{"id":15752,"date":"2013-06-13T12:30:15","date_gmt":"2013-06-13T10:30:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15752"},"modified":"2013-06-13T12:30:15","modified_gmt":"2013-06-13T10:30:15","slug":"elegii-pentru-europa-unita","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elegii-pentru-europa-unita\/","title":{"rendered":"Elegii pentru Europa unita"},"content":{"rendered":"

Se \u00eent\u00e2mpla ca tocmai c\u00e2nd Europa unita primeste Croatia ca al 28-lea stat membru, critica la adresa institutiilor sale hipercentralizate sa se aspreasca tot mai mult. Jeremy Rifkin, specialistul american \u00een prospective economice, se \u00eensela, desigur, \u00een admiratia lui pentru visul european. Excelenta butada: \u201eEu am ajuns la concluzia ca americanii traiesc pentru a munci, \u00een timp ce europenii muncesc pentru a trai\u201c (Le R\u00eave europ\u00e9en, Fayard, 2005) pare literatura. Europa iese din vis \u00eentr-o realitate dura. Europenii au tot mai putine locuri de munca si se descurca greu cu viata. Daca si germanii au iesit \u00een strada sa protesteze \u00eempotriva planurilor de austeritate atunci nu mai \u00eencape nici o \u00eendoiala ca liderii europeni sunt pe un drum gresit.
\nGeneratia pierduta si retorica <\/strong>
\nvalorilor comune<\/strong>
\nDe cinci ani, \u201ezona euro\u201c socotita partea consolidata a Uniunii Europene cunoaste criza cea mai severa. Somajul este \u00een crestere. \u00cen februarie anul acesta, 4,7 milioane de tineri din Uniune \u2013 studentii nu intra \u00een statistica \u2013 nu aveau de lucru. Cifra este data chiar de Bruxelles. Se vorbeste deja de o generatie pierduta. Trista performanta. Ultimul numar din colectia Mani\u00e8re de voir a revistei Le monde diplomatique face un inventar al esecurilor Europei comunitare. Iar concluziile au gustul pelinului. \u201eCu normele ei constr\u00e2ngatoare (criterii de convergenta, pacte de stabilitate si de crestere, pact bugetar) si cu institutiile ei supranationale (Comisia de la Bruxelles, Banca Centrala Europeana), arhitectura zonei euro deseneaza un fel de federatie tehnico-economica. Scopul acesteia este sa realizeze Piata comuna decisa \u00een 1957 prin Tratatul foarte liberal de la Roma. \u00cencep\u00e2nd cu Actul unic din 1985, integrarea comunitara apare \u00een \u00eentregime orientata spre o unificare \u00een care cheia de bolta este moneda unica\u201c. Prin Actul unic european (AUE) invocat mai sus a fost revizuit Tratatul de la Roma pentru a putea fi relansata integrarea europeana si realizata o piata interna mai mare. Pentru aceasta au fost modificate regulile de functionare a institutiilor europene si largite competentele comunitare \u00een domeniile cercetarii, dezvoltarii, mediului si politicii externe comune. Nu a fost suficient.\u00a0 Cu anul 2013 \u00eencepe o noua etapa prin intrarea \u00een vigoare a Mecanismului European de Stabilitate (MES) si instituirea supervizarii bancare. Sunt introduse principii ale liberului schimb si ale concurentei. \u201eValorile politice si democratice, se spune \u00een analiza mentionata, au fost strecurate prudent \u00een Preambul, acolo unde nu au forta obligatorie. \u00cen mod progresiv, statele si-au subordonat economia si societatea unei piete acaparatoare, fiind obligate sa transforme drepturile sociale \u00een variabile de ajustare. Desfiintarea politicii agricole comune dezvaluie un tropism: \u00een numele liberului schimb cerut de Organizatia Mondiala a Comertului, Uniunea Europeana se priveaza de o p\u00e2rghie care putea sa-i fi fost utila \u00een fata problemelor de mediu si alimentare. C\u00e2t priveste \u00absalvarea\u00bb victimelor crizei financiare, aceasta este de fapt un pretext pentru aplicarea si mai dura a acestei politici\u201c.
\nCum este vazuta constructia europeana \u00een aceasta vreme de criza? \u201eAtribuirea Premiului Nobel pe 2012 Uniunii Europene a amintit \u00een mod paradoxal ca de la ora fasta a reconcilierii franco-germane, de la depasirea acelui \u00abniciodata asa ceva\u00bb din anii 1950, integrarea comunitara nu a avut un alt proiect mobilizator. \u00cen zece ani, odata cu primirea Croatiei, numarul statelor membre aproape s-a dublat trec\u00e2nd de la 15 la 28 \u00een 2013. Pentru noii veniti, Uniunea este \u00eenainte de toate o Piata comuna, chiar daca pentru unii dintre ei ea constituie si o asigurare \u00eempotriva dominatiei Moscovei. Dar \u00een fata recesiunii care ameninta si a interminabilei crize a euro, dimensiunea politica a federalizarii continentului nu a ocupat niciodata dezbaterile din Consiliul European. De \u00eendata ce o problema geopolitica apare, statele membre se risipesc \u00een ordine dispersata. Cum s-a \u00eent\u00e2mplat, \u00een mod spectaculos, \u00een momentul razboiului american din Irak, din 2013. Ilegal, fondat pe minciuna grosolana a (probelor existentei, n.n.) armelor de distrugere \u00een masa, razboiul ar fi trebuit sa suscite dezaprobarea unanima, inclusiv a Comisiei Europene. Cu toate acestea, sase tari membre ale Uniunii s-au aliniat \u00een spatele Washington-ului. Bune de gura, cu o retorica pompoasa despre valorile comune, statele membre esueaza \u00een fata cazurilor practice. Ce proiect si pentru ce Europa? Raspunsul este mereu diferit din cauza eterogenitatii cresc\u00e2nde a Uniunii. Bricolajul institutional si goana dupa extindere pare sa fie singura linie de conduita a unor conducatori fara viziune\u201c (idem). Uniunea Europeana traverseaza o perioada nefasta nu numai din cauza crizei mondiale ci si pentru ca liderii ei de azi nu au un proiect clar al viitorului. Improvizeaza sau dicteaza, impun. Nu o spun eu, ci altii. \u201eDin cauza interventionismului st\u00e2njenitor, Consiliul European a devenit cel mai mare inamic al Europei\u201c a afirmat Jacques Attali, editorialist\u00a0 la L’Express,\u00a0 azi consilier onorific de stat la Elys\u00e9e.
\nTinerii si somajul \u00een <\/strong>
\nEuropa unita<\/strong>
\nAlarmati de cresterea somajului \u00een Uniunea Europeana, lideri politici importanti si economisti de toate orientarile, de la dreapta la\u00a0 de st\u00e2nga, s-au reunit la Paris, la sf\u00e2rsitul lui mai, pentru a cauta solutii la somaj. Presedintele Hollande, premierul spaniol Mariano Rajoy, fostul prim- ministru francez Fran\u00e7ois Fillon, ministrii Economiei si Muncii din Franta, Germania si Italia au \u00eencercat sa desluseasca viitorul continentului. Dezbaterea, gazduita de Facultatea de Stiinte Politice din Paris, s-a desfasurat \u00een format \u201ethink tank\u201c, ceea ce presupune responsabilitate personala, nu oficiala. A fost, deci, un exercitiu de imagistica politica \u00eenainte de Consiliul European din iunie, care va \u00eencerca sa raspunda cam la aceleasi fram\u00e2ntari. Presedintele Hollande s-a folosit de ocazie pentru a cere sa fie scoasa Europa din l\u00e2ncezeala (\u201esortir l’Europe de sa langueur\u201c). Ideile lui, putin pretuite de altii, au fost: instalarea \u00een zona euro a unui \u201eguvern economic\u201c cu un \u201epresedinte adevarat\u201c, intrarea \u00eentr-o noua etapa de integrare prin crearea \u201ecomunitatii energiei\u201c pentru aceeasi zona euro si actionarea pentru \u201einsertia tinerilor\u201c. Suntem departe de o limpezire a proiectului european dupa ce acesta a fost confruntat cu o prima \u00eencercare de rezistenta, cea cauzata de criza mondiala.\u00a0 Sa ne oprim, totusi, la chestiunea somajului tinerilor din zona euro, pentru ca cea la nivelul Uniunii i-a interesat ceva mai putin pe participantii la dezbaterile amintite mai sus. \u00cen februarie 2013, 23,9% dintre tinerii sub 25 de ani din statele zonei euro \u00eesi cautau de lucru. Situatiile cele mai dramatice sunt \u00een Spania de 55,7% si Grecia de 58,4, dupa care urmeaza Portugalia cu 38, 2, Irlanda 30,8, Italia 37,8, Slovacia 35,0, Cipru\u00a0 31,8. Nordul este ceva mai fericit: Germania cu 5,4%, Austria 8,9, Olanda 10,4 Franta 10,8. (Rom\u00e2nia nu o punem la socoteala at\u00e2ta timp c\u00e2t autoritatile noastre nu iau \u00een calculul somajului milioanele de rom\u00e2ni plecati la munca \u00een strainatate). O speranta pentru tinerii someri din zona euro ar fi promisiunea constituirii Fondului social european (60 de miliarde de euro) conceput pentru crearea de locuri de munca. Dar, c\u00e2nd este vorba de pragmatism, ineficienta Comisiei Europene este proverbiala. O dovedec chiar proiecte mai vechi pe aceeasi tema: \u00een 2011, de exemplu, a adoptat \u201eInitiativa asupra perspectivei locurilor de munca pentru tineri\u201c de care Comisia nu-si mai aduce aminte.
\nUn proiect <\/strong>
\n(aproape) esuat<\/strong>
\nPentru viitorul Uniunii mai avem timp de discutii. Deocamdata sa spunem c\u00e2te ceva despre politica Bruxelles-ului \u00een Balcani.\u00a0 \u00cent\u00e2rziata, \u201eeuropenizarea Balcanilor\u201c \u00eencepe abia acum. Slovenia, intrata din 2004 \u00een Uniunea Europeana, poate fi socotita o exceptie pentru ca nu este tara balcanica. Pentru decuplarea Balcanilor Uniunea Europeana nu poate fi scutita de responsabilitate oric\u00e2t de admirativi ar fi unii fata de noua noastra familie politica. Consecintele nefaste: razboaiele, intoleranta etnica, ura produse \u00een timpul dezmembrarii fostei Iugoslavii, invocate la admiterea \u00een Uniunea Europeana, sunt desigur obstacole reale dar nu si singurele de luat \u00een calcul. Uniunea Europeana are contributia ei la\u00a0 far\u00e2mitarea nu numai a Iugoslaviei ci si a Serbiei at\u00e2t c\u00e2t mai ramasese dupa primele razboaie. Azi, din motive tactice, nici Belgradul nu mai vorbeste despre aceasta interferenta. Sufocata \u2013 nici iesire la mare nu i s-a \u00eengaduit \u2013 Serbia nu are alternativa de supravietuire. Ram\u00e2ne de vazut daca s\u00e2rbii vor uita contributia comunitatii internationale \u2013 \u00een care Uniunea Europeana a avut orgoliul sa fie parte activa \u2013 pentru crearea celor doua statulete, Bosnia-Hertegovina (1992, cu o suprafata de 51.197 kmp.) si Kosovo (1999, \u00eenca sub administratie ONU, cu o suprafata de 10.908 kmp). De atunci, tinut sub presiune, Belgradul a fost nevoit sa deschida un canal de comunicare cu Kosovo a carui liniste este asigurata si pazita de fortele de pace ale ONU. S\u00e2rbii \u00eenca mai spera sa fie gasita o solutie convenabila pentru definirea statutului Kosovo, dar interesul imediat este sa-si creeze conditii politice pentru aderarea la Uniunea Europeana. Sa ne g\u00e2ndim, totusi: daca abia \u00een 2013 este primita Croatia, statul cu o evolutie de invidiat spre democratie si modernizare \u00eenca din vremea comunismului, atunci c\u00e2nd va veni r\u00e2ndul Serbiei, Macedoniei, Bosniei-Hertegovina si chiar statului-minune Kosovo? \u00centrebarea ram\u00e2ne logica \u00een cazul \u00een care nu se produce o urgenta strategica neprevazuta. Au dreptate cei care spun ca proiectul balcanic poate fi considerat mai degraba esuat. Ceva ram\u00e2ne de ne\u00eenteles \u00een strategia Bruxelles-ului. \u00cen timp ce \u00eei crestea pofta pentru concentrarea puterii la centru, pentru \u201emargini\u201c a actionat energic pentru far\u00e2mitare, cazul Iugoslaviei, pentru regionalizare, cazul unora dintre statele care au aderat mai t\u00e2rziu. \u00cen ce ne priveste, guvernantii nostri au ajuns sa considere regionalizarea o fatalitate. Eu cred ca nici un guvernant rom\u00e2n nu stie ce spune c\u00e2nd vorbeste despre regionalizare. Adica, nu pricepe\u00a0 jocurile acestei directii politice.
\nLecturile mele pentru documentarea acestei cronici mi s-au parut adevarate elegii pentru Europa unita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Se \u00eent\u00e2mpla ca tocmai c\u00e2nd Europa unita primeste Croatia ca al 28-lea stat membru, critica la adresa institutiilor sale hipercentralizate sa se aspreasca tot mai mult. Jeremy Rifkin, specialistul american \u00een prospective economice, se \u00eensela, desigur, \u00een admiratia lui pentru visul european. Excelenta butada: \u201eEu am ajuns la concluzia ca americanii traiesc pentru a munci,… Cite\u0219te mai mult »Elegii pentru Europa unita<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-15752","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1734,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15752","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15752"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15752\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15752"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15752"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15752"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}