Pentru ca am vorbit, \u00een primul episod al acestui serial, despre gesturile de iubire ale Reginei Maria, trebuie sa ne referim si la perioada Primului Razboi Mondial. Fara cunoasterea activitatii ei \u00een Marele Razboi orice discutie despre rolul unei personalitati \u00een sustinerea moralului soldatilor, ca si al celor din spatele frontului, este inutila. Mai precis, \u00een cele ce urmeaza ne vom referi la c\u00e2teva ecouri ale faptelor ei, asa cum au fost percepute ele de catre cei din linia \u00eent\u00e2i. Pentru ca activitatea ei \u00een aceasta perioada a fost mult mai complexa, mai ampla, mai plina de semnificatii si mai sustinuta. Vom reveni, \u00een masura \u00een care spatiul ne va permite. Se pune firesc, \u00eensa, \u00eentrebarea ce cauta Regina Maria, cea \u201ecare adauga stralucirii si tariei diamantului, transparenta cristalului, o inima de aur\u201c, dupa cum o caracteriza ministrul Frantei la Bucuresti, \u00een aceasta lume dura, care a fost implicata \u00eentr-un razboi nimicitor ce s-a \u00eentins ca o molima, \u00een aceasta lupta politica ce a antrenat \u00eentreaga ei fiinta, cuprinz\u00e2nd-o ca \u00eentr-un corset ucigator, ce rol putea sa joace ea \u00een aceasta lume cuprinsa de panica si de deznadejde, de boala si de lipsuri, de mizerie crunta si de saracie, de suferinte dintre cele mai greu de imaginat, \u00een aceasta lume sluta, h\u00e2da, stupida, abrutizata de necazuri, de foamete, de umilinte?
\nSi de ce tocmai ea, printesa blonda, careia Constitutia nu-i harazise nici o sansa politica si nici un rol? Ce patimi puteau s-o mistuie pe ea, ce dorinti ascunse putea nutri tocmai ea, cea care spunea despre sine ca nu are nici o \u201eambitie personala\u201c? Ea, care ar fi putut juca rolul z\u00e2nei blonde, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd revoltata, dar aproape ofilita la umbra Tronului, se pregatise ea \u00eentr-un fel anume pentru \u00eent\u00e2lnirea cu clipa istorica ce tocmai sosise? Da, statea fata \u00een fata acum cu aceasta clipa! Regina Maria, rasfatata destinului, era destul de bine pregatita pentru aceasta confruntare?
\nEa, care voia sa fie \u00eenconjurata de frumusete, ea, care oferea propria ei frumusete cu o generozitate cu adevarat regeasca, ea, care decela frumusetea din tot ce o \u00eenconjura, din clipa traita, din soapta naturii, ce cauta aceasta figura \u00eencoronata \u00een siroiul de s\u00e2nge care curgea peste tara pentru faurirea unui vis, un vis mare, a great dream, asa cum \u00eei scria chiar ea mamei sale? Era visul tarii, iar ea era regina, ?i ar fi putut sta \u00een palat, de unde ar fi trimis din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd un cuv\u00e2nt scris, o hainuta, la urma urmei, saracia fiind endemica, nimeni nu s-ar fi asteptat sa primeasca ceva.
\nTenace, persuasiva, dar mai ales ambitioasa, regina nu a asteptat vreun ajutor c\u00e2nd a fost vorba sa faca fata suferintei; suferinta a dat navala \u00een viata ei, s-a trezit dusa de imensul val de lacrimi si de deprimare. Ce solutie putea sa aplice? Ea ce ajutor ar fi putut invoca, at\u00e2t timp c\u00e2t toata lumea \u00eei cerea ei ajutorul? Dar de la cine trebuia sa astepte ajutor soldatul ranit, copiii orfani, saracii satelor trimisi sa moara \u00een razboi, \u00eentr-un razboi pe care ea l-a vrut (\u00een timp ce ceilalti, ramasi acasa, au avut parte de un alt razboi, razboiul foametei si al bolilor)?
\nA avut o singura solutie si a aplicat-o \u2013 a oferit exemplul personal, ajutorul ei, propria ei nefericire, astfel ca \u00een jurul personalitatii si al sacrificiului ei sa poata aduna puterile, ajutorul, sperantele tuturor: \u201eCopiii Tarii… au fost copiii ei. Cine va putea s-o uite vreodata \u00een m\u00e2ng\u00e2erea pe care o ducea p\u00e2na \u00een transee? Si grija ei de ocrotitoare a obiditilor? Fiecare dintre noi, cei care am facut razboiul, stim mii de pilde\u201c, scria soldatul Grigore Oprisan. Astfel de marturii nu sunt o raritate, pagini \u00eentregi se gasesc printre \u00eensemnarile celor care au fost pe front; \u00eentre g\u00e2ndurile pe care acestia le-au lasat, cuvinte alese au fost scrise pentru \u201e\u00eengerul ranitilor\u201c.
\nA avut un exercitiu serios \u00een acest sens; nu de o astfel de anvergura, dar suferinta de la Zimnicea era greu de imaginat chiar si pentru cei obisnuiti cu tragediile vietii, cu marile ei dezastre, cu uriasele drame care schilodesc, care distrug mai ales suflete, care anihileaza omul, las\u00e2nd loc, cu usurinta, acelor dezvaluiri ale fiintei care, \u00een conditii normale, zac \u00een stare latenta, fara sa poata fi banuite macar! Sau care fortifica, de ce nu?! Nu s-a spus despre ea ca are muschi de otel? Dar nu muschi, ci vointa mai ales, ca este voluntara, ca stie ce vrea, ca nu ezita, ca este consecventa?
\nRezultatul a fost acela ca s-a trezit dintr-o data \u00eentr-un ocean de suferinta care a inundat lumea, revars\u00e2ndu-se peste oameni si viata si matur\u00e2nd totul \u00een cale; si toate acestea dupa ce at\u00e2t de puternicilor ei veri tocmai despre asta le-a scris, ca tara sa doreste sa evite ocupatia. Iar acum? Nimic nu a scapat, totul a fost luat de apa neagra, \u00eenvolburata a razboiului si dus, rupt, ucis. Cum ar putea fi refacut \u00eentregul c\u00e2nd partile care-l compun au fost \u00eemprastiate \u00een patru zari? Si cum s-ar numi gestul suprem, efortul, sacrificiul celui ce ar \u00eencerca sa adune, ca \u00eentr-un puzzle urias, fr\u00e2nturi de suferinta pentru a redenumi speranta? \u201eOri unde se ivea ea, la gari, la serbari, la cazarmi ori \u00een spitale, populatia \u00eei esea pururea \u00eenainte cu flori si cu sur\u00e2s de adevarata iubire. (…) Ci frumusetea sufletului ei \u00eenca mai mare era\u201c. Asa au descris-o contemporanii.
\nS-au scris foarte multe pagini despre activitatea sociala a reginei, despre prezenta ei pe front, printre soldati, p\u00e2na \u00een linia \u00eent\u00e2i, despre grija pentru raniti, despre organizarea spitalelor, despre supravegherea distributiei de alimente si de haine. Acolo unde nu a ajuns ea au ajuns daruri de la ea sau au ajuns la ea cereri de ajutor ale populatiei \u00eenfometate, cereri ale muribunzilor de a o avea la capul lor \u00een ultima lor clipa, cereri ale unor mutilati de a fi vizitati \u00een colibele lor, iar regina nu a ezitat sa le treaca pragul \u2013 stau marturie \u00eensemnarile unor veterani, memoriile ofiterilor, propriile scrisori catre mama sa, catre familia sa, \u00een general. \u201e\u00cemi este personal cunoscut cazul unui paralitic \u2013 \u00eesi amintea Oprisan \u00een \u00eensemnarile sale \u2013 din Razboiul cel Mare. La simpla chemare a lui, printr-o carte postala, Regina a venit \u00een maghernita \u00een care locuia.\u201c Ca sa nu se stinga focul sperantei nici \u00een coliba lui.
\nPoetii i-au dedicat versuri, soldatii au numit-o \u201emama ranitilor\u201c sau \u201e\u00eengerul ranitilor\u201c, au adorat-o, au venerat-o, au chemat-o si ea a venit, au asteptat-o si ea nu i-a uitat, a fost cu ei, l\u00e2nga ei c\u00e2nd \u00eesi sapau transeele, alaturi de ei prin cimitire c\u00e2nt\u00e2nd \u201eHristos a \u00eenviat!\u201c sau \u00een ograda unei biserici uitate de lume \u2013 suferinta lor si prezenta ei s-au \u00eempletit \u00een cununa pe care au purtat-o \u00eempreuna \u00een toti acei ani. \u201eA fost mare \u00een putinele bucurii… si \u00eenca mai mare \u00een multele dureri ale noastre (…) Si \u00een toate s-a facut una cu noi\u201c au scris veteranii acelui razboi, ca sa se stie.
\nUna dintre primele masuri pe care le-a luat la \u00eenceputul razboiului a fost sa organizeze un spital pentru raniti \u00eentr-o aripa a palatului. La 2 octombrie i-a scris marii ducese Maria Alexandrovna despre initiativa ei, 80-90 de locuri pregatite pentru cei grav raniti; printesele au servit masa si au discutat cu bolnavii, \u00een timp ce ea a mers din spital \u00een spital, \u00een fiecare spital \u2013 in each hospital; iar, \u00een timp ce ea i-a \u00eentrebat de ce sufera, ei au \u00eenconjurat-o sa-i spuna ca ea poate fi \u00eemparateasa tuturor rom\u00e2nilor: \u201ea \u00eentretinut flacara nadejdii celei mari a neamului\u201c, au spus supravietuitorii groaznicului macel, cu prezenta ei l\u00e2nga soldati a fost pilda si justificare, a dat haosului un sens si mortii o valoare morala.
\nDin pacate, numarul mare al ranitilor si problemele grele de sanatate cu care acestia se confruntau nu puteau fi rezolvate repede, pentru ca era nevoie de asistente si de internisti, dar ea, regina, a \u00eencurajat, a organizat, \u00eenc\u00e2t, practic, nu a avut nevoie dec\u00e2t de timp si de loc \u2013 de timp pentru a se ocupa de bolnavi, si de loc pentru a mai adauga c\u00e2teva paturi unde acestia sa fie tratati.
\nA vizitat spitale, a dus daruri, a trimis medicul ei personal prin sate, acolo unde suferinta depasea cotele imaginabilului, a daruit, a \u00eencurajat, nu a ramas sat prin care sa nu fi trecut, a avut grija de refugiati, ca si de prizonieri, a trimis daruri \u00een partea de tara ce fusese ocupata, nu a uitat nici populatia israelita si, desigur, pentru toate gesturile ei a primit si numeroase onoruri.
\nDar, dincolo de toate onorurile si de recunoasterea incontestabila de care s-a bucurat, au ramas gesturile ei, unele simbolice, dar meritorii prin ele \u00eensele: Regina Maria nu a uitat pe nimeni, ea, regina tuturor rom\u00e2nilor, s-a g\u00e2ndit la ei toti; acolo unde nimic nu a putut \u00eempiedica moartea, a oferit sur\u00e2sul ei; acolo unde a ajuns cu m\u00e2inile goale pentru ca a \u00eempartit putinul pe care l-a avut, a \u00eencurajat \u2013 gesturile prin care a transmis curajul sau nu s-au epuizat niciodata.
\nCe \u00eensemna prezenta reginei pe toate dealurile Moldovei, travers\u00e2nd viile satenilor, aproape de fiecare data ocolind drumul pentru a trece prin ograzile lor, daca nu semnul cert al prezentei ei acolo, printre ei, cu ei, alaturi de ei \u00een fiecare clipa? Nu era chiar semnul nadejdii ca vor \u00eenvinge \u00eempreuna? Sau ca vor \u00eempartasi \u00eempreuna aceeasi soarta, indiferent care va fi ea!
\nAm amintit doar c\u00e2teva dintre initiativele reginei, c\u00e2teva dintre gesturile ei, uneori simbolice, alteori generoase, ele, toate, se gasesc \u00een jurnalul ei, \u00een presa vremii, \u00een marturiile contemporanilor. Nu ne-am propus sa le inventariem, ar fi imposibil si nu ar da dec\u00e2t imaginea \u201ecantitativa\u201c a daruirii. Dar toate acestea risipite \u00een miile de suflete ale copiilor sau ale soldatilor, ale muribunzilor care au fost acoperiti de flori si de sur\u00e2sul ei, ale satenilor din toata Moldova, de la Botosani p\u00e2na dincolo de Focsani, cu c\u00e2t \u00eenmultesc dragostea fata de tara si fata de regina lor? Toate, dar absolut toate aceste clipe au avut o puternica semnificatie politica, au adunat poporul \u00een jurul Tronului \u00eentr-un moment care nu era favorabil institutiei monarhice din aceasta parte a continentului.
\nPutem afirma fara teama de a gresi: Primul Razboi Mondial a fost pariul Reginei Maria, marele ei pariu. Mai mult dec\u00e2t Conferinta de Pace de la Paris, care a fost un triumf, a fost apogeul carierei ei, razboiul a fost pariul ei cu viata si cu moartea, cu deznadejdea si cu frica, cu speranta si cu neuitarea, cu mizeria crunta si cu disperarea. Conferinta de Pace a asezat-o \u00een lumina reflectoarelor, razboiul a dezvaluit-o lumii \u00eentregi cu ceea ce avea mai bun si mai minunat, mai cald si mai vrednic de iubire \u2013 preaplinul sufletului ei pe care l-a risipit fara sa pregete. Conferinta de Pace a fost punctul culminant al carierei ei politice, razboiul (fiind \u00een acelasi timp un c\u00e2stig politic pentru ea, care l-a sustinut duc\u00e2ndu-si poporul la victorie alaturi de o alianta \u00een care a crezut dintru \u00eenceput) a fost deopotriva un succes politic pentru Tron si nu mai putin pentru tara \u00eentregita. Primul Razboi Mondial a fost triumful ei si al poporului ei asupra nu doar a potopului de urgii revarsate, ci a istoriei \u00eensesi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru ca am vorbit, \u00een primul episod al acestui serial, despre gesturile de iubire ale Reginei Maria, trebuie sa ne referim si la perioada Primului Razboi Mondial. Fara cunoasterea activitatii ei \u00een Marele Razboi orice discutie despre rolul unei personalitati \u00een sustinerea moralului soldatilor, ca si al celor din spatele frontului, este inutila. Mai precis,… Cite\u0219te mai mult »\u201eAminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit…\u201c (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15732","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1066,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15732","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15732"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15732\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15732"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15732"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15732"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}