{"id":15768,"date":"2013-06-13T12:44:23","date_gmt":"2013-06-13T10:44:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15768"},"modified":"2013-06-13T12:44:25","modified_gmt":"2013-06-13T10:44:25","slug":"scriitori-care-ne-ajuta-sa-ne-cladim-propria-viata-sau-despre-autorul-micului-prin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scriitori-care-ne-ajuta-sa-ne-cladim-propria-viata-sau-despre-autorul-micului-prin\/","title":{"rendered":"Scriitori care ne ajuta sa ne cladim propria viata (sau despre autorul \u201eMicului Prin]\u201c)"},"content":{"rendered":"

VIRGIL TANASE \u00een dialog cu FLORICA COURRIOL<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen multitudinea de aparitii editoriale din aceasta primavara, o carte precum cea dedicata lui Saint-Exup\u00e9ry, scriitorul-aviator, autorul \u201eMicului Print\u201c, de la a carui prima aparitie se \u00eemplinesc \u00een 2013 saptezeci de ani, nu poate trece neobservata. Cu at\u00e2t mai mult pentru un ochi obisnuit sa recepteze concomitent si titlul, si autorul acestei importante biografii, care nu este altul dec\u00e2t scriitorul rom\u00e2n Virgil Tanase. Un \u201eobisnuit\u201c de-acum al colectiei \u201eBiographies\u201c publicata la prestigioasa editura Gallimard. Semn de \u00eencredere din partea editorului si \u2013 bine\u00eenteles \u2013 de talent. Care i-a fost recunoscut printr-un prim premiu: Le prix de la Biographie de la ville d’Hossegor, al cincisprezecelea la numar. El vine sa \u00eencununeze o carte dedicata lui Saint-Exup\u00e9ry, o biografie, dar si un talent de biograf. Virgil Tanase este la a patra opera de acest gen. Virgil Tanase s-a aplecat cu sensibilitate de scriitor si acuratete de biograf asupra altor mari nume ale literaturii universale: Cehov, Dostoievski, Camus.
\nNi s-a parut interesant sa aflam de la autorul rom\u00e2n stabilit de ani buni \u00een Franta mai multe chestiuni legate de scrierea unei biografii, de raportul autor\/subiect, de importanta \u201eaccidentului\u201c biografic \u00een evolutia unui creator cu ocazia aparitiei cartii \u201eSaint-Exup\u00e9ry\u201c (\u00een colectia Folio Biographie, Gallimard, 448pagini), asa ca i-am adresat c\u00e2teva \u00eentrebari:
\nDe ce Saint-Exup\u00e9ry, dupa Cehov, Dostoievski, Camus? Impulsul\/sugestia a venit de la editor?; Faptul ca ati pus \u00een scena \u201eLe Petit Prince\u201c are legatura (probabil ca da!) cu biografia aceasta?; Biograful-scriitor e tentat sa romanteze sau, dimpotriva, \u00eesi pune bariere dictate de adevarul istoric literar?; Este scrierea unei biografii o mise en ab\u00eeme a biografului \u00eensusi?
\nDomnul Virgil Tanase, pe care-l revazusem la Salon du Livre din martie, la Paris, dupa c\u00e2tiva ani, \u00een ipostaza de autor, dar si de traducator (al cartii lui Eugen Simion \u201eLe Jeune Eugen Ionescu\u201c publicata la Editura L’Harmattan, 2013), ne-a raspuns cu mare amabilitate printr-o scrisoare \u2013 adevarat document literar \u2013 pe care o reproducem \u00een paginile revistei \u201eCultura\u201c. Ea demonstreaza multitudinea de resurse si de registre pe care cu abilitate si maiestrie le m\u00e2nuieste V. Tanase, autor, regizor, dar si critic literar si \u2013 mai larg \u2013 observator din afara si din interiorul actului creator, caruia \u00eei multumesc si pe aceasta cale pentru disponibilitatea sa.
\n31 mai 2013
\nDraga Florica Courriol,
\nNe cunoastem de-at\u00e2ta vreme, prietenia noastra, saraca, dar trainica, tine de-at\u00e2ta amar de ani, admiratia mea pentru ceea ce ai sav\u00e2rsit, \u00eempreuna cu Jean-Louis, aici, \u00eentru propasirea literaturii rom\u00e2ne este at\u00e2t de certa \u00eenc\u00e2t m-as necaji sa raspund la \u00eentrebarile pe care mi le pui cum as face-o daca ele ar veni din partea unuia din acesti jurnalisti (pacoste a vremii noastre) care \u00een momentul \u00een care \u00eeti vorbesc se g\u00e2ndesc deja la urmatorul lor client, agricultor fruntas, om politic, manager, fotbalist, manechita care \u00eesi prezinta colectia de lenjerie de vara, ministru etc. Aceasta pentru a-ti spune ca, adres\u00e2ndu-ti de fapt o scrisoare, ma simt mult mai \u00een largul meu, cu senzatia ca nu vorbesc \u00een v\u00e2ntul lelii ca sa umplu cu o m\u00e2na de pulbere timpul liber al cititorului de jurnal.
\nCartea despre care este vorba, biografia lui Saint-Exup\u00e9ry, vine, e adevarat, dupa alte trei (Cehov, Dostoievski, Camus) si \u2013 pentru ca ai vrea sa stii, mai \u00eent\u00e2i, pe de o parte daca initiativa \u00eemi apartine sau daca este editoriala; si, pe de alta, daca faptul de-a fi pus \u00een scena \u201eLe Petit Prince\u201c a jucat un rol \u00een alegerea mea de azi \u2013 am sa-ti raspund asa:
\nCa \u00eentotdeauna c\u00e2nd e sa se \u00eemplineasca lucrurile, mai multe cauze se \u00eennoada \u00een profunzime, venind de foarte departe si de multe ori pe cai foarte ocolite. Aceasta \u00eempletire de evenimente este \u00eentotdeauna o poveste care-si are, fireste, farmecul si schepsisul ei. Cartea mea despre Saint-Exup\u00e9ry este, de fapt, fructul unei \u00eensiruiri de asemenea \u00eent\u00e2mplari, fiecare fortuita, dar care, \u00eempreuna, dau \u00eentregului un gust de necesitate \u2013 pe care, \u00een treaca fie zis, \u00eel caut \u00een viata celor a caror biografie am redactat-o.
\nSaint-Exup\u00e9ry este, pentru mine, mai \u00eent\u00e2i o carte, \u201eVol de nuit\u201c, gasita, pe c\u00e2nd eram \u00eenca elev de liceu, \u00een biblioteca tatalui meu, ascunsa dupa altele, cum se cuvenea, pe vremea aceea de intensa lupta de clasa, cu cartile ramase de dinainte de razboi. Am avut din prima clipa convingerea ca este vorba de un autor important care ma ajuta sa-mi cladesc viata asa cum voiam sa fie. I-am citit toate cartile (nu prea multe, e drept) mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd eram student. Am tradus fragmente \u2013 unele, din \u201eCitadelle\u201c, publicate \u00een revista \u201eFamilia\u201c pe la \u00eenceputul anilor \u201970.
\n\u00cent\u00e2mplarea a facut ca \u00een teatrul \u00een care am lucrat, la Paris, \u00eencep\u00e2nd din 1984 (Le Lucernaire, centru dramatic national de arta si experiment) s-a jucat timp de mai multi ani o adaptare dupa \u201eLe Petit Prince\u201c. Directorul teatrului ma \u00eendemna sa adaptez si eu textul lui Saint-Exup\u00e9ry si sa-l pun \u00een scena. \u201eTi se potriveste\u201c, \u00eemi spunea. \u201eDar exista un spectacol, care se joaca…\u201c, raspundeam. \u201eO sa se opreasca odata si odata…\u201c
\n\u00centr-adevar, peste c\u00e2tiva ani, spectacolul, nu prea reusit, a disparut din peisaj si, asist\u00e2nd la o reprezentatie a unui spectacol pe care-l facusem dupa \u201e\u00c0 la recherche du temps perdu\u201c de Marcel Proust, mostenitorii lui Saint-Exup\u00e9ry, care se \u00eengrijesc de opera lui, m-au \u00eendemnat sa adaptez si sa pun \u00een scena \u201eLe Petit Prince\u201c. S-au oferit sa-l subventioneze. Premiera a avut loc \u00een 2005 si spectacolul s-a jucat p\u00e2na mai ieri la Paris si-n lume, din Antile la Moscova si de la Casablanca p\u00e2na-n Emiratele arabe. \u00cen tot acest timp legaturile mele cu mostenitorii lui Saint-Exup\u00e9ry au devenit prietenesti si mi s-a oferit ocazia sa particip la diferite colocvii, sarbatori si evenimente legate de viata si opera unui autor caruia i-am descoperit, \u00eencetul cu \u00eencetul, viata adevarata \u2013 palpitanta si foarte departe de cliseele comune care ascund scriitorul sub o glorie de aviator foarte relativa si-n orice caz daunatoare operei.
\nDar aceasta e de-acum substanta raspunsului la o alta \u00eentrebare.
\n\u00centorc\u00e2ndu-ne la cea pe care mi-ai pus-o, trebuie sa reiau iarasi lucrurile mai din deal. \u00centre timp, unul din fostii mei editori (care-mi publicase \u201eLa vie myst\u00e9rieuse et terrifiante d’un tueur anonyme\u201c, \u201eIls refleurissent les pommiers sauvages\u201c si \u201eMa Roumanie\u201c) a initiat la Editura Gallimard o colectie de biografii. Mi-a propus sa-mi \u00eencerc condeiul \u00een acest gen caruia c\u00e2tiva autori de prima importanta, de la Andr\u00e9 Maurois la Stefan Zweig, \u00eei dadusera o stralucire pe potriva celei a literaturii de fictiune. Era \u00een momentul \u00een care tradusesem si pusesem \u00een scena \u201ePescarusul\u201c lui Cehov. Cehov este un personaj fascinant. Omul este parca mai \u00eensemnat dec\u00e2t opera \u2013 care mi s-a parut dintr-o data un fel de semnal dat noua de Pronie ca sa luam aminte la viata unui om cu totul si cu totul deosebit. Am semnat contractul, si cartea despre Cehov a aparut \u00een 2008. A fost bine primita, tradusa \u00een Japonia, laudata de critica, ceruta \u00een librarii. Era \u00eencurajator. Vroiam sa continui \u00een acelasi registru si \u00eenlauntrul aceleiasi epoci pe care mi se parea c-o stiu si-o \u00eenteleg. Am propus o biografie a lui Dostoievski \u2013 alt destin \u00een acelasi timp exceptional si totusi foarte asemanator, \u00een substanta, cu cel al omului de r\u00e2nd.
\nEditura Gallimard voia \u00eensa sa dea amploare aniversarii triste a cinzeci de ani de la moartea lui Albert Camus \u2013 un autor de care iarasi eram legat de multa vreme: tradusesem \u00een tinerete piesa lui \u201eStarea de asediu\u201c, pe care nimeni, pe atunci, nu se-ncumeta s-o publice, daramite s-o joace. Am povestit viata lui Dostoievski dupa ce-am publicat, \u00een 2010, biografia lui Camus, am\u00e2ndoua traduse \u00een mai multe limbi straine.
\nTot Editura Gallimard si-a amintit ca Saint-Exup\u00e9ry este unul dintre autorii ei si ca-n aprilie 2013 se vor \u00eemplini 70 de ani de la publicarea \u201eMicului Print\u201c, un text tradus astazi \u00een peste 250 de limbi si dialecte. Mi s-a cerut, pentru un volum colectiv, un text critic si, fireste, sa mai adaug o biografie celor trei deja publicate, mai ales ca Folio biographies, colectia lui G\u00e9rard de Cortenze, ajungea la al o sutalea volum si ca ar fi stat bine si pentru editura, si pentru colectie, si pentru mine ca acest volum 100 sa fie consacrat unuia dintre autorii emblematici ai editurii si semnat de unul din autorii cei mai diligenti ai colectiei.
\nAsa s-a nascut, dintr-o sumedenie de coincidente puse cap la cap, biografie care a aparut luna trecuta si care a primit deja premiul care te-a \u00eendemnat sa-mi ceri acest interviu.
\nAmintindu-ti ca sunt, totusi, romancier, ma-ntrebi, draga Florica Courriol, daca \u201ebiograful-scriitor\u201c e ispitit sa \u201eromanteze\u201c sau daca, \u00een biografiile de autori pe care le-am scris, ma supun exigentelor adevarului istoric.
\nTrebuie sa-ti spun ca, tocmai, tin\u00e2ndu-ma cu dintii de faptele atestate, refuz\u00e2ndu-mi orice digresie literara sau incursiune critica (de tip interpretativ) \u00een opera celor despre care vorbesc (aceasta e treaba de universitar, care nu sunt), am senzatia ca \u00eemi sav\u00e2rsesc lucrarea \u00een acea zona a literaturii unde romanul e parca mai roman dec\u00e2t la el acasa.
\nMa voi explica.
\nTrec\u00e2nd, cu v\u00e2rsta, de la exercitiile de stil ale tineretii si de la voluptatile pe care le ofera scriitorului maiastra limba rom\u00e2na la literatura mai modesta a vietii adevarate, poate si bine \u00eendemnat de practica mea teatrala, am ajuns sa cred ca singurul lucru care conteaza \u00een arta este viata personajului, mai bine spus, destinul sau, altfel spus, miracolul prin care o sumedenie de \u00eent\u00e2mplari banale, stupide, vulgare etc. ajung sa se \u00eenchege \u00eentr-un destin \u2013 ca si cum o lumina s-ar aprinde \u00eentr-un vas de vitraliu, \u00eempreun\u00e2nd \u00eentr-o stralucire unica toate elementele constitutive ale unei existente care, din exterior, nu pot fi luminate dec\u00e2t succesiv, partial, pe bucati. Ce altceva este romanul dec\u00e2t silinta autorului de a nascoci faptele unei vieti care, dusa de energia unui moment istoric precis, alcatuieste, \u00eencetul cu \u00eencetul, din elemente verosimile, un gogeamite destin de om. Biografia e un roman ale carui figuri sunt deja scrise. Ele exista \u2013 concrete, indubitabile, greu de masluit (de altfel, care ar fi interesul? daca e vorba sa \u201emintim adevarat\u201c putem face o opera de fictiune pura, nu e nevoie de pretextul unui vieti c\u00e2t de c\u00e2t cunoscute).
\nJocul e cu at\u00e2t mai palpitant, cu c\u00e2t figurile sunt impuse.
\nVreau sa spun ca \u00een aceste biografii \u2013 \u00een care, repet, operele autorilor sunt dinadins lasate deoparte, ele fiind tratate ca \u201efapte de viata\u201c, nici mai mult sau mai putin dense si graitoare dec\u00e2t cutare sau cutare \u00eent\u00e2mplare (un accident, o \u00eent\u00e2lnire, un conflict, o condamnare la moarte \u2013 Dostoievski \u2013, boala \u2013 Cehov -, meseria vulgara care asigura venitul zilnic \u2013 Saint-Exup\u00e9ry). Vreau sa spun ca \u00een aceste biografii \u00eencerc sa fiu concret, exact, notarial. Nu afirm nimic care sa nu se sprijine pe temeiuri trainice: \u00eenca o data nu pe opere (care \u201etransfigureaza\u201c), ci pe scrisori, marturii, documente, jurnale intime (ale unora si altora). \u00centr-un cuv\u00e2nt, acumulez fapte d\u00e2ndu-le doar transparenta necesara pentru ca, prin carnea lor, sa se \u00eentrevada scheletul, adica ceea ce poate gasi paleontologul peste sute si mii de ani, ceea ce dureaza, ceea ce face ca o viata de om sa fie \u00eentotdeauna structurata de un mit.
\nStilul este cel potrivit pentru acest inventar de evenimente. \u00cemi interzic emotia pentru ca, mi se pare, a mea ar putea-o st\u00e2njeni pe cea a cititorului. As fi aidoma unui violonist ne\u00eengaduit de senzitiv caruia, prea patruns de muzica pe care-o c\u00e2nta, \u00eei tremura instrumentul, care scapa arcusul, ale carui degetele nu mai gasesc locul cuvenit pe coarda. Viata \u00een sine a marilor oameni este o muzica suficient de melodioasa c\u00e2t sa nu ma simt ispitit sa \u00eencurajez emotia ascultatorului \u00eenfatis\u00e2ndu-i-o pe-a mea.
\nSobrietatea scriiturii este rascumparata de o foarte \u201epoetica\u201c, se pare, \u201elumina de dincolo\u201c pe care o caut, pe care \u00eemi \u00eentemeiez cartea. \u00centr-un cuv\u00e2nt, ceea ce \u00eentreprind este un ciudat amalgam de meserii. \u00ceti mai aduci aminte din scoala (pentru ca pe atunci asemenea lucruri se mai \u00eenvatau la scoala) de distinctia lui Artistotel: treaba istoricului este adevarul (adesea incredibil), cea a scriitorului verosimilul. Ei bine, \u00een biografiile mele \u00eencerc sa fac adevarul verosimil \u2013 ca si cum nici n-ar fi putut sa se \u00eent\u00e2mple altfel dec\u00e2t s-a \u00eent\u00e2mplat, desi Saint-Exup\u00e9ry, scriitor si aviator, ar fi vrut sa devina marinar si pictor…; desi Cehov n-a visat niciodata sa fie scriitor (si a murit convins ca e un autor mediocru care va fi uitat iute dupa moarte)… ; desi desi Dostoievski, dupa complotul la care a luat parte si dupa \u00eenscenarea executiei sale, a devenit altul dec\u00e2t cel dinainte… ; desi Camus, constat\u00e2nd ca viata l-a dus haisa de ce nazuise, se \u00eentreba \u00een Carnetele sale \u201eO\u00f9 donc a \u00e9t\u00e9 la faille, qu’est-ce qui a faibli tout d’un coup et qui a d\u00e9termin\u00e9 le reste?\u201c.
\nRasplata mea, ca romancier, a fost atunci c\u00e2nd, \u00eentr-o discutie publica cu cititorii biografiei lui Cehov, cineva din public s-a ridicat sa-mi spuna ca i-a placut foarte mult cartea mea \u2013 mersi ! \u2013, dar nu si sf\u00e2rsitul, care-l \u00eentristase peste masura: ar fi trebuit sa ma opresc \u00eenainte, sa nu-mi ucid eroul. Presimtisem: \u00eemi intitulasem ultimul capitol \u201eBiografiile sf\u00e2rsesc \u00eentotdeauna rau\u201c!
\nAcestea fiind spuse, mi se pare ca am raspuns, draga Florica Courriol, si la ultima \u00eentrebare pe care mi-o pui, anume daca prin biografiile celorlalti mi-o scriu pe-a mea \u2013 ceea ce numesti une mise en ab\u00eeme a biografului \u00eensusi. Categoric nu \u2013 c\u00e2nd a fost nevoie am aplicat aceleasi principii \u00een \u201eLeapsa pe murite\u201c, o carte publicata acum doi ani la editura Adevarul si care a primit anul trecut Premiul de memorialistica Serban Cioculescu al Muzeului Literaturii rom\u00e2ne, o carte \u201ebiografica\u201c, dar \u00een nici un caz \u201ede confesiuni\u201c; o carte in care, ca si-n biografiile pe care le-am scris, povestesc cum se alege destinul unui om, cum firea ne duce prin evenimente neasteptate si imprevizibile catre un orizont de unde, privita de acolo, calea noastra, a fiecaruia dintre noi, pare la fel de limpede (necesara, verosimila, \u00een sensul aristotelic al cuv\u00e2ntului) pe c\u00e2t de naclait si de ilogic pare acelasi drum privit dinspre partea cealalta, dinspre \u00eenceput.
\nNu-mi ram\u00e2ne, draga Florica Courriol, dec\u00e2t sa-ti multumesc ca te-ai g\u00e2ndit la mine pentru a-mi pune \u00eentrebarile pentru care eu \u00eensumi nu stiam ca am un raspuns.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

VIRGIL TANASE \u00een dialog cu FLORICA COURRIOL   \u00cen multitudinea de aparitii editoriale din aceasta primavara, o carte precum cea dedicata lui Saint-Exup\u00e9ry, scriitorul-aviator, autorul \u201eMicului Print\u201c, de la a carui prima aparitie se \u00eemplinesc \u00een 2013 saptezeci de ani, nu poate trece neobservata. Cu at\u00e2t mai mult pentru un ochi obisnuit sa recepteze concomitent… Cite\u0219te mai mult »Scriitori care ne ajuta sa ne cladim propria viata (sau despre autorul \u201eMicului Prin]\u201c)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[8928],"class_list":["post-15768","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-florica-courriol"],"views":1154,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15768","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15768"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15768\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15768"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15768"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15768"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}