Palmaresul Cannes-ului<\/p>\n
\u00centotdeauna Cannes-ul a avut perfecta intuitie a trend-ului. A stiut sa aleaga, sa puncteze si sa impuna o tendinta. Nu neaparat politica, desi \u00een vremea noastra politica este tot mai mult o arta, c\u00e2t mai degraba lu\u00e2nd \u00een calcul criterii sociale, la scara planetara. A conjugat ingenios individualitatea cu spiritul colectivitatii. A gasit si vocile auctoriale cu cea mai mare credibilitate, \u00een masura sa convinga artistic, spre a conferi verosimilitate unui act ce nu poate fi plasat doar sub semnul conjuncturalului.<\/strong><\/em> Palmaresul Cannes-ului \u00centotdeauna Cannes-ul a avut perfecta intuitie a trend-ului. A stiut sa aleaga, sa puncteze si sa impuna o tendinta. Nu neaparat politica, desi \u00een vremea noastra politica este tot mai mult o arta, c\u00e2t mai degraba lu\u00e2nd \u00een calcul criterii sociale, la scara planetara. A conjugat ingenios individualitatea cu spiritul colectivitatii. A gasit… Cite\u0219te mai mult »\u201eCoup de foudre\u201c \u00een albastru feminin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15780","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":986,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15780","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15780"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15780\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15780"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15780"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15780"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nEste o manifestare pecetluita istoric, fara \u00eendoiala, nascuta \u00een replica la cursul tenebros al istoriei, spre a se dezvolta \u00eentr-o directie complexa, obligata sa tina seama de mersul lucrurilor. C\u00e2nd a premiat un anumit film, urc\u00e2ndu-l \u00een v\u00e2rful piramidei, a tinut seama de valoarea lui plurivalenta, chiar daca, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, un anumit presedinte de juriu a reusit sa-si impuna punctul de vedere, miz\u00e2nd pe o preferinta deductibila. Sunt si asemenea exemple, dar nu ma voi cantona \u00een aspecte oricum perisabile, ivite ca o potentiala abatere de la regula.
\nC\u00e2nd se discuta despre perspectivele de a extinde conceptul exceptiei culturale (o dezbatere a fost organizata la Cannes \u00een zilele festivalului, ecou al abordarii problemei \u00een Parlamentul European), nu poti sa nu fii mai atent la argumentele oferite elegant de Steven Spielberg. Presedintele juriului din 2013 punea sub semnul identitatii \u201eexceptia culturala\u201c si \u201ediversitatea cinematografului\u201c, ca argument al paletei tematice, stilistic diferentiate din palmaresul editiei.
\nComent\u00e2nd propriul film, \u201eBlue is The Warmest Colour\u201c, \u00eencununat cu Palme d’Or, Abdellatif Kechiche s-a exprima, la r\u00e2ndul lui, cu o ambiguitate sarmanta, asociind frumusetea tineretii franceze cu revolutia tunisiana, bucuros sa poata oferi culturii arabe o deschidere care pe unii i-a socat, convins ca fetele din tara de origine vor sti sa aprecieze paranteza sa cinematografica.
\nPe de alta parte, ne situam \u00een v\u00e2ltoarea unui curent navalnic, al \u201emariajelor gay\u201c. Ecoul dezbaterilor a fost coplesitor, sa recunoastem. Franta tocmai a acceptat casatoriile de acest fel, iar filmul pare a fi \u00eencununarea unui destin. Politica si \u2013 inevitabil \u2013 si cinema-ul, au fost invadate de afecte si de lupta pentru dreptul minoritatilor ce se cuvine respectat.
\nRestul e… Palme d’Or, adica, altfel spus, \u201ecoup de foudre\u201c \u00een albastru femninin.
\n\u201eCoup de maitre\u201c \u2013 socul emotional<\/strong>
\nAu trecut, iata, cinci ani de c\u00e2nd Franta nu a mai obtinut Palme d’Or. Ultima a fost atribuita filmului lui Laurent Cantet, \u201eEntre les murs\u201c. Bucuria francezilor a fost fireasca, dincolo de reactiile st\u00e2rnite de un subiect ce altminteri a cam invadat Croazeta, Cannes-ul par\u00e2nd a face concurenta unui alt festival, specializat, cel al Filmelor de Dragoste de la Mons care, cu ani \u00een urma, a avut o editie soft-soft. \u201eViata Adelei\u201c, asa cum o prezinta Kechiche \u00een cele doua capitole (cineastul a dat de \u00eenteles ca, desi nu cunoaste evolutia fetei, nu e exclus ca ea sa parcurga noi etape) exprima si o incapacitate de maturizare a tinerei. Dorind sa devina institutoare, sa practice profesiunea atasamentului \u00een anonimat, ea se consacra travaliului \u00eenvatarii, fiind, pare-se, mai putin priceputa sa extraga ea \u00eensasi \u00eenvatamintele. Ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpla cu Emma, nu doar mai \u00een v\u00e2rsta si mai experimentata, ci si mai detasata. Ar fi de amintit ca franco-tunisianul Kechiche sublinia intentia de a ilustra o componenta a sufletului arab. Dincolo de nomadism si de ratacire, de nostalgie si de supunere la vicisitudinile vietii, el puncta si un alt element arab tocmai prin capacitatea Emmei de a se desprinde mai usor din relatia cu Ad\u00e8le, fara a lua lucrurile \u00een tragic, ci mai degraba ca pe un moment trecator de care nu e indicat sa se cramponeze. Ca artista, ea este prin definitie libera. Ca pedagog, Adele, \u00een schimb, are o nota de conservatorism, dincolo de energia totalei ei implicari.
\nEmma are de la \u00eenceput un fel al ei de a privi. Mignona, camera o studiaza \u00een usor contraplonjeu pe navalnica adolescenta. Este mai retinuta, desi practica un soi de seductie distilata, provoc\u00e2nd-o, manipul\u00e2nd-o pe Adele. Cu parul ei albastru, o da gata de la prima vedere, \u00eentr-un soi\u00a0 de \u201ecoup de foudre\u201c feminin.
\nRezultatul povestirii cu doua tinere femei convinge prin socul emotional, fara a neglija efectul celor trei reprize prelungite si foarte fierbinti ale daruirii lor reciproce. Aici se plaseaza noutatea adusa de filmul lui Kechiche, care, se stie, a plecat de la o banda desenata a Juliei Maroh. Autoarea a recunoscut ca adaptarea a sporit v\u00e2nzarea cartii, ajunsa pe locul \u00eent\u00e2i \u00een top, si ca filmul este expresia unei veritabile \u201elovituri de maestru\u201c. Un atare exercitiu de virtuozitate are o serie de explicatii. \u201eCoup de maitre\u201c se manifesta si \u00een alegerea actritelor. Pentru Ad\u00e8le a preferat o copila de numai cincisprezece ani. O protuberanta a buzei ei de sus l-a facut sa creada ca aceasta era gura fetei din film, asa ca Ad\u00e8le Exarchopoulos a dat si prenumele persoinajului. Pe Lea Seydoux (Emma) o cunostea mai bine, dinainte, si stia ce poate oferi.
\nMai exista lectia de interpretare a unui text de Marivaux, \u201eViata Marianei\u201c, ceea ce a contaminat personajul Adelei cu intuitia unui ceva ce mereu ram\u00e2ne neexprimat, confuz, nelinistitor. De aici,\u00a0 acest travaliu erotico-sentimental, \u00een fata caruia Ad\u00e8le capituleaza, fara a-si putea explica tot. Despartirea fetelor este, totusi, cum a notat regizorul, una a nepotrivitrii lor sociale si profesionale. Puritanismul familiilor lor nu a contat, ci mai degraba, cercurile sociale diferite carora le apartin si perspectivele neomogene ale biografiilor lor.
\nE de subliniat ca filmul s-a facut greu. Cele patru milioane de euro au parut insuficiente pentru cele cinci luni de turnaj (fusesera prevazute doar 75 de zile). Primii nemultumiti au fost tehnicienii, care au facut si munca voluntara. Premiul rascumpara \u00eensa efortul, iar bucuria regizorului si a interpretelor lui a facut repede \u00eenconjurul lumii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"