{"id":15736,"date":"2013-06-13T12:08:02","date_gmt":"2013-06-13T10:08:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15736"},"modified":"2013-06-13T12:08:02","modified_gmt":"2013-06-13T10:08:02","slug":"iordan-datcu-80","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iordan-datcu-80\/","title":{"rendered":"Iordan Datcu – 80"},"content":{"rendered":"

Un monument din carti, mai rezistent dec\u00e2t bronzul<\/strong><\/p>\n

Nicolae Constantinescu<\/strong><\/p>\n

Cu o admirabila si neistovita tenacitate, folcloristul si editorul IORDAN DATCU (n. 10 iunie 1933, Bacalesti, Teleorman) adauga zi de zi noi piese la un edificiu care se arata a fi, privit de aproape, impunator si trainic. Temeliile acestei constructii exegetice de mari dimensiuni au fost asezate cu decenii \u00een urma c\u00e2nd, ca redactor la fosta Editura pentru Literatura (ulterior Editura Minerva), a facut sa vada lumina tiparului zeci de carti de folclor, de literatura populara si de folcloristica, a \u00eengrijit el \u00eensusi peste 40 de editii, recuper\u00e2nd opere fundamentale ale etnografiei si folclorului rom\u00e2nesc \u2013 culegeri, antologii, monografii de Ion B\u00e2rlea, Artur Gorovei, Gr. G. Tocilescu (\u2013 Christea N. Tapu), Sim. Fl. Marian, Tudor Pamfile, Elena Niculita-Voronca, Dumitru Stancescu, Ion Pop-Reteganul, Gr. Cretu (aceasta din urma colectie recuperata dupa zeci de ani de asteptare), si cercetari extrem de pretioase precum cele ale lui P. Caraman (\u201eStudii de folclor\u201c, vol. I, 1987, II, 1988, III, 1995, \u201euna din cele mai importante si drepte restituiri\u201c, cum scrie editorul \u00een dedicatia pe exemplarul oferit mie pe 6 oct. 1987) si Adrian Fochi (\u201eValori ale culturii populare rom\u00e2nesti\u201c, Vol. I, 1987, vol. II, 1988). Unele dintre aceste recuperari s-au transformat \u00een studii erudite, cum sunt, de exemplu, \u201eIntroducere \u00een opera lui Petru Caraman\u201c, 1999, \u201eGheorghe I. Neagu, etnolog\u201c, 2004, \u201eIoana Andreescu. Eseu despre proza si studiile sale de antropologie\u201c, 2009, \u201eSabina-Cornelia Stroescu, etnolog\u201c, 2011.
\nRemarcabile sunt antologiile realizate de Iordan Datcu pe care, \u00eentr-un alt context si nu neaparat cu privire la antologiile realizate de I. D, le socoteam a fi un mod de exegeza sui-generis. Este ceea ce observa si un reputat specialist al domeniului, Adrian Fochi, \u00een recenzia sa la \u201eBalade populare rom\u00e2nesti\u201c. Editie \u00eengrijita, prefata si bibliografie de\u2026, Editura Albatros, 1977, care subliniaza adecvarea antologiei la profilul cititorilor carora li se adreseaza (elevii din \u00eenvatam\u00e2ntul preuniversitar, cartea apar\u00e2nd \u00een colectia \u201eLyceum\u201c).
\nTot publicului t\u00e2nar i se adresa si antologia \u201eZburatorul. Balade culte rom\u00e2nesti\u201c, Minerva, \u201eB.P.T.\u201c, 1973, pentru ca, pornind de la adjudecarea ferma de catre programele si manualele scolare a poemului \u201eZburatorul\u201c de I. H. Radulescu ca prototip al baladei culte din literatura rom\u00e2na, interesul pentru aceasta specie literara de sorginte folclorica a ramas constant. Iar antologia lui Iordan Datcu raspundea unei necesitati stringente a scolii rom\u00e2nesti din acei ani, relev\u00e2nd o alta calitate de neignorat a bunului editor, aceea de, cum se zice astazi, manager.
\n\u00cen aceeasi serie se \u00eenscrie antologia \u201eToma Alimos. Texte poetice alese\u201c (1986) care, precedata de un amplu studiu introductiv, a devenit monografia \u201eUn mit \u2013 Toma Alimos\u201e (1999), un subiect epic situat, ca importanta si semnificatie, \u00een imediata vecinatate a marilor poeme-mit ale folclorului rom\u00e2nesc, \u201eMiorita\u201c (Adrian Fochi) si \u201eMesterul Manole\u201c (Ion Talos), la care ar trebui adaugat volumul semnat de mai putin cunoscutii Enache Nedela si Mihai Floarea, \u201eIorgovan. Mit \u2013 Legenda \u2013 Balada\u201c, Casa editoriala \u201eCuget, Simtire si Credinta\u201c, 1995, si grandioasa monografie despre Soarele si Luna datorata lui Ion Talos, \u201eCununia fratilor si Nunta Soarelui. Incestul zadarnicit \u00een folclorul rom\u00e2nesc si universal\u201c, 2004, 959 p.
\nColaborarea, de durata si de tinuta, cu istoricul literar, omul de carte si directorul de editura I. Oprisan a facut ca, dupa o nepermis de lunga asteptare, volumul II din \u201eBibliografia generala a etnografiei si folclorului rom\u00e2nesc (1892-1904)\u201c sa vada lumina tiparului la Editura Saeculum I. O., 2002, \u00eentr-o editie \u00eengrijita cu prefata de Iordan Datcu. Un an mai t\u00e2rziu apare \u201eBibliografia folclorului rom\u00e2nesc 1930-1955\u201c, realizata sub coordonarea lui Ion Muslea si publicata de aceeasi Editura Saeculum I. O., \u00eentr-o editie \u00eengrijita si cuv\u00e2nt \u00eenainte de Iordan Datcu. Celelalte volume (1956-1964, 1965-1969, 1970-1995) trec \u00een sarcina lui I. Oprisan care le \u00eengrijeste si le publica \u00een editura sa.
\nDar opera care \u00eencununeaza \u00eentreaga activitate stiintifica a editorului si folcloristului Iordan Datcu, cu adevarat opus magnum al sau este \u201eDictionarul etnologilor rom\u00e2ni\u201c, vol. I-II, 1998, vol. III, 2001, acoperind peste doua secole de cercetare a culturii populare a rom\u00e2nilor, de la cronicari si Dimitrie Cantemir p\u00e2na la tineri etnologi din ultimul val al etnologiei rom\u00e2nesti din secolul trecut (al XX-lea). Cele trei volume sunt reluate \u00eentr-o editie, a III-a, \u201erevazuta si mult adaugita\u201c, sub titlul \u201eDictionarul etnologilor rom\u00e2ni. Autori. Publicatii periodice. Institutii. Mari colectii. Bibliografii. Cronologie\u201c, Editura Saeculum I. O., 2006, 983 p. Precizarile din subtitlu dau seama de amploarea fara precedent a intreprinderii ilustrului lexicograf care, adaug\u00e2nd \u201eautorilor\u201c (care fac, de obicei, obiectul unui dictionar), \u201epublicatii\u201c, \u201ecolectii\u201c, \u201ebibliografii\u201c, realizeaza o enciclopedie a cercetarii folcloristice\/etnologice rom\u00e2nesti, un instrument de lucru cu care putine din stiintele rom\u00e2nesti se poate m\u00e2ndri, o mina de informatii la care \u201ediac tomnatic sau alumn\u201c, cercetator experimentat sau \u00eenvatacel \u00een ale folclorului se poate adresa cu toata \u00eencrederea si cu indiscutabil folos.
\nSe poate spune ca Iordan Datcu a lucrat la Dictionarul sau \u201ela foc continuu\u201c, documentarea ne\u00eencet\u00e2nd nici o clipa, fiecare sau cele mai multe intrari fiind aduse \u201ela zi\u201c si, daca informatia nu a ajuns sa fie prelucrata \u00eentr-o fisa de dictionar, ea se gaseste \u00een sutele de recenzii, note, cronici publicate \u00een revistele de specialitate, literare sau culturale, adunate \u00een volume de netrecut cu vederea de oricine este interesat de mersul folcloristicii\/etnologiei rom\u00e2nesti: \u201eRepere \u00een etnologia rom\u00e2neasca\u201c (2002), \u201eContributii la etnologia rom\u00e2neasca\u201c (2004), \u201eAlte contributii la etnologia rom\u00e2neasca\u201c (2005), \u201eCartea de etnologie\u201c (2009), \u201eMiscellanea ethnologica\u201c (2010), \u201ePagini de istorie literara\u201c (2011) \u2013 din care nu lipsesc, desigur, notitele despre folcloristi, despre scriitori apropiati de creatia orala, culegatori, exegeti etc. \u2013, \u201ePagini de istorie literara si etnologie\u201c (2011), \u201eMarturisiri literare. Organizate sde D. Caracosteat \u00een anii 1932-1933 la Facultatea de Litere din Bucuresti\u201c, Editie critica si introducere de Iordan Datcu, RCR Editorial, 2013, a doua editie, dupa cea din 1971, cenzurata, cum se explica \u00een Nota de la p. XXI-XXVII (si nu este exclus ca, p\u00e2na la aparitia acestor r\u00e2nduri, sa mai avem pe masa un volum din \u201emonumentul Datcu\u201c!).
\nMarele editor nu este preocupat exclusiv de \u201earheologia\u201c domeniului, de recuperarea pieselor de tezaur ale folcloristicii rom\u00e2nesti, ci si de aspectele contemporane ale fenomenului. Volumul \u201eAlte contributii la etnologia rom\u00e2neasca\u201c, Editura Universal Dalsi, Bucuresti, 2005 (despre care am scris la vremea respectiva, vezi \u201eRecuperari\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, anul XXXIX, nr. 40, 6 octombrie 2006, p. 18, republicat \u00een \u201eIordan Datcu sau A trai printre si pentru carti\u201c, editie alcatuita de Iulian Chivu, Editura Grai si Suflet \u2013 Cultura Nationala, 2012, p. 314-317) da o imagine a santierului muncii stiintifice a prodigiosului autor. Pagini dense de istoria folcloristicii rom\u00e2nesti contemporane, adica de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, scrie Iordan Datcu \u00een studiul final al acestui volum, \u201eEtnografia si folcloristica \u00een anii 1948-1958\u201c. Bornele temporale ale investigatiei sunt impuse de chiar mersul evenimentelor politice, caci dupa abolirea Monarhiei, noul regim \u00eesi impune cu mijloace nu odata violente punctul de vedere. Este epoca \u00een care au loc \u201ecele mai brutale ingerinte \u00een domeniul etnologiei, care vor avea consecinte pe termen lung. Ca si \u00een domeniul literaturii, imixtiunea partidului comunist, dirijismul, controlul, supravegherea se manifesta si \u00een domeniul etnologiei. Sunt trasate sarcini, sunt aplicate sanctiuni (aspre critici \u00een presa comunista, \u00een reviste ca \u00abLupta de clasa\u00bb). Sunt eliminate personalitati stiintifice de seama, sunt interzise carti\u201c (p. 145). Ca un adevarat avocat onest al apararii, care nu le fusese \u00eengaduita victimelor campaniilor de epurare comuniste, Iordan Datcu \u00eentocmeste \u201edosarele\u201c acestora si respinge hotar\u00e2t \u201ecapetele de acuzare\u201c formulate \u00eempotriva lor (\u201eactivitate antidemocratica, fascista si reactionara\u201c). Au avut de suferit cei mai multi dintre sociologi (Anton Golopentia, Mircea Vulcanescu, morti \u00een \u00eenchisorile comuniste, dar si Barbu Slatineanu, Tr. Herseni si Ernest Bernea, condamnati la ani grei de puscarie), \u00een frunte cu mentorul lor, profesorul Dimitrie Gusti, fost presedinte al Academiei Rom\u00e2ne, expropriat si umilit, ca si folcloristi si etnografi de marca precum D. Caracostea, P. Caraman, Gh. Pavelescu, Ovidiu Papadima si multi altii.
\nPe cei care \u00eel cunosc pe ponderatul, pe echilibratul Iordan Datcu, tonul din unele pasaje ale acestui studiu poate sa-i surprinda prin vehementa si oarecare \u00eencr\u00e2ncenare. Atitudine explicabila, desigur, prin gravitatea obiectului cercetarii, aceasta fiind una dintre primele \u00eencercari de a supune unei analize critice globale fenomenul pe durata unei perioade determinate, corespunz\u00e2nd, grosso modo, \u201eobsedantului deceniu\u201c sau proletcultismului din literatura de autor si din critica literara.
\nRevenind la acest opus magnum, unic si de neegalat, care este \u201eDictionarul folcloristilor\/etnologilor rom\u00e2ni\u201c, despre care am scris la fiecare noua aparitie\/editie, un fapt nu lipsit de relevanta, pe care l-am consemnat \u00een cronica la prima editie (1979), privea ponderea mare a literatilor, scriitori, poeti, critici, inclusi \u00een r\u00e2ndurile folcloristilor (circa 10% din totalul autorilor indexati atunci), situatie pe care o explicam prin \u201erelativ t\u00e2rzia desprindere a folcloristicii ca disciplina autonoma, slujita de profesionisti, de oameni specializati exclusiv \u00een acest domeniu\u201c, pe de o parte, si, pe de alta, prin binestiuta particularitate a literaturii rom\u00e2ne moderne de a se fi sprijinit pe sursele orale, pe \u201etemeliile folclorice\u201c (Textul, \u00een extenso, \u00een \u201eIordan Datcu sau A trai printre si pentru carti\u201c, 2012, p. 98-102). Situatia are un revers \u2013 c\u00e2nd a fost chemat, proiectul afl\u00e2ndu-se \u00een impas, sa intre \u00een colectivul de coordonare si revizie al marelui \u201eDictionar general al literaturii rom\u00e2ne\u201c, Iordan Datcu a impus includerea \u00een \u201eDictionar\u201c a numerosi folcloristi, precum, cu titlu de exemplu, \u00een vol. I, A\/B (2004), Alexici, Gheorghe, Andreescu, Ioana, B\u00e2rlea, Ion, B\u00e2rlea, Ovidiu, Bibicescu, I. G., Bratulescu, Monica, etc. \u2013 este drept ca unii din cei amintiti aici s-au manifestat si ca scriitori, autori de literatura de fictiune sau memorialistica. La fel, \u201em\u00e2na\u201c sa trebuie sa se \u00eentrevada si \u00een numarul rezonabil, chiar mare, de specii, teme si motive folclorice incluse \u00een acest \u201eDictionar\u201c (din nou cu titlu de exemplu, si tot \u00een vol. I \u2013 balada, basm s. a.).
\nCa un adevarat sacerdot al culturii orale si scrise rom\u00e2nesti, Iordan Datcu \u00eesi daruieste opera sa edificiului \u00een continua crestere al culturii nationale. Este o opera ale carei dimensiuni si profunzimi sunt de necuprins \u00een c\u00e2teva pagini omagiale, scrise cu emotia pe care o resimti ori de c\u00eete ori te afli \u00een fata unui monument grandios si coplesitor.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n

 <\/p>\n

ELOGIUL TENACITATII<\/strong><\/p>\n

A. GH. OLTEANU<\/strong><\/p>\n

\u00cen revista \u201eCultura\u201c (nr. 28\/19 iulie 2012, pp. 18-19) recenzam \u201eTrei carti ale lui Iordan Datcu\u201c. Afirmam atunci ca, daca la cele 1.400 de pagini de publicistica stiintifica adaugam alte lucrari proprii, \u00een numar de cel putin 12, dintre care, de departe, cea mai reprezentativa ram\u00e2ne \u201eDictionarul etnologilor rom\u00e2ni\u201c, ajunsa la editia a III-a si numar\u00e2nd aproape 1.000 de pagini, daca \u2013 precizez acum \u2013 avem \u00een vedere si spornica si inegalabila activitate de \u00eengrijitor de editii de folclor si folcloristica, dar si de critica si istorie literara ori documente literare, se contureaza clar profilul uneia dintre cele mai de seama personalitati ale culturii rom\u00e2nesti actuale.
\nParca pentru a-mi confirma cu de-amanuntul si cu dovezile la vedere o asemenea apreciere, Iulian Chivu publica (Editura Grai si Suflet-Cultura Nationala, Bcucuresti, 2012,576 p.) cartea intitulata \u201eIordan Datcu sau A trai printre si pentru carti\u201c. Volumul aduna laolalta articole si recenzii despre Iordan Datcu si cartile sale, grupate \u00een doua sectiuni: \u201eLinii pentru un portret\u201c si receptarea operei, cu doua subdiviziuni: I. \u201eScrieri\u201c spropriit si II. \u201eEditii\u201c.
\nLiniile de portret apar, \u00eensa, \u00eenca \u00een clasicul prin concizie \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201c semnat de acad. Eugen Simion, care marturiseste ca scrie \u201ecu placere despre Iordan Datcu, un om serios, erudit \u00een disciplina lui (folclorul) si, mai presus de orice, un om de cuv\u00e2nt\u201c, caracterizat \u00een munca sa de \u201eacribie de om de carte pasionat si responsabil…\u201c, \u201eom prietenos si decent…\u201c care \u201ea publicat, \u00eempreuna cu Ioan Serb, o biblioteca \u00eentreaga de si despre folclorul rom\u00e2nesc…\u201c, \u201eom potolit, decis sa nu-si rateze niciodata tintele lui culturale…\u201c, capabil sa poarte \u201eo polemica civilizata, fapt rar la paralela 45\u201c unde \u201espiritele se \u00eenfierb\u00e2nta repede si adjectivele infamante iau locul ideilor\u201c (pp. 5-6). Cele circa 160 de texte (articole omagiale, articole de dictionar, cronici, recenzii) sunt semnate de 76 de folcloristi, etnografi, critici si istorici literari si chiar de un istoric propriu-zis, Al. Zub de la Iasi. Majoritatea textelor din prima sectiune marcheaza v\u00e2rstele de 60, 70 si 75 de ani, rotunjite de Iordan Datcu \u00een anii 1993, 2003 si 2008. Celebrarile devin prilej de bilant. Se subliniaza o latura sau alta a operei sarbatoritului, i se inventariaza lucrarile, se \u00eencearca clasificari, se scot \u00een evidenta \u00eensusiri morale. Regretatul folclorist basarabean Sergiu Moraru, de pilda, stabilea, \u00een 1993, sase directii \u00een activitatea lui Iordan Datcu si era convins ca trasatura morala fundamentala a acestuia este altruismul: \u201eAltruist fiind din fire, domnia sa a muncit toata viata nu at\u00e2t pentru sine, c\u00e2t pentru altii.\u201c(p. 37).
\nLa r\u00e2ndul sau, Ovidiu Papadima, pe baza unui dosar de activitate editoriala, inventariaza lucrarile fostului sau doctorand:\u201c A. \u201eFolcloristica rom\u00e2na\u201c, 5 pagini, cuprinz\u00e2nd 50 de titluri de carti;
\nB. \u201eCritica, istorie literara, documente literare\u201c, 6 pagini, titluri sub numerele 1-77; C. \u201eEditii critice, colectii \u00eengrijite, lucrari personale\u201c, paginile 1-6, cu 27 titluri. \u00cen total, 184 de titluri, \u00een cele 14 pagini ale celor trei sectiuni.\u201c (p. 17) \u00censa textul, de la un moment dat, devine o pledoarie pentru institutia redactorului de carte (careia noi \u00eei cam ducem dorul astazi!), pe care Iordan Datcu a onorat-o cu asupra de masura: \u201eCultura temeinica si spiritul critic ponderat si echilibrat-care \u00eel caracterizeaza pe Iordan Datcu\u2013 \u00eel ajuta sa \u00eentrevada tot ce ar contribui la aparitia impecabila a unei carti dintre acelea pe care le edita.\u201c (p. 19). \u00centr-un text care da si titlul cartii la care ne referim aici, \u201eA trai printre si pentru carti\u201c, Ion Seuleanu insista \u00een aceeasi directie: \u201eCu generozitate si exemplara modestie, dar si cu desav\u00e2rsit profesionalism, el a trudit (ca lector, redactor de carte etc.) la \u00abfacerea\u00bb acesor carti si la iesirea lor \u00een lume.\u201c(p. 30).
\nPeste 10 ani, cu prilejul a 70 de ani de viata, Petru Ursache \u00eesi \u00eencepe articolul omagial subliniind tenacitatea, acribia, aspiratia spre exhaustivitate a carturarului: \u201eIordan Datcu este la ora actuala prima autoritate \u00een domeniul \u00eentins al istoriei folcloristicii, p\u00e2na \u00een laturile ei cele mai putin accesibile, editii rarisime, documente pitite \u00een diverse arhive oficiale ori particulare, culegeri de texte \u00een manuscrise uitate, scrisori ratacite…<\/p>\n

8 La Iordan Datcu informatia este riguros r\u00e2nduita pe clase si categorii, la diferite cote topografice, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t sa poata fi extrasa la momentul oportun pentru a deveni activa\u201c (p. 22). Dupa care textul devine, de la un paragraf la altul, o adevarata dare de seama asupra \u201eunei vieti de om-asa cum este\u201c, valorific\u00e2nd \u00een acest sens inclusiv cartea cu iz memorialistic \u201eSub semnul Minervei\u201c. Pentru ca la Editura pentru Literatura (1963-1969), apoi la Editura Minerva (\u00eencep\u00e2nd cu 1969), Iordan Datcu a contribuit, ca redactor de carte, la aparitia a 76 de volume datorate unor nume cu mare greutate, din toate generatiile, \u00een cultura rom\u00e2na: Petre Ispirescu, At. Marian Marienescu, Lazar Saineanu, Moses Gaster, Artur Gorovei, G.T. Kirileanu, G. Calinescu, L. Blaga, O. Papadima, D. Caracostea, Al. Dima, P. Caraman, D. Pop, I. Talos s.a. Alte 87 de carti apartin criticii si istoriei literare si vizeaza pe N. Iorga, V. Strainu, A. Holban, A. Joja, Al. I. Philippide, D. Vatamaniuc, E. G\u00e2rleanu, O. Goga, Al. Rosetti, E. Turdeanu. Ca editor propriu-zis, a \u00eengrijit 43 de autori \u00een volume prevazute cu studii introductive de mare acuratete stiintifica, cu aparat critic corespunzator, dictat \u00een cele mai dese cazuri de continutul \u00eensusi al cartilor respective, cu intuirea sigura a finalitatilor fixate de autorii acestora, printre care: A. Gorovei, D. Stancescu, S. Fl. Marian,
\nE. Niculita Voronca, G. Botezatu, A. Fochi, Gr. Tocilescu,Chr. N. Tapu etc. Sa nu uitam sa precizam ca activitatea de redactor de peste trei decenii la editurile amintite i-au asigurat lui Iordan Datcu o supercalificare care l-a facut, peste ani, omul potrivit pentru sarcina de aleasa responsabilitate de secretar al \u201eDictionarului general al literaturii rom\u00e2ne\u201c, aparut \u00een sapte volume, \u00eentre 2004 si 2009 sub coordonarea acad. Eugen Simion.
\nAproape toti semnatarii articolelor omagiale apreciaza ca, \u00een cazul c\u00e2torva editii, Iordan Datcu a facut dreptate istorica unor autori. Este vorba, \u00eentre altele, de colectia \u201eMaterialuri folcloristice\u201c de Gr. G. Tocilescu, \u201eo reeditare unde Iordan Datcu a gasit nu numai ca e necesara o \u00eembunatatire a structurii interne a compartimentelor, dar mai ales repararea nedreptatii comise de Tocilescu, care a omis din titlu pe harnicul coautor al culegerii, Chr. N. Tapu, a carui contributie a fost decisiva… \u00cen sirul actelor de dreptate as \u00eenscrie si editia Petru Caraman, \u201eStudii de folclor\u201c, ca si editia basmelor culese din popor de D. Stancescu, creatorul Bibliotecii pentru toti si folcloristul de meritata reputatie odinioara\u201c (Ovidiu Papadima, p. 21). Sau: \u201eaparuta initial \u00een 1900, sub numele lui Gr. Tocilescu si devenita o raritate bibliografica, ea a fost reeditata \u00een 1980, de catre Iordan Datcu, editorul dovedind personalitate si curaj: el da o noua structura colectiei si face dreptate lui Christea N. Tapu, al carui nume a fost tainuit vreme de opt decenii, cu toate ca el dusese greul elaborarii intregii lucrari…Originalitate si curaj a dovedit Datcu si atunci c\u00e2nd a \u00eensotit editiile cu un bogat aparat stiintific (portrete ale autorilor, studii introductive, bibliografii, indici, glosare etc.) prin care el ridica valoarea unor opere ale \u00eenaintasilor, aduc\u00e2ndu-le la nivelul cerut \u00een zilele noastre si fac\u00e2nd accesul la ele mai lesnicios si mai folositor. De o admirabila tenacitate si curaj a dat dovada Datcu \u00een staruinta cu care s-a ocupat cu punerea \u00een valoare a operei lui P. Caraman, deschiz\u00e2nd posibilitatea de a fi tiparita o buna parte din opera pe care acesta o crease \u00een tacere, departe de entuziasmele epocii si suferind rigorile unui regim ostil. Fara monumentul Caraman, ridicat de Datcu \u00eempreuna cu Ov. B\u00e2rlea si I. H. Ciubotaru, folcloristica noastra ar fi fost mult mai saraca\u201c (I. Talos, pp. 52-53).
\nPetru Ursache nu uita sa mentioneze cele peste 400 de studii, articole, recenzii, note \u201econsacrate \u00een majoritatea cazurilor cartilor de literatura populata. Pe aceasta cale, conclude folcloristul de la Iasi, Iordan Datcu a reusit sa tina sub observatie \u00eentreaga miscare folcloristica de la noi, timp de aproape patru decenii\u201c (cinci, precizam noi, av\u00e2nd \u00een vedere ca articolul \u00eel omagia pe Iordan Datcu la 70 de ani, \u00een 2003)(p. 26).
\n\u00cen fine, capitolul scrierilor proprii ale lui Iordan Datcu se bucura, de asemenea, de unanime aprecieri, unele dintre ele fiind \u00eent\u00e2mpinate cu un entuziasm nedisimulat. \u00cenca \u00een prima sectiune, Petru Ursache afirma fara retinere: \u201eCapodopera lui Iordan Datcu este \u201eDictionarul etnologilor rom\u00e2ni\u201c, lucrare de o viata de om…\u201c(p. 30), iar Ion Talos considera aceeasi carte (\u201eDictionarul etnologilor rom\u00e2ni. Autori. Publicatii periodice. Institutii. Mari colectii. Bibliografii. Cronologie.\u201c, editia a III-a revazuta si mult adaugita, 2006) drept \u201elucrarea de capat\u00e2i a lui Iordan Datcu\u201c, \u00een structura careia identifica trei nivele de informatie: \u201eautori ai unor colectii publicate separat, lucrari tiparite \u00een publicatii periodice, dar si lucrari inedite, care nu erau pregatite pentru publicare…\u201c(pp. 66-67).
\nDar nu numai \u201eDictionarul etnologilor rom\u00e2ni\u201c, dar si alte lucrari, precum, de pilda, \u201eO capodopera a baladei rom\u00e2nesti \u00abToma Alimos\u00bb\u201c(1989, \u00een colaborare cu Viorica Savulescu), reluata \u00een \u201eUn mit \u2013 Toma Alimos\u201e (1999), st\u00e2rnesc aprecieri superlative din partea specialistilor. Tot Ion Talos, pentru a da mai multa greutate unor atari consideratii, recurge la un subterfugiu, invoc\u00e2nd competenta unui alt coleg: \u201eMonografia si corpusul realizate de Datcu si Savulescu au fost apreciate de un specialist exigent, ca N. Constantinescu, drept o realizare de exceptie a folcloristicii rom\u00e2nesti contemporane, comparabila \u00een multe privinte cu aceea a lui Adrian Fochi, \u201eMiorita\u201c (1964) si ca model de cercetare a unei teme epice. Sunt sigur ca N. Constantinescu n-a formulat prea des asemenea aprecieri\u201c (p. 63).
\n\u00censa acest lucru e mult mai vizibil \u00een sectiunea a doua, (care ocupa 500 de pagini din cele 576 ale cartii), preocupata, cum spuneam, de receptarea \u00eentregii opere a folcloristului si istoricului literar.
\nPublicarea, \u00een 1979, a volumului I (\u00een colaborare cu Sabina Cornelia Stroescu) din \u201eDictionarul folcloristilor. Folclorul literar rom\u00e2nesc\u201c si \u00een 1983 a volumului al II-lea, \u201eFolclorul muzical, coregrafic si literar rom\u00e2nesc\u201c a fost \u00eent\u00e2mpinata cu un ropot de cronici si recenzii. Am numarat nu mai putin de 25 de asemenea texte. Numarul acestora fiind coplesitor, s-a creat adhoc o ampla dezbatere. Parerile sunt uneori contradictorii, nu lipsesc observatiile, sugestiile si chiar reprosurile facute uneori-rar, ce-i drept, cu oarecare vehementa. Aici s-a consumat proba de foc a tenacitatii lui Iordan Datcu care nu s-a lasat atins de aripa supararii, ci, atent la sugestiile si observatiile facute cu buna credinta, si-a mobilizat fortele si si-a vazut linistit de treaba, fara sa-i treaca macar o clipa prin minte ideea de a renunta la \u00eembogatirea si perfectionarea instrumentului de lucru salutat ca atare, la unison, de catre recenzenti. A purces ne\u00eent\u00e2rziat la \u201eo vasta documentare si minutioase cercetari de biblioteca, parcurg\u00e2nd mii de volume si de referinte critice, fis\u00e2nd o puzderie de ziare si reviste din toate epocile, trimit\u00e2nd, cu sacrificii materiale, o sumedenie de chestionare biografice\u201c (Teodor V\u00e2rgolici, p. 148). Asum\u00e2ndu-si de unul singur o munca mai presus de puterile obisnuite ale unui om, Iordan Datcu si-a trecut \u201eDictionarul\u201c prin trei editii succesive, de data aceasta sub titlul \u201eDictionarul etnologilor rom\u00e2ni\u201c, de la o editie la alta augment\u00e2ndu-l (de la 352 articole, c\u00e2te erau \u00een 1979, se ajunge \u00een final la peste 1200), strunind si filtr\u00e2nd cu rabdare de benedictin imensa informatie izvor\u00e2ta din biografii,bibliografii ori din referinte critice. Ultima editie, publicata \u00eentr-un singur volum de o mie de pagini, are toate \u00eensusirile unei enciclopedii monumantale, \u00eent\u00e2mpinata ca atare de-a lungul anilor de elaborare si perfectionare: 1998-2001, 2006. De asta data, am numarat 29 de texte receptoare a caror \u00eensusire comuna este elevarea problematicii dezbatute.
\nActivitatea de folclorist si istoric literar cu lucrari proprii (17 titluri \u00een cartea la care ne referim) ori de editor (21 de titluri) a lui Iordan Datcu a fost urmarita cu atentie de-a lungul deceniilor de oameni de cultura din toate specialitatile umaniste si din generatii diferite. Iordan Datcu si-a dob\u00e2ndit recenzenti fideli care au reactionat prompt la aparitia unui nou titlu de carte. Dintre acestia, N. Constantinescu detine recordul: 15 asemenea \u00een\u00e2mpinari. Mai sunt si altii: Iulian Chivu, 7; Ovidiu Papadima, 5; Otilia Hedesan, 5; Ion Talos, 5;
\nC. Eretescu, 5 etc.
\nCartea de fata este astfel g\u00e2ndita si \u00eentocmita de Iulian Chivu, \u00eenc\u00e2t, \u00een perspectiva \u00eemplinirii, de catre Iordan Datcu, a 80 de ani de viata \u00een aceste zile (10 iunie 2013), ea dob\u00e2ndeste valentele unui binemeritat omagiu. E rasplata, \u00een plan moral, pe care colegii sau emulii i-o aduc. Sa-i uram, asadar, \u00een cor, lui Iordan Datcu \u00eenca multi ani rodnici, din convingerea ca\u2013 nu ne \u00eendoim \u2013 mai are \u00eenca multe de spus si mai ales de facut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un monument din carti, mai rezistent dec\u00e2t bronzul Nicolae Constantinescu Cu o admirabila si neistovita tenacitate, folcloristul si editorul IORDAN DATCU (n. 10 iunie 1933, Bacalesti, Teleorman) adauga zi de zi noi piese la un edificiu care se arata a fi, privit de aproape, impunator si trainic. Temeliile acestei constructii exegetice de mari dimensiuni au… Cite\u0219te mai mult »Iordan Datcu – 80<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15736","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1670,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15736","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15736"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15736\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15736"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15736"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15736"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}