Am fost la Rosiori de Vede pentru a lua parte al Zilele orasului. Ma duc \u00een fiecare an, d\u00e2nd curs invitatiei edilului sef. De Rosiori ma leaga multe. Acolo s-au nascut strabunicii mei, paterni si materni. Orasul era la vreo 20 de kilometri de mosia neamului meu. \u00centreaga copilarie, tata ma lua cu el vinerea si, \u00een drum, venind de la Bucuresti, ne opream si la Rosiori.
\n\u00cemi amintesc viata orasului, important centru cerealier, pravaliile, piata si de asemenea t\u00e2rgul, unde un frate al mamei, trec\u00e2nd cu el prin Rosiori, c\u00e2nd aveam vreo noua ani, mi-a cumparat si daruit un purcelus. Strabat\u00e2nd ultimii 20 de kilometri \u00eenainte de a sosi la destinatie, la Cuibusorul din lunca, conacul ridicat de bunicul meu, arhitectul Ion D. Berindei, \u00een padurea dintre Beuca si Dobrotesti, purcelusul mi-a furat piscotii pe care mi-i luase tot unchiul meu \u00een cofetaria din Rosiori. L-am botezat Piscot!
\nPiscot era de fapt o purcelusa si a trait multi ani, ocrotita de mine si, \u00een acelasi timp, \u00eentr-un fel, tare harnica, daruindu-mi nenumarate serii de purcelusi. Tata a hotar\u00e2t ca din moment ce a fost un dar pe care l-am primit, sa devin proprietarul si al acestor purcelusi, iar banii obsinuti \u00een schimbul v\u00e2nzarii acestora i-am str\u00e2ns pe un carnet de economii. Dupa vreo patru-cinci ani, cu banii \u201eprodusi\u201c de Piscot, am decis sa-mi cumpar un cal al meu si am facut acest lucru tot la t\u00e2rgul de la Rosiori. A fost un armasar ceva mai v\u00e2rstnic, care purta numele de Bujor.
\n\u00cempreuna, dupa ce mai \u00eenainte \u00eenvatasem sa calaresc pe un magar, care ma tr\u00e2ntise de nenumarate ori p\u00e2na ce am deprins pe deplin arta calaritului, am strabatut drumurile acelor vremuri, p\u00e2na c\u00e2nd, la sf\u00e2rsitul unei ierni, duc\u00e2ndu-ma la Cuibusorul din lunca am avut trista surpriza de a nu-l mai gasi pe Bujor, pe care tata, din motive pe care nu le-am descifrat nici p\u00e2na astazi, a hotar\u00e2t sa-l v\u00e2nda. Este drept, banii rezultati mi i-a dat mie si din ei mi-am achizitionat o motoreta, dar nostalgia mea dupa Bujor mi-a ramas vie si astazi, dupa trei sferturi de veac!
\nTimp de o jumatate de secol, c\u00e2nd vechea lume s-a rasturnat, n-am mai facut calatoria deseori repetata a copilariei. Tata, care dupa pensionare statea mai mult acolo dec\u00e2t la Bucuresti, a fost ridicat \u00een primavara anului 1949 si trimis cu domiciliul obligatoriu la Sibiu. Contactele cu acele locuri le-am pastrat. Succesiv, sateni din cele doua comune \u00eenvecinate treceau pe la mine \u00een Bucuresti, dupa ajutor si sfat, ori doar pentru a ma saluta. Dupa 1989, am avut satisfactia alegerii mele ca cetatean de onoare al municipiului Rosiori de Vede si, astfel, cel putin \u00eentr-o zi din an, am refacut si refac drumul copilariei mele.
\nMosia recuperata am daruit-o Academiei Rom\u00e2ne si am facut si o donatie bisericii din Dobrotesti ctitorita de \u00eenaintasi ai mei \u00een veacul al XVIII-lea, unde unii sunt si \u00eengropati. Acum doi ani, am vizitat acele locuri dupa peste 60 de ani de absenta. Daca Cuibusorul din lunca nu mai exista, cel putin frumoasa padure, care astazi este a Academiei, am gasit-o frumoasa si neatinsa, trezindu-mi amintirile copilariei si tineretii!
\nDar sa ma \u00eentorc \u00een mai 2013, la vizita mea din acest an de la Rosiori. Cea dint\u00e2i surpriza am avut-o \u00eentre Alexandria si Rosiori. \u00cen timpul \u00een care nu mai fusesem, ceva peste un an, \u00eentre cele doua orase teleormanene s-a construit o sosea asfaltata, lata si primitoare, \u00een care depasirile se pot realiza cu \u00eenlesnire. Din c\u00e2te am vazut, ea continua si de la Rosiori mai departe, si spre Dobrotestii mei. A doua surpriza, confirm\u00e2nd \u00eensa si aprecieri anterioare, am avut-o la Peretu, o comuna a harniciei si \u2013 adaug cu satisfactie! \u2013 a opulentei. Pe c\u00e2mpurile din preajma se lucra de zor la \u00eentinse culturi de legume. Fara \u00eendoiala, fara sa vrei te \u00eentrebi de ce acelasi lucru nu-l fac si locuitorii celorlalte comune? Acolo, cel putin, aceasta cultivare de legume, evident rentabila, este un fenomen de masa \u2013 era trei dupa-amiaza, dar pe c\u00e2mp erau cu zecile cei angrenati \u00een munca. Casele din comuna arata si ele altfel, sunt prospere, fara a fi nici palate tiganesti ca la Plosca. Bunastarea este evidenta.
\nCea de-a treia surpriza, desi asteptata, a fost chiar \u00een Rosiori. Sala \u00een care s-a desfasurat \u00eent\u00e2lnirea cu tel cultural era plina de public, interesat si cuminte. Exista \u00een astfel de centre urbane de relativ mici dimensiuni o intelectualitate locala, mai ales un numar de profesori interesati de actele de cultura, unii chiar si creatori de cultura prin scrieri ale lor, dar si c\u00e2te un artist de valoare. La Rosiori am vazut, de data aceasta, un frumos bust al lui Gala Galaction \u2013 si el rosiorean! \u2013 de care nu stiam. Dar ce este izbitor este si interesul publicului, inclusiv al unor tineri, pentru o reuniune de acest fel.
\nN-am stat dec\u00e2t c\u00e2teva ore, nu stiu \u00een ce masura cuvintele pe care le-am rostit au avut un impact, dar, \u00een ceea ce ma priveste, mi-am \u201e\u00eencarcat bateriile\u201c, constat\u00e2nd concret ca paharul vietuirii noastre nu are doar o parte goala, ci si una plina, datatoare de speranta. Nadajduiesc, \u00een ciuda multor aparente, \u00een trezirea noastra, \u00een cresterea unor simtaminte fata de un viitor comun, \u00een daruiri pentru cauza tuturor, a tarii, pentru re\u00eenvierea atmosferei care a dus cu un veac si mai bine \u00een urma la constituirea si construirea unui stat modern al natiunii noastre.
\nAtunci, \u00eenaintasii au stiut, prin miraculoasa formula \u201eprin noi \u00eensine\u201c, sa ridice o tara noua. C\u00e2nd ma duc la Rosiori \u2013 dar acelasi lucru poate fi constatat \u00een multe centre urbane ale Vechiului Regat , admir impunatorul local al primariei ridicat cu peste o suta de ani \u00een urma. Greutati erau si pe vremea aceea, dar exista cu mult mai accentuat simtam\u00e2ntul datoriei si al binelui comun. \u00cenfaptuirile timpurilor trecute n-ar trebui ignorate, ci adaptate la vremurile noastre, ar trebui imitate si, pe masura progresului, depasite.
\nDe un sfert de veac, batem pasul pe loc, si aceasta tocmai c\u00e2nd ne-am rec\u00e2stigat libertatea si capacitatea de a actiona. De fiecare depinde mersul \u00eenainte, dar, pentru aceasta, trebuie sa ne simtim legati de tara si de afirmarea ei, sa ne realizam planurile personale, dar sa nu uitam ca apartinem cu totii unui \u00eentreg pe care se cuvine a-l sluji.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am fost la Rosiori de Vede pentru a lua parte al Zilele orasului. Ma duc \u00een fiecare an, d\u00e2nd curs invitatiei edilului sef. De Rosiori ma leaga multe. Acolo s-au nascut strabunicii mei, paterni si materni. Orasul era la vreo 20 de kilometri de mosia neamului meu. \u00centreaga copilarie, tata ma lua cu el vinerea… Cite\u0219te mai mult »O vizita \u00een Teleorman<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15776","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2243,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15776","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15776"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15776\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15776"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15776"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15776"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}