{"id":15734,"date":"2013-06-13T12:04:55","date_gmt":"2013-06-13T10:04:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15734"},"modified":"2013-06-13T12:04:55","modified_gmt":"2013-06-13T10:04:55","slug":"noaptea-pagana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noaptea-pagana\/","title":{"rendered":"Noaptea \u201epagana\u201c"},"content":{"rendered":"<p>Am mai avut ocazia sa scriu, chiar \u00een paginile acestei reviste, despre succesul \u00eenregistrat, \u00een Rom\u00e2nia, de \u201eNoaptea Europeana a Muzeelor\u201c. Ceea ce a fost un fenomen aparent marginal, un eveniment pentru tineri si hipsteri, a ajuns, fara \u00eendoiala, un fenomen de masa. Este expresia laica a Noptii de \u00cenviere. Este un eveniment at\u00e2t de coplesitor, \u00eenc\u00e2t a ajuns sa fie copiat de o noapte a galeriilor de arta, o noapte a literaturii europene, o noapte a cartii, o noapte a bibliotecilor, o noapte a institutelor culturale, o noapte a birourilor de arhitectura \u2013 toate acestea, dintre cele mai cunoscute evenimente culturale nocturne.<br \/>\nDespre Noaptea Europeana a Muzeelor nu mai putem vorbi doar ca despre un fenomen cultural: este unul social. Sutele de specialisti se pregatesc pentru ca muzeele sa fie luate cu asalt de sute de mii de vizitatori, \u00eentr-o ambianta sarbatoreasca, asteptata de comercianti si aflata sub paza a mii de gardieni, politisti si jandarmi. Transportul public functioneaza p\u00e2na mai t\u00e2rziu, sponsorii \u00eencep sa se apropie de eveniment, politicienii \u00eencearca sa se integreze \u00een peisaj. Luni dimineata, oricum, cineva te va \u00eentreba, la locul de munca: \u201eSi? Unde ai fost de Noaptea muzeelor?\u201c.<br \/>\nPutem sa denumim evenimentul un fel de Saturnalii contemporane ori, daca nu va place, un fel de \u00eentoarcere la sarbatorile precrestine ale \u00eenceputului verii. Oricum ar fi, Noaptea Europeana a Muzeelor este, \u00een momentul de fata, cel mai important eveniment cultural national din Rom\u00e2nia. Stiu ca nu atinge prestigiul intelectual al Festivalului \u201eGeorge Enescu\u201c, dar, \u00een schimb, este cu mult mai apreciat de publicul popular. Are nerv, personalitate, forta si, mai ales, are viitor.<br \/>\n\u00cen 2013, peste 180 de institutii culturale rom\u00e2nesti, din peste 35 de localitati, au participat la Noapte. Nu toate au fost muzee, dar asta nici nu mai conteaza; important este sa participi. Orase precum Caracal, T\u00e2rgu Carbunesti ori Caransebes au devenit, brusc, importante pentru \u00eentreaga tara. Reteaua Nationala a Muzeelor din Rom\u00e2nia a facut, din acest eveniment, un port drapel al activitatii sale curente, obtin\u00e2nd \u00eencrederea muzeelor din toata tara. Se poate spune ca muzeele care nu participa la Noapte nu exista si nu sunt considerate, \u00een niciun fel, drept muzee apartinatoare comunitatii care le-a creat.<br \/>\nPoate ca nu toata lumea este constienta de amploarea uriasa a acestui eveniment european. Ar trebui sa amintim faptul ca ne aflam abia la a noua editie. \u00cen acest an, pe tot continentul, au fost cam 3000 de institutii participante. Pentru o \u00eent\u00e2mplare culturala veche de doar noua ani, succesul este imens. Noaptea Europeana este asteptata, cu interes de toata lumea. Desigur, conteaza si faptul ca majoritatea cov\u00e2rsitoare a expozitiilor pot fi vizitate gratuit. Dar nu acesta este motivul principal pentru care publicul ia cu asalt muzeele, ci faptul ca sunt create conditiile unui spectacol unic. Faptul ca acesta are loc doar o singura data \u00eentr-un an face ca publicul sa \u00eel astepte cu nerabdare, sper\u00e2nd sa vada ceva ce nu poate vedea \u00een nici una din celelalte zile ale anului. De la reconstituirea unor lupte desfasurate \u00een Antichitate si recitaluri de poezie, p\u00e2na la spectacole de teatru si cinematografice, concerte si t\u00e2rguri de antichitati, practic, orice \u00eei este permis unui muzeu \u00een acea noapte.<br \/>\nCred ca sunt mai multe lucruri de \u00eenvatat de aici. Las\u00e2nd la o parte faptul ca Noaptea Europeana a Muzeelor nu trebuie cu nici un chip repetata si altc\u00e2ndva dec\u00e2t atunci c\u00e2nd este de regula organizata \u2013 \u00een preajma Zilei Internationale a Muzeelor (care are loc, \u00eentotdeauna, la 18 mai) \u2013 pentru ca s-ar banaliza si pentru ca nici muzeele nu ar avea suflu sa poata oferi, prea des, ceea ce prezinta doar o data pe an, cred ca se poate observa, \u00eenainte de toate, o imensa nevoie a oamenilor de a sarbatori. \u00centr-o societate din ce \u00een ce mai laicizata, cu o \u00eencredere a populatiei \u00een institutiile bisericesti tot mai subreda, participarea la un eveniment de masa, care celebreaza omul, tinde sa devina o expresie a unui nou sentiment religios. Evident, muzeele nu \u00eencearca sa \u00eesi aroge roluri care le-ar depasi, cu mult, conditia; numai ca, daca muzeele nu vor reusi sa umple golul creat, alte institutii vor fi alese pentru a face acest lucru. Alegerea nu apartine muzeelor, ci oamenilor.<br \/>\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, Noaptea consfinteste imensa nevoie a oamenilor de socializare. Desi pe parcursul Noptii sunt respectate o multime de reguli (nu s-au semnalat obiecte de muzeu agresate si nici incidente \u00eentre vizitatori, si asta nu pentru ca politia a \u00eenceput din acest an sa \u00eesi faca simtita prezenta, pentru orice eventualitate), incluz\u00e2nd politetea si, \u00een general, as spune, civilitatea, sentimentul general este unul de libertate absoluta. \u00cen fapt, oamenii se bucura ca, macar pe timpul unei nopti, pot redeveni liberi, merg\u00e2nd mai ales pe jos, ori cu transportul \u00een comun sau, mai nou, cu biciclete \u00eemprumutate de organizatori; vizitatorii au impresia ca nu se mai supun ritualurilor zilnice de mers la serviciu sau de rezolvat diverse treburi (de la repararea autoturismului, la achizitionarea hranei) \u2013 este o noapte rezervata sarbatoririi. Interesant este faptul ca, desi mai exista o noapte de acest fel pe parcursul anului, cea a revelionului, aceea este mai degraba una a exceselor bahice si a bifarii unui act obligatoriu, dec\u00e2t a unei celebrari sincere si asumate. Evident, mai exista, asa cum am spus de la \u00eenceput, si o noapte religioasa (cea a \u00cenvierii), dar si aceea este considerata o obligatie, motiv pentru care a devenit o formalitate (mersul la biserica), urmata de petrecerea de rigoare, ajunsa adeseori, din pacate, mai importanta dec\u00e2t sarbatoarea religioasa \u00een sine. Explicatia este simpla: Noaptea Europeana reprezinta \u00eenca \u2013 si asa trebuie sa si ram\u00e2na \u2013 o optiune; nu este obligatorie, pentru nimeni, si tocmai de aceea este \u00eent\u00e2mpinata cu nerabdare si entuziasm.<br \/>\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, Noaptea dezvaluie caracterul universal al muzeelor. Nici o alta institutie culturala, de la teatru si cinematograf, p\u00e2na la orchestra filarmonica si biblioteca, nu ar putea sa organizeze evenimente at\u00e2t de diverse, precum muzeele. Pentru muzee, \u00een acea noapte, totul este permis si depinde numai de imaginatia muzeografilor sa depaseasca limitele ajunse cu un an \u00eenainte. Cu toata oboseala acumulata, Noaptea Europeana a Muzeelor este un eveniment care sarbatoreste libertatea, at\u00e2t a publicului, c\u00e2t si a muzeelor. Faptul ca institutii precum Cimitirul Bellu aleg sa se alature cu acest prilej muzeelor dovedeste tocmai versatilitatea extraordinara a muzeelor care pot accepta fara probleme \u00een r\u00e2ndul lor cimitire sau oricare alte locuri vizitabile, care au valente culturale.<br \/>\n\u00cemi este greu sa anticipez ce se va \u00eent\u00e2mpla \u00een anii viitori, p\u00e2na unde va mai creste Noaptea si \u00een ce directie se va dezvolta. Este de sperat ca \u00eesi va pastra profilul cultural. Dincolo de asta, este limpede ca Noaptea Muzeelor a devenit un eveniment social, care nu mai poate fi ignorat de nici o autoritate publica si, tocmai de aceea, cred ca ar fi bine ca organizatorii sa se fereasca sa le ofere altora (politicienii, de exemplu, dar nu numai) prilejul propriei lor afirmari, pe seama muzeelor.<br \/>\n\u00cen fine, mai este un lucru care trebuie spus: \u00een Rom\u00e2nia, cel putin, Noaptea Europeana a Muzeelor este organizata de muzeele \u00eensesi, prin intermediul unei organizatii neguvernamentale care le apartine \u2013 Reteaua Nationala a Muzeelor din Rom\u00e2nia (coordonatori, \u00een acest an: Angelica Iacob si Diana Dochia, cu suportul presedintelui organizatiei, Dragos Neamu). Ministerul Culturii si alte autoritati ofera exclusiv un sprijin material. Este o dovada a maturitatii societatii civile din Rom\u00e2nia si una a faptului ca muzeele nu au nevoie de o dadaca politica, sa le spuna ce au de facut, ci doar de sprijinul societatii, pentru a-i \u00eentoarce acesteia serviciile culturale de care ea are nevoie, ca de hrana si de aer!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am mai avut ocazia sa scriu, chiar \u00een paginile acestei reviste, despre succesul \u00eenregistrat, \u00een Rom\u00e2nia, de \u201eNoaptea Europeana a Muzeelor\u201c. Ceea ce a fost un fenomen aparent marginal, un eveniment pentru tineri si hipsteri, a ajuns, fara \u00eendoiala, un fenomen de masa. Este expresia laica a Noptii de \u00cenviere. Este un eveniment at\u00e2t de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noaptea-pagana\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Noaptea \u201epagana\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15734","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":966,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15734","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15734"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15734\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15734"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15734"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15734"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}