{"id":15750,"date":"2013-06-13T12:28:53","date_gmt":"2013-06-13T10:28:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15750"},"modified":"2015-01-15T16:19:09","modified_gmt":"2015-01-15T14:19:09","slug":"tacerea-lui-zalmoxe","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tacerea-lui-zalmoxe\/","title":{"rendered":"T\u0103cerea lui Zalmoxe"},"content":{"rendered":"

Nu cred sa existe un lucru mai trist dec\u00e2t acela de a asista neputincios la triumful urii, prostiei si imposturii, la umilirea unui popor care, desi cu doua decenii si ceva \u00een urma a fost capabil sa se elibereze de comunism, s-a lasat \u00eenvins de lichelele\u00a0 si impostorii pentru care Revolutia a creat climatul potrivit.<\/strong><\/em>
\nCu bogatiile mai mult furate dec\u00e2t v\u00e2ndute, fugariti de mizerie din propria lor tara, rom\u00e2nilor le-a mai ramas istoria, dar asta p\u00e2na c\u00e2nd regionalizarea, facuta ca toate celelalte reforme postrevolutionare \u00een stil pompieristic si fara logica, ne va scapa si de memorie. Adica de obligatia de a sti ca pe acest pam\u00e2nt au existat si barbati adevarati care au facut o tara si o natiune demna. Ne risipim iarasi \u00een cnezate si voievodate \u201eeuropene\u201c cu inconstienta, c\u00e2nd, dupa aproape un secol de la Marea Unire, diferentele\u00a0 si particularitatile\u00a0 fostelor principate \u00eenca n-au disparut. Spun toate acestea, \u00eensa, incapabil sa raspund la o statornica si dureroasa nedumerire: unde sunt intelectualii, cei \u00eentotdeauna raspunzatori de istoria, traditiile si demnitatea unui popor? Nu stiu. Sau stiu, dar mi-e rusine sa spun. Sigur este ca un obicei mostenit de la stramosii nostri daci a fost\u00a0 pastrat cu sfintenie. \u00cen momente de restriste sau \u00een \u00eemprejurari \u00een care raspunsul \u00eel putea da numai Zalmoxe, dacii \u00eei trimiteau solie \u2013 adica, \u00eei aruncau \u00een sulite pe cei mai buni si mai curajosi dintre ei. La noi, se poate lesne observa ca obiceiul se practica \u00een toate domeniile si la toate etajele societatii, at\u00e2ta doar ca raspunsurile lui Zalmoxe nu sunt descifrate sau nu sunt luate \u00een seama. Dar e acelasi lucru. Traind \u00eentr-un climat de umilinta, dar si de incultura agresiva, cei mai buni fug sau cad prada sulitelor prostimii si veleitarilor. Din pacate, \u00eei urmaresc si sulitele otravite ale celor care ar trebui sa-si apere breasla, nu sa o t\u00e2rasca \u00een mocirla. Spun asta, g\u00e2ndindu-ma, fireste, la scriitori. Cum sa fie respectat, cum sa i se acorde ceea ce merita un creator adevarat, c\u00e2nd unii dintre ai sai, din breasla, coboara la nivelul activistilor de doi bani, al ignorantilor ale caror maniere le si \u00eemprumuta. Cum sa te respecte altii, c\u00e2nd tu \u00eensuti n-ai urma de respect pentru propria ta meserie? Scriitorul despre care s-a scris \u2013 de patru numere \u00eencoace \u00een revista \u201eCultura\u201c \u2013, vreau sa spun scriitorul aruncat de vreo doi ani \u00een\u00a0 sulite se numeste Nicolae Breban. Este un mare scriitor, un nume greu al literaturii rom\u00e2ne contemporane. Din fericire, cum a putut vedea oricine citind motivele acuzarii, sulitele si purtatorii lor s-au frant sub greutatea celui propus pentru sacrificare, semn ca, la una dintre cele doua extremitati, ceva le lipseste vitejilor. Poate la ambele, dar ei nu renunta. Cu nu prea mult timp \u00een urma,\u00a0 un confrate de la un post de televiziune m-a \u00eentrebat, stap\u00e2nit de o bucurie suspecta, ce cred despre faptul ca, \u00een sf\u00e2rsit, \u201ejustitia rom\u00e2na s-a pronuntat\u201c si, ca urmare, Nicolae Breban a fost declarat \u201ecolaborator al Securitatii\u201c. I-am raspuns ca, daca tot vorbim de turnatori, celor ce \u00eel cunosc \u00eentr-adevar pe autorul \u201eBuneivestiri\u201c,\u00a0 mult mai logic li se pare ca Plesita sa fi turnat la Breban. Nu l-am \u00eentrebat daca stie cine a fost Plesita sau macar un singur titlu dintre cele patruzeci ale cartilor scrise de marele romancier. Sigur, pe plan national, lumea stie ca pentru toate c\u00e2te se \u00eent\u00e2mpla, ba chiar si pentru inundatii,\u00a0 tornade, seceta si, sa nu trecem totusi cu vederea inclusiv mizeria de fiecare zi, pentru disparitia a zeci de spitale si a doua mii de scoli, vinovat este, se sub\u00eentelege, Adrian Nastase. Ba p\u00e2na si pentru faptul ca romanii, dacii si agat\u00e2rsii au exploatat aurul din Apuseni, las\u00e2nd prea putin pentru Gold Corporation. Din pacate, despre Securitate, PCR, cenzura au scris mai ales cei ce nu le-au cunoscut, d\u00e2nd piept cu ele, adica, dupa ce acestea au fost desfiintate. Iar cu comunistii s-au luptat cel mai mult si mai mult chiar fiii celor ce au venit \u00eempreuna cu Armata Rosie sau imediat dupa ea. Revolutia a scos la suprafata mai ales gunoaiele care, pe nesimtite, au ajuns sa ocupe aproape \u00eentreaga scena publica. Nici o idee, nici un proiect de tara oric\u00e2t de modest, doar scandaluri, santaj si minciuna, astfel ca, \u00een momentul de fata, am ajuns o tara de basescologi: ce mai zice \u201eseful statului\u201c, pe cine mai vrea sa distruga dupa ce si-a rezolvat p\u00e2na si propriul partid cu care a reusit o performanta unica \u00een vremurile noastre: sa-l treaca, fara ca nici macar un ins sa se opuna, din st\u00e2nga \u00een dreapta?! Nici chiar tarile bananiere n-au cunoscut o asemenea realizare! Si, \u00een aceeasi ordine de idei, obsesia unica a presei \u00eentretinute: se rupe sau nu se rupe useleul, \u00een vreme ce cultura nu se mai afla nici macar pe… listele de asteptare!
\nAm publicat \u201eDosarul Nicolae Breban\u201c, precum si opiniile\u00a0 unor confrati de a caror valoare literara si morala este greu, daca nu chiar imposibil, sa te \u00eendoiesti, nu spre a dezvalui una dintre fetele cele mai jalnice ale justitiei, ci pentru ca nu-mi da nicicum pace g\u00e2ndul ca Marin Sorescu si Valeriu Cristea au fost linsati: pur si simplu linsati de o haita de ticalosi din aceeasi breasla cu ei. C\u00e2t despre Mircea Iorgulescu, care \u00een timpul procesului se afla \u00een faza terminala a unei boli cumplite, el nici macar nu a avut sansa sa duca lupta p\u00e2na la capat, sa se apere de urgia dezlantuita asupra-i. Au ramas \u00een urma lui recursul si documentele justificative pentru ca oamenii de buna credinta care vor ajunge la ele sa traga concluziile cuvenite. Repet: Nicolae Breban este un mare scriitor ale carui romane pot sta la loc de cinste \u00een orice literatura importanta, scrisa \u00een deceniile de dupa ultimul razboi. Nietzsche \u2013 al sau! \u2013 spusese undeva ca vulturii nu traiesc \u00een c\u00e2rduri. Prin urmare, avem si noi convingerea ca denigratorii\u00a0 nu vor putea ajunge p\u00e2na la el, ei av\u00e2nd un \u201eplafon de zbor\u201c mult mai modest. Vrabiile si porumbeii pot doar sa murdareasca, si nu numai monumentele, asa cum s-a mai \u00eent\u00e2mplat, ci tot ce a mai ramas curat. Asistam la re\u00eemprospatarea obsesiilor proletcultistilor, pentru care literatura nu avea mare importanta, ci numai orientarea politica. Asa au reaparut colaborationistii si tot soiul de antioccidentali, antiamericani etc. Ba chiar si v\u00e2rsta a capatat culoare politica. S-au facut liste cu\u00a0 asa-zisi expirati, datati, nefrecventabili etc. Dar cine-l cunoaste pe Breban stie ca partenerii lui de dialog, cei alaturi de care-si traieste eternitatea, sunt Feodor Mihailovici, Thomas Mann si, desigur, Nietzsche. Nici chiar cu Rebreanu, c\u00e2t o fi el de deschizator de drumuri \u00een romanul rom\u00e2nesc, pare-se ca nu ar avea\u00a0 prea multe de \u00eempartit. Generalul Plesita nu cred sa fi scris ceva, iar cei care au scris si nu fac parte dintre marii autori pomeniti \u00eesi pierd vremea \u00eencerc\u00e2nd sa se bage \u00een seama.<\/p>\n

De fapt, Nicolae Breban nici nu pare sa \u00eenteleaga prea bine ce \u00eenseamna a fi altceva dec\u00e2t Nicolae Breban, dupa cum nici indivizii care au organizat aceasta mizerie nu par capabili sa \u00eesi imagineze\u00a0 cum se traieste si cum se g\u00e2ndeste la\u00a0 o alta altitudine valorica. Mai mult: Nicolae Breban crede cu fanatism \u00een scrisul sau, \u00een meseria pe care o slujeste cu at\u00e2ta \u00eend\u00e2rjire si pasiune, \u00een istoria tarii sale. Cum sa-l ierte europenii de cotitura? Un celebru confrate sustine, pe buna dreptate, ca un disident se face \u00eentr-o luna, pe c\u00e2nd un scriitor \u00eentr-o viata. De fapt, cine are o idee oric\u00e2t de aproximativa despre meseria de scriitor stie ca acesta este propriul sau cercetator si cobai, ca nimic nu este interzis cunoasterii: el vorbeste cu oricine, studiaza pe oricine, cauta noul,\u00a0 nespusul \u00een cele mai neasteptate locuri si medii. De ce sa nu fi vorbit Breban cu Ceausescu sau cu Plesita? Sigur, altele erau formulele de adresare, altele obiceiurile. Si e bine sa nu ignoram faptul ca nimeni, nici cele mai mari autoritati \u00een materie de comunism, nu banuiau ca acesta va cadea pe parcursul vietii noastre. Am fost si eu printre cei ce au participat la una dintre \u00eentalnirile cu Ceausescu si, cu documentele pe masa, i-am spus ca, \u00een timpul Imperiului Austro-Ungar, un singur oras, Sibiul, avea 26 sau 28 de publicatii, adica mai multe dec\u00e2t Rom\u00e2nia la ora respectiva. Buni sau rai, c\u00e2nd toti se temeau sa vorbeasca, scriitorii de atunci au spus ceea ce credeau. Si cu mijloacele lor, \u00een felul lor, mult hulitii mineri din Valea Jiului si muncitorii din Brasov. Eroicii anticomunisti de astazi nu erau pe atunci nicaieri. Toate drepturile si victoriile dob\u00e2ndite \u00een acei ani nu s-au obtinut fugind de dialog, de confruntare.\u00a0 Nu are importanta cum si unde slefuieste marmura, important este, pentru un creator adevarat, produsul finit. Faulkner, de exemplu, era de parere ca cel mai bine se poate scrie \u00eentr-un bordel deoarece dimineata pensionarele institutiei dorm bustean dupa munca epuizanta din timpul noptii, astfel ca linistea necesara creatiei este deplina.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, pentru a \u00eentelege ca Nicolae Breban nu putea sa fie altceva dec\u00e2t un scriitor liber si demn, merita subliniat\u00a0 faptul ca, la Paris,\u00a0 nefiind de acord cu masurile luate \u00een timpul minirevolutiei culturale, si-a dat demisia din Comitetul Central al Partidului Comunist Rom\u00e2n, pozitie politica extrem de importanta, dupa care s-a \u00eentors \u00een tara \u2013 extraordinar act de curaj si demnitate dupa declaratiile cu mare ecou \u00een presa internationala. Sa nu uitam ca, \u00een momentul respectiv, Ceausescu avea un foarte bun renume pentru ca refuzase sa participe la \u00eenabusirea Primaverii de la Praga. \u201eLucratorii\u201c de la CNSAS au\u00a0 descoperit patru transcrieri ale unor discutii cu generalul Plesita, dar nu au gasit nici macar o virgula scrisa cu m\u00e2na lui Breban. Ofiterii respectivi puteau inventa orice, dar mai ales ceea ce stiau ca i-ar\u00a0 conveni generalului. Si, dupa cum s-a putut\u00a0 observa din\u00a0 numeroasele interviuri date unor televiziuni postdecembriste, generalului \u00eei placea sa se laude cu faptele sale \u201e\u00een slujba patriei\u201c si cu diversele personalitati care au fost obligate sa-i treaca pragul. La urma urmei, ce discuta Breban? \u00cenainte de orice, \u00eesi apara romanul \u201eBunavestire\u201c, o capodopera a prozei rom\u00e2nesti, pe care si-l dorea tiparit, caci fusese criticat cu brutalitate \u00eentr-o Plenara a Comitetului Central. A fost o eroare ca si-a aparat cartile cu mijloacele de atunci? Ce i-a mai cerut Breban generalului? Sa-l elibereze din \u00eenchisoare pe Ion Negoitescu, retinut pentru optiunile sale sexuale. Mai are rost sa\u00a0 continui? Un avocat de mare forta si profesionalism, Sergiu Andon, \u00eempreuna cu colaboratorul sau, Claudiu Neamtu, au demontat cu\u00a0 argumente solide ridicolul \u201efacaturii\u201c de dosare\u00a0 si totala incompetenta a celor ce au dat sentinta. Nicolae Breban a suferit sub comunisti. Faptul ca este agresat cu si o mai multa violenta de anticomunisti pare a tine si de specificul locului, mai ales ca asemenea procese penibile se petrec la 23 de ani dupa Revolutie. Ziaristul care \u00eemi comunicase sentinta Tribunalului pare si el un produs tipic postrevolutionar: nu era obisnuit sa \u00eentrebe, sa se intereseze, sa caute, dar stia sa transmita ura pe care o primise de peste doua decenii de la aceiasi profesori. \u00cen\u00a0 ceea ce ma priveste, recunosc imediat ca verdictul justitiei nu m-a mirat, deoarece, av\u00e2nd o oarecare vechime pe acest pam\u00e2nt, am ajuns sa\u00a0 cunosc foarte bine societatea rom\u00e2neasca cu toate naravurile ei, justitia, confratii de breasla si, fireste, gunoaiele pe care apele tulburi ale Revolutiei le-au ridicat la suprafata, de unde,\u00a0 23 de ani, nu s-au mai miscat dec\u00e2t aparent. Din cauza acestor nulitati morale si intelectuale, am fost obligati sa ne \u00eentrebam cu spaima ce se \u00eent\u00e2mpla cu noi, daca aceasta tara va mai exista. Caci este la \u00eendem\u00e2na oricui sa observe ca nu te poti astepta la nimic bun, c\u00e2ta vreme unei clase politice iresponsabile, dominate de niste gasti de smecheri si de golani, i se dicteaza din afara cum sa-si distruga tara si ea accepta fara sa-si puna vreo \u00eentrebare. Oric\u00e2t i-ar fi de greu, oric\u00e2t de mari \u00eei sunt dificultatile, o conducere responsabila nu distruge spiritul, viitorul tarii, dimpotriva, pune fr\u00e2na elanului distructiv al nulitatilor. Mi se pare ciudat, de exemplu, ca turnatorilor unanim cunoscuti de la Securitate ori de la DIE nu li se gasesc dosarele, \u00een schimb, unui v\u00e2rf al literaturii rom\u00e2ne i se inventeaza unul, pentru a fi apoi repartizat unui Tribunal care da sentinta anticipata de inventatori.
\nAm scris acest text constient ca mai bine dec\u00e2t o pot face eu sau orice tribunal cinstit, pe Breban \u00eel apara Opera, o opera cu un O foarte mare. Cei ce i-au facut mizeriile despre care vorbeam au foarte multe motive sa se teama de viitor si de ridicolul care \u00eei va urmari ne\u00eencetat. \u00cen alta ordine de idei, am aflat ca sunt 270.000 de copii abandonati. Aproape jumatate din c\u00e2t numara populatia\u00a0 asa-zisului tinut Secuiesc. Multi fara acte si multi prin canale. Cred ca o singura utilitate benefica ar putea avea dosarele Securitatii: sa-i \u00eencalzeasca \u00een toiul iernii pe\u00a0 micii vietuitori subterani. Caci pentru fabricile de ciment avem la dispozitie gunoaiele Europei. Ar fi un singur semn real, si anume ca Securitatea a disparut \u00een sf\u00e2rsit, ca noii securisti, mai brutali si mai inculti dec\u00e2t predecesorii lor, pot merge la scolile de recalificare ale Uniunii Europene. Este mare nevoie de liniste si de un \u00eenceput credibil. Nu cu propagandisti, ci cu profesionisti adevarati.
\n\u00cenca o precizare, \u00een loc de post scriptum: mi s-a mai spus ca sunt prea sceptic, prea sumbru, dar nu cer nimanui sa ma creada fara sa se uite mai \u00eent\u00e2i \u00een jur la toate televiziunile patriei pe care nu o pot iubi cu ochii legati. \u201ePatria poate sa-mi ceara sa mor pentru ea, dar nu are dreptul sa-mi pretinda sa mint.\u201c Adevar rostit mai de mult de \u00eensusi Montesquieu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu cred sa existe un lucru mai trist dec\u00e2t acela de a asista neputincios la triumful urii, prostiei si imposturii, la umilirea unui popor care, desi cu doua decenii si ceva \u00een urma a fost capabil sa se elibereze de comunism, s-a lasat \u00eenvins de lichelele\u00a0 si impostorii pentru care Revolutia a creat climatul potrivit.… Cite\u0219te mai mult »T\u0103cerea lui Zalmoxe<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-15750","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":2517,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15750","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15750"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15750\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15750"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15750"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15750"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}