{"id":15774,"date":"2013-06-13T13:31:59","date_gmt":"2013-06-13T11:31:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15774"},"modified":"2013-06-13T13:31:59","modified_gmt":"2013-06-13T11:31:59","slug":"o-albie-pustie-alba-alba","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-albie-pustie-alba-alba\/","title":{"rendered":"\u201eO albie pustie, alba-alba…\u201c"},"content":{"rendered":"

Yasushi Inoue, Pusca de vanatoare,<\/em> traducere si note de Angela Hondru, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2013.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eM-am regasit \u00eentr-o pictura.\/ <\/strong><\/em>
\nUn singuratic colinda domol\/ <\/strong><\/em>
\nun c\u00e2mp pustiu, vara.\u201c (Matsuo Basho)<\/strong><\/em><\/p>\n

Un scriitor publica un poem intitulat \u201ePusca de v\u00e2natoare\u201c \u00een revista \u201ePrietenul v\u00e2natorului\u201c, dorind nu sa pretinda ca ar fi cumva vreunul dintre initiatii activitatilor cinegetice, nici sa popularizeze aceasta \u201earta\u201c, si cu at\u00e2t mai putin \u201espiritul sportiv\u201c al v\u00e2natorii (\u201eun sport sanatos si barbatesc\u201c), ci sa spuna ceva \u2013 esential, din punctul sau de vedere \u2013 despre singuratate si despre modul cum, uneori, omul o poate depasi sau alina: \u201eAtunci, \u00een fata ochilor \u00eemi staruie fundalul pe care se proiectase spatele lui \u2013 nu peisajul rece al Muntelui Amagi la \u00eenceput de iarna, ci o albie pustie, alba-alba.\u201c Numai ca efectele pe care le are publicarea acestui poem sunt surprinzatoare: dupa c\u00e2teva luni, autorul textului primeste o scrisoare de la un necunoscut care semneaza Yosuke Misugi si care \u00eei dezvaluie ca tocmai el este v\u00e2natorul din poem \u2013 si ca, desigur, prezenta lui fusese observata de scriitor la poalele Muntelui Amagi. Si, ca si cum acest mesaj n-ar fi fost suficient pentru a sugera respectivului poet ca, uneori, \u00eentre arta si viata e doar un pas, Yosuke, impresionat de capacitatea expresiva a textului si, implicit, de \u00eentelegerea autorului, \u00eei \u00eencredinteaza acestuia trei scrisori care-i fusesera expediate nu cu mult timp \u00een urma de catre trei femei care contau cu adevarat \u00een viata lui.
\nUn studiu asupra iubirii
\nIar ceea ce putea destul de usor sa cada \u00een melodramaticul sentimental devine, \u00een doar c\u00e2teva pagini, profund si dedicat studiu al si asupra iubirii, dar si asupra efectelor pe care aceasta, atunci c\u00e2nd e tradata sau tainuita, le poate avea. Dovada ca si cel mai (aparent!) ne\u00eensemnat pretext narativ devine, atunci c\u00e2nd autorul este Yasushi Inoue, un extraordinar exemplu de mare literatura. Caci, \u00een ciuda numarului redus de pagini, \u201ePusca de v\u00e2natoare\u201c, nuvela publicata de scriitorului nipon \u00een anul 1949 (de cur\u00e2nd aparuta \u00een rom\u00e2neste, pentru prima data tradusa din limba japoneza \u2013 excelenta versiunea Angelei Hondru!) si \u00eencununata, \u00een scurta vreme, cu numeroase premii literare nipone, este nu doar o bijuterie narativa, ci si un text ale carui semnificatii se cer descifrate cu grija si rabdare.
\nCele trei personaje feminine (Midori, sotia, Saiko, amanta si Shoko, fiica acesteia din urma) \u00eei scriu lui Yosuke abord\u00e2nd, \u00een linii mari, aceleasi \u00eent\u00e2mplari, dar privindu-le din unghiuri de vedere diferite, afl\u00e2ndu-se, fiecare \u00een parte, \u00een cautarea adevarului, dar \u00eencerc\u00e2nd, deopotriva, sa se elibereze de povara unor secrete purtate prea mult timp. Ca \u00een orice text epistolar, avem de-a face cu o permanenta \u00eempletire si \u00eentretaiere a destinelor personajelor, iar scriitorul sugereaza ca, uneori, frumusetea si \u00eemplinirea nu sunt altceva dec\u00e2t mastile sub care se ascund nefericirea si moartea. Caci cele trei scrisori recompun, \u00een linii mari, aceeasi poveste, numai ca fiecare dintre ele surprinde alta fateta a lucrurilor, unul dintre meritele deloc de neglijat ale lui Inoue fiind si acela ca reuseste sa-si provoace la tot pasul cititorul sa se \u00eentrebe ce mai poate fi sau care mai poate fi, \u00een aceste conditii, adevarul… Adolescenta Shoko expeditoarea primei scrisori, afla pe neasteptate, citind jurnalul mamei, care \u00eei ceruse sa-l arda, despre iubirea clandestina pe care Saiko, i-o purta, de ani de zile, lui Yosuke, prietenul lor cel mai bun si sotul lui Midori, apropiata mamei ei. Scrisoarea lui Midori \u00eei dezvaluie lui Yosuke faptul ca ea stia despre legatura acestuia cu Saiko si, dupa ani de zile \u00een care \u00eencercase sa-si gaseasca o iluzorie consolare \u00een aventuri pasagere, decide sa divorteze. Iar scrisoarea lui Saiko, ultima, e menita a reprezenta un tulburator ramas-bun adresat lui Yosuke, \u00eenainte de a se sinucide: \u201eC\u00e2nd vei citi scrisoarea mea, eu nu voi mai fi printre voi. Nu stiu ce-i moartea, dar sunt convinsa ca bucuriile, necazurile si fram\u00e2ntarile vor disparea odata cu ea.\u201c
\nSinguratate, dezamagire, incapacitatea de a comunica p\u00e2na si cu apropiatii, \u201ePusca de v\u00e2natoare\u201c exprima toate acestea si multe altele pe deasupra, ram\u00e2n\u00e2nd, de la \u00eenceput si p\u00e2na la sf\u00e2rsit, un text dezarmant de simplu, limpede p\u00e2na la transparenta, si, \u00een egala masura, profund cum putine dintre creatiile secolului XX pot fi \u00een at\u00e2t de putine pagini. Inoue paseste pe teritoriul celor mai intime emotii, evalu\u00e2nd numeroasele posibile dezamagiri ascunse mereu cu grija fie \u00een spatele conventiei sociale, fie dinapoia mastilor personale, iar protagonistii acestei carti ascund adevarul de cei din jur, fara, \u00eensa, sa-si dea seama ca \u00een felul acesta se ascund fiecare de sine, risc\u00e2nd la fiece clipa sa se risipeasca \u00een neantul cotidian si sa se piarda \u2013 si sa \u00eei piarda tocmai pe cei la care tin cel mai mult. Abia dupa moartea \u00een circumstante at\u00e2t de tragice a lui Saiko, cele trei vor rupe tacerea, iar revelatia adevarului pe care-l ignorase at\u00e2tia ani \u00eel face pe Yosuke sa se prabuseasca si sa simta ca nu mai are scop \u00een viata si nici vreun punct de reper: Midori \u00eei paraseste (\u201eVai, c\u00e2t de greu e sa scrii o scrisoare de ramas-bun!\u201c), iar Shoko decide sa nu-l mai revada niciodata (\u201eN-as vrea sa va mai \u00eent\u00e2lnesc vreodata, pe dumneata si pe matusa Midori.\u201c) Cu o perfecta tehnica a gradatiei si cu o excelenta dozare a detaliului semnificativ, Inoue spune, cu un uluitor calm aparent, o poveste a iubirilor tradate care, \u00eensa, nu capata dimensiuni adulterine, ci tinde spre o pregnanta de-a dreptul euripidiana a contururilor. \u00cen plus, mai cu seama modul \u00een care \u00eesi concepe Midori discursul-confesiune ne readuce \u00een minte atitudinea Norei lui Ibsen: \u201eMa g\u00e2ndesc serios s-o iau de la capat si sa pornesc pe un drum propriu, unde sa descopar adevarata fericire.\u00a0 S-ar putea sa te surprinda propunerea mea neasteptata, \u00eensa ar trebui sa te mire si mai mult faptul ca nu ti-am cerut p\u00e2na acum sa ne despartim.\u201c
\nShoko se simte tradata, Midori, \u00eenselata si mintita, iar Saiko, nelegiuita. Pentru fiecare dintre ele, moartea lui Saiko forteaza deodata deschiderea unei porti pe care o credeau ferecata pentru totdeauna: pentru Shoko se naruie \u00eentr-o clipa vechea si naiva imagine pe care fata o avea despre dragoste, iar pentru Midori nu mai are sens sa pastreze, de dragul aparentelor si al conventiei, un mariaj care, si asa, de ani de zile \u00eencetase sa mai existe, sting\u00e2ndu-se treptat, dar inevitabil: \u201eAi devenit tot mai rece, la fel cum se raceste treptat si fierul \u00eenrosit. Nu m-am lasat nici eu mai prejos, asa ca indiferenta mea imperturbabila te-a \u00eendepartat si mai mult de mine, duc\u00e2nd chiar la o raceala exagerata din partea dumitale. Stii cu ce asemuiesc senzatia de atunci? Cu niste gene acoperite cu promoroaca, trimit\u00e2nd cu g\u00e2ndul la minunata familie glaciala de azi.\u201c Dar, cu toata suferinta pe care o poarta fiecare din aceste scrisori, nici una dintre ele nu reclama vreun raspuns. Caci, scriindu-i lui Yosuke si adres\u00e2ndu-i-se lui, mai mult sau mai putin formal, Saiko, Midori si Shoko nu facusera altceva dec\u00e2t sa caute, dupa ani de zile, sa se (re)descopere \u2013 fiecare pe sine. Citite astfel, scrisorile lor aproape ca interzic vreo replica din partea destinatarului, fiind menite mai degraba sa consacre ruptura dec\u00e2t sa mai mijloceasca vreo legatura.
\nArta detaliului simbolic
\nsi intuitia atmosferei
\nAfirmat relativ t\u00e2rziu \u00een spatiul cultural nipon, Yasushi Inoue (1907-1991) a fost, \u00eensa, un scriitor prolific, chiar daca mai degraba necunoscut \u00een Occident, unde faima literaturii traditionale si delicate a lui Kawabata, socul prozei \u201ebaroce\u201c a lui Mishima sau senzualismul operei lui Tanizaki au facut oarecum dificila receptarea la adevarata valoare a creatiei lui Inoue, cu toate ca acesta a fost si este considerat \u00een Japonia drept unul dintre cei mai importanti autori ai epocii postbelice. Si chiar daca unii critici au considerat ca, deja \u201eLupta de tauri\u201c, debutul \u00een proza al lui Inoue, ofera cititorului toate notele caracteristice ale unui nou tip de proza, dura ca un diamant \u00een aparenta sa simplitate clara, \u201ePusca de v\u00e2natoare\u201c dezvaluie si alte elemente ale unei scriituri care se individualizeaza profund \u00een contextul literaturii secolului trecut. Nu doar capacitatea autorului de a utiliza formula epistolara si de a da substanta unui triunghi amoros, ci si de a realiza, la nivel literar, sub forma scrisorilor ce compun cartea, veritabile exemple de tehnica picturala traditionala nipona, \u00een genul celebrelor \u201eukyo-e\u201c din perioada Edo. De aici, desigur, sensul cu care scriitorul prezinta si \u00eenvesteste natura, cea care are darul de a potenta trairile personajelor, altfel captive \u00een mijlocul unei lumi unde totul se desfasoara cu usile \u00eenchise si \u00een spatele usilor \u00eenchise. Elementul natural devine, astfel, un soi de teatru senzorial pe fondul caruia se petrec toate dramele celor trei femei si a lui Yosuke. \u00cen plus, Inoue are si perfecta intuitie a obiectelor-simbol, si nu doar a pustii de v\u00e2natoare (desi scena de-a dreptul hipnotica \u00een care Midori priveste imaginea reflectata a sotului sau tin\u00e2nd \u00een m\u00e2na pusca si astept\u00e2nd, deloc inconstient, sa fie tintita si sa auda pocnetul tragaciului e una dintre cele mai bine realizate), ci si a kimonoului gri-albastrui, de matase, decorat cu flori violete de ciulin. \u201eE un haori cu amintiri\u201c, dupa cum \u00eei va spune Midori lui Saiko, cu c\u00e2teva zile \u00eenainte de sinuciderea acesteia, dezvaluindu-i, astfel, ca stia de la bun \u00eenceput despre relatia extraconjugala a lui Yosuke. Minunata haina are, desigur, o functie dubla: e at\u00e2t otrava ce alimenteaza suferinta lui Midori, c\u00e2t si antidotul care o va elibera de greutatea tainei pastrate at\u00e2ta timp. Dar, oric\u00e2t de paradoxal ar putea sa para acest lucru, eliberata se va simti si Saiko, \u00een momentul \u00een care \u00eentelege ca secretul era \u00eempartasit de trei persoane, iar nu doar de doua, asa cum crezuse. Frumosul haori cu ciulini, sarpele care pare a se insinua \u00een sufletele tuturor sau barca incendiata ce pluteste \u00een deriva, \u00een mijlocul furtunii, sunt imagini extrem de pregnante care strabat textul si \u00eei determina pe cei doi \u00eendragostiti sa se situeze ei \u00eensisi afara de regulile societatii: \u201eDaca tot o sa fim raufacatori, macar sa fim ne\u00eentrecuti si s-o \u00eenselam nu numai pe Midori, ci lumea \u00eentreaga. \u00cen noaptea aceea, mi s-a \u00eenfatisat soarta fara de speranta a dragostei noastre \u00een barca mistuita de flacari, \u00een larg, fara s-o stie nimeni.\u201c
\nPortretele feminine se oglindesc mereu unul \u00een celalalt, pe de o parte e cel al sotiei, pe de alta, cel al amantei, la fel si durerile lor, Saiko \u00eencerc\u00e2nd sa si-o poarte pe a sa simtindu-se condamnata de toti cei din jur si condamn\u00e2ndu-se singura, iar Midori, omor\u00e2ndu-si timpul cu amanti de ocazie, ca sa nu ajunga sa se omoare pe sine. Melancolia ce domina textul \u00een numeroase pagini e extraordinar construita, la fel si atmosfera specifica \u2013 imposibil de uitat, fie si dupa o singura lectura. Totul realizat cu o economie a mijloacelor stilistice (\u00eenrudita \u00een mod evident cu arta haiku-ului, de aici si lirismul de substanta al lui Inoue) si cu o naturalete greu de egalat chiar si de creatia maestrilor prozei nipone, fac\u00e2nd astfel din \u201ePusca de v\u00e2natoare\u201c una dintre marile carti ale literaturii japoneze contemporane. O carte ce pare a dob\u00e2ndi, pe alocuri, tonalitati de simfonie si calitati de stampa, decisa sa nu sugereze nici macar un raspuns, fie el si implicit, cititorului, ci sa-l determine pe acesta sa mediteze asupra singuratatii, mortii si iubirii, asemenea lui Saiko, cea care se \u00eentreba, la un moment dat: \u201eCe este oare chinul \u00eengrozitor din sufletul unui om \u00eenspaim\u00e2ntator de trist?\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Yasushi Inoue, Pusca de vanatoare, traducere si note de Angela Hondru, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2013.   \u201eM-am regasit \u00eentr-o pictura.\/ Un singuratic colinda domol\/ un c\u00e2mp pustiu, vara.\u201c (Matsuo Basho) Un scriitor publica un poem intitulat \u201ePusca de v\u00e2natoare\u201c \u00een revista \u201ePrietenul v\u00e2natorului\u201c, dorind nu sa pretinda ca ar fi cumva vreunul dintre initiatii… Cite\u0219te mai mult »\u201eO albie pustie, alba-alba…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15774","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1374,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15774","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15774"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15774\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15774"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15774"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15774"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}