superior \u00een domeniul plasticii. O reprezentanta a celei mai noi generatii de tinere talente rom\u00e2nesti \u00een arta fotografica este Irina Dumitrascu Magurean (n. 1985, la Cluj). Ea e absolventa (si doctoranda) a Universitatii de Arta si Design din Cluj, detin\u00e2nd un masterat \u00een arta\/specialitatea fotografie la aceeasi Universitate (obtinut \u00een 2010). La fel ca o multime dintre confratii ei de generatie, a beneficiat de totala deschidere a tarii noastre, consecutiva eliberarii din decembrie 1989. Desi extrem de t\u00e2nara, Irina Dumitrascu Magurean are deja un considerabil \u201eparcurs extern\u201c, cuprinz\u00e2nd studii de perfectionare la Academia de Arta si Arhitectura din Praga, la Wyzsza Szkola Humanistyczno-Ekonomiczna, Lodz, Polonia si la Moholy-Nagy Muv\u00e9szeti Egytem, Budapesta. Desi lista magistrilor din strainatate e deja impresionanta (Paul Leclaire\/Germania, profesorul Qiu Zhijie\/Austria, fotograful Ren\u00e9 Burri\/Franta), parerea mea este ca principalul merit \u00een formarea junei artiste l-au avut profesorii ei clujeni, Dorel Gaina si K\u00e1roly Feleki. De asemenea, nu poate fi ignorata ambianta familiala, extrem de permeabila la valorile estetice (parintii sunt medicii-colectionari Dan si Diana Dumitrascu). La fel ca \u00een cazul lui Dan St. Andrei, exista un recent episod de succes lusitan si \u00een cariera Irinei: expozitia personala de peisaje din natura Rom\u00e2niei organizata \u00een toamna 2012 la fascinantul Muzeu al Apei din Lisabona.
\nScurt timp dupa aceea, Irina Dumitrascu Magurean le-a oferit concitadinilor clujeni expozitia intitulata \u201eLisabona\u201c, \u00een saloanele Centrului de Cultura Urbana din recent renovatul Casino, ce se afirma din ce \u00een ce mai mult drept un punct de reper al vietii noastre culturale. Vernisajul a fost deschis, printr-o poetica alocutiune, de \u00eensusi Dorel Gaina, cel caruia succesive generatii de artisti fotografi \u00eei datoreaza afirmarea. \u00cen timp ce Iosif Kir\u00e1ly si Dan St. Andrei \u00eesi concentreaza demersurile asupra fiintei umane, mai juna lor colega \u00eesi manifesta \u00een mod expres dezinteresul pentru elementul uman: \u201eAm vrut sa redau atmosfera locului. Nu m-a interesat sa fac fotoreportaj, ci sa transmit un sentiment, o stare. Fotografiile mele sunt \u00een general lipsite de oameni, deoarece prin atitudinea, gestica sau \u00eembracamintea lor influenteaza contextul.\u201c
\nPe c\u00e2t de lapidara \u00een comentarii, pe at\u00e2t de elocventa e Irina Dumitrascu Magurean \u00een lucrarile ei. Ca bun cunoscator al peisajului geo-arhitectural al capitalei portugheze, marturisesc ca intuitiile estetice ale clujencei sunt pline de prospetime si farmec, ceea ce nu e deloc usor de realizat c\u00e2nd \u00eencerci sa institui o prisma personala asupra unor privelisti de-a dreptul \u00eembatr\u00e2nite, \u201etocite\u201c de at\u00e2ta filmare si fotografiere. \u00cen mod paradoxal, irezistibilul sarm romantic al Lisabonei poate deveni un impediment… pleonastic, atunci c\u00e2nd cineva vrea sa-l concureze. Pe de-o parte, asa cum ziceam \u00een alocutiunea mea de la vernisaj, fundalurile oferite de Portugalia si Lisabona sunt c\u00e2t se poate de ofertante, pe de alta, ele \u00eeti fr\u00e2neaza \u2013 oarecum implicit \u2013 posibilitatile de manifestare ale eului creativ. Cu toate acestea, \u00een cele din urma, temperamentul vulcanic, dar ferm autocontrolat al fotografei a stiut sa se impuna, cre\u00e2nd ceea ce as numi o viziune cool asupra unuia dintre punctele fierbinti ale turismului mondial. Daca e sa luam \u00een considerare alta confesiune a Irinei \u2013 \u201eM-am plimbat foarte mult pe strazi, mai ales \u00een afara zonelor turistice si am \u00eencercat sa fotografiez ce mi-a atras mai mult atentia, nu ceea ce face parte din sightseeing. Am vrut sa redau atmosfera locului\u201c \u2013, atunci putem constata ca dezideratele autoimpuse au dus la rezultatul scontat. Avem de-a face cu un impresionism de solida factura estetica, oarecum atemporal, dar \u00een consens cu incurabila introvertire a sufletului lusitan. Viziunile de o poeticitate frusta ale tinerei artiste peisagiste capteaza tocmai acel spirit profund al locului, concretizat prin inefabila notiune saudade, considerata de portughezi a fi intraductibila, asa cum afirmam si noi despre dor. \u00cen exprimarea fotografei de la Cluj, \u00eenfatisarile proteice ale Lisabonei rimeaza subliminal cu sensibilitatea noastra, pe coordonatele unei stravechi melancolii latinizante.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen pofida unei lamentabile tendinte spre autodenigrare, \u00een care pare a se complace intelectualitatea noastra, devine din ce \u00een ce mai clar ca Rom\u00e2nia se numara actualmente printre cele mai prolifice tari \u00een materie de creativitate artistica. Un simplu \u201erecensam\u00e2nt\u201c al performantelor realizate de muzicienii, cineastii, plasticienii, regizorii, coreografii, actorii sau dansatorii nostri \u00een anii… Cite\u0219te mai mult »Artisti fotografi romani din trei generatii \u00een expozitii recente<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15782","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1607,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15782","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15782"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15782\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15782"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15782"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15782"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}