Au trecut 39 de ani de la ultima adaptare a faimosului roman al lui F. Scott Fitzgerald, timp \u00een care publicul ar fi putut spera la o transpunere care sa ne uluiasca, si care sa nu ne mai arate aceeasi poveste aranjata \u00een acelasi pachet narativ. Cu toate acestea, dupa patru ecranizari ale romanului \u201eThe Great Gatsby\u201c, at\u00e2t vocile spectatorilor, c\u00e2t si cele ale unor critici mai reticenti fata de filmele regizorului Baz Luhrmann \u2013 reticenta c\u00e2t se poate de subiectiva \u2013 confirma \u00eenca o data nemultumirea legata de punerea pe ecran a acestui roman celebru. Fie ca e vorba despre o varianta clasica, montata dupa niste bareme traditionale si care nu \u00eengreuneaza sau nu \u00eendeparteaza spectatorul de povestea originala, fie ca vorbim despre o adaptare tesuta cu tot felul de cusaturi moderne, si, ce-i drept, c\u00e2t se poate de radicale, spectatorul esueaza \u00een a vedea punctul de plecare al regizorului si refuza cu vehementa sa guste din marul copt, dar care are si c\u00e2teva pete de la contactul sau cu solul. Spectaculozitatea lui Luhrmann a fost notabila \u00een filmele care l-au urcat pe piedestal si i-au oferit titlul de \u201eshowman\u201c si de regizor care \u00eesi propune sa faca entertainment pur. Dupa o adaptare a piesei lui Shakespeare \u201eRomeo si Julieta\u201c, care, si ea, la r\u00e2ndul ei, atinge cotele \u00eenalte kitsch-ului, dar care este c\u00e2t se poate de moderna si de originala, si dupa un musical creat cu mult fast \u2013 \u201eMoulin Rouge!\u201c \u2013, cel mai recent lungmetraj al sau nu se lasa mai prejos. Totusi, o mare parte dintre spectatori si critici uita un lucru esential: Baz Luhrmann nu doreste sa faca film de arta, si, daca o face \u2013 \u00een sensul \u00een care filmul sau poate fi considerat de catre unii ca fiind artistic p\u00e2na \u00een maduva oaselor \u2013, atunci exista posibilitatea ca regizorul sa fie si mai multumit dec\u00e2t era deja, \u00een urma show-ului pe care-l creeaza \u00een \u201eThe Great Gatsby\u201c.
\nSpectacolul lui Luhrmann se \u00eencadreaza \u00een trendul anului 2012-2013, care a fost marcat de filmele ale caror povesti \u2013 indiferent ca sunt scenarii originale (\u201eDjango Unchained\u201c) sau adaptari ale unor romane (\u201eAnna Karenina\u201c) \u2013 au fost scoase \u00een evidenta mai mult prin spectaculozitate, prin iluzia consumata, prin anacronismele muzicale si prin importanta acordata modalitatii de accentuare a impresiei. Daca pictorii impresionisti, considerati la vremea lor un v\u00e2rf de avangarda, erau criticati pentru ca tablourile lor nu ofereau dec\u00e2t niste impresii, am putea spune, \u00eentr-o oarecare masura, ca si filmele din aceasta categorie \u00eesi merita acest tip de dojana; iar daca filmul se presupune ca ar fi un izvor de cunoastere pur spirituala, atunci \u201eThe Great Gatsby\u201c nu ar reprezenta dec\u00e2t pestera din care izvoraste aceasta apa. Si fiindca aici este vorba despre o adaptare, forma, si nu fondul este \u201ebutonul\u201c la care regizorul recurge de cele mai multe ori.
\n\u201eThe Great Gatsby\u201c spune povestea \u2013 urm\u00e2nd \u00eendeaproape romanul lui Fitzgerald \u2013 a unui milionar, veteran de razboi si scolit la Oxford, Jay Gatsby (Leonardo DiCaprio), al carui unic scop este acela de a-si recuceri marea dragoste, pe Daisy (Carey Mulligan), o fata pe care o \u00eent\u00e2lnise cu cinci ani \u00eenainte de a pleca pe front. Povestea este spusa din perspectiva lui Nick Carraway (Tobey Maguire), varul lui Daisy, veteran de razboi si el, scolit la Yale, cu o slujba mai putin profitabila, care devine cupidonul celor doi re\u00eendragostiti, dar si aparatorul de drept al noului sau prieten, mai-marele Gatsby. Artificiul, mai mult sau mai putin eficient, la care recurge Luhrmann este acela ca tainele pe care le povesteste Nick sunt dezvaluite \u00een cadrul unor sedinte cu psihiatrul acestuia. Sedintele respective \u00eei vor retrezi setea de a scrie si de a finisa \u201eca la carte\u201c acea etapa a vietii lui, prin romanul pe care ajunge sa-l termine. Din punct de vedere narativ, Luhrmann acopera \u201e\u00een mare\u201c punctele culminante care au loc si \u00een carte, dar alege sa se concentreze foarte mult nu doar pe ideea de spectacol, ci si pe viziunea subiectiva pe care o are Nick asupra relatiei dintre Gatsby si Daisy. Desi \u00een roman se \u00eentrezareste la un moment dat o relatie amoroasa \u00eentre Nick si prietena lui Daisy, Jordan, regizorul se concentreaza foarte putin pe relatia dintre cei doi. \u00cen filmul lui Luhrmann, Nick devine personaj central cu care poti empatiza foarte usor, dat fiind faptul ca opinia lui fata de Gatsby se schimba pe masura ce afla c\u00e2t mai multe detalii, at\u00e2t negative, c\u00e2t si pozitive, legate de viata lui de dinainte de a deveni milionar. Cu toate ca \u00een acest film impresia e cea care ram\u00e2ne, \u00een timp ce substanta curge agale la vale, exista doua situatii intentionate care opresc caruselul filmic al lui Luhrmann si ofera c\u00e2teva particule ce ajuta la sporirea densitatii materiei. Desi povestea lui Nick este redata prin intermediul voice-over-ului, iar limbajul quasi-shakespearian al acestuia reflecta o personalitate mai \u201epoetica\u201c, atitudinea lui fata de perioada decadentista \u00een care traieste si fata de nedreptatea suferita de Gatsby, \u00een final, e o tusa importanta de caracter, Nick reusind, \u00een cele din urma, sa-si exteriorizeze frustrarea fata de nepasarea lui Daisy, dar si fata de cea a asa-zisilor burghezi \u201ecinstiti\u201c. Cea de-a doua situatie care ofera profunzime, \u00eendeosebi prin interpretarea lui DiCaprio, este chiar scena din interiorul apartamentului de la hotel, \u00een care Daisy ajunge sa-i marturiseasca sotului ei ca, de fapt, iubirea pentru Gatsby nu murise niciodata. Bine\u00eenteles ca melodrama este scoasa la suprafata prin confuzia lui Daisy, care e mai degraba obligata de Gatsby sa recunoasca un lucru pe care acesta \u00eel asteptase timp de cinci ani, dar si de confruntarea dintre acesta si sotul ei. Ei bine, chiar acel moment, \u00een care tr\u00e2mbitele lui Luhrmann spun stop, iar camera face un pas \u00een spate la vederea unui DiCaprio \u201eelectrocutat\u201c, e un moment foarte bun, care ar fi putut face parte dintr-o alta varianta a acestui film.
\nDin punct de vedere al spectaculosului, Luhrmann \u00eesi face datoria si ne ofera o iluzie c\u00e2t se poate de convingatoare, surprinz\u00e2nd perioada zbuciumata a anilor \u201920 cu mult fast, exuberanta, prin pusee redate \u00eendeosebi prin taieturile de montaj, prin \u00eensiruirea cadrelor glam, dar si prin folosirea unui soundtrack care nu are nici cea mai mica legatura cu perioada respectiva, dar care este inserat c\u00e2t se poate de natural \u00een contextul pompos al petrecerilor pe care le dadea marele Gatsby. Tehnica 3D-ului i-a venit ca o manusa lui Luhrmann, fiind printre putinii regizori care a luat-o ca pe ceva ce tine de exagerare si de accentuare, si nu neaparat de apropiere si creare a unei senzatii inedite. Este remarcabila scena \u00een care Gatsby, \u00eempuscat de un barbat dezorientat, a carui sotie fusese omor\u00e2ta \u00eentr-un accident de masina care \u00eel implica si pe protagonist, cade \u00een piscina, dar nu \u00eenainte de a mai arunca pentru ultima oara o privire catre casa lui Daisy, plasata fata-n fata cu a sa, dar separata de o \u00eentindere imensa de apa. \u00cen acel moment, privirile lui Gatsby zboara catre casa lui Daisy ca si cum ar plana deasupra apei \u00eentr-o clipita.
\n\u201eThe Great Gatsby\u201c e un soi de bufet filmic, care \u00eeti ofera c\u00e2te putin din toate, pun\u00e2nd \u00een balanta fiecare aspect care tine de spectaculos, de personaj, de tehnica, dar si de poveste. E ca un trenulet care te poarta p\u00e2na \u00eentr-un anumit punct, si care \u00eeti lasa impresia ca ai trecut prin rai si prin iad ca sa ajungi acolo. Problema e ca, dupa ce traseul ia sf\u00e2rsit, \u00eencerci sa-ti aduci aminte ce minunatii ti-au trecut prin fata ochilor. Dar nu prea reusesti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Au trecut 39 de ani de la ultima adaptare a faimosului roman al lui F. Scott Fitzgerald, timp \u00een care publicul ar fi putut spera la o transpunere care sa ne uluiasca, si care sa nu ne mai arate aceeasi poveste aranjata \u00een acelasi pachet narativ. Cu toate acestea, dupa patru ecranizari ale romanului \u201eThe… Cite\u0219te mai mult »\u201eThe Great Gatsby\u201c \u2013 trendul anacronico-impresionist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15728","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1204,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15728","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15728"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15728\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15728"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15728"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15728"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}