\u00cen superba si nou renovata sala a Operei Nationale Rom\u00e2ne din Iasi, \u00eensiruirea premierelor continua pe un afis stagional de mare varietate. Dupa spectacole de opera baroca, teatru modern cu muzica, balet clasic si contemporan, musical, acum din nou opera, de data aceasta, romantica. Si fiind Anul omagial Verdi, de ce nu, \u201eAida\u201c…
\nManagementul teatrului a invitat o echipa de realizatori maghiari care a tratat celebrul opus \u00een cheie clasica, ceea ce n-a fost o idee rea, daca ne g\u00e2ndim la exhibitiile cu intentii de modernitate si rezultante dezastruoase la care este deseori supusa \u00een lume, \u201eAida\u201c, si nu numai. Meritul regizorului Andr\u00e1s K\u00fcrthy a constat \u00een conceptul monumental, \u00een care spatiul scenic a fost folosit la maximum prin decoruri masive, \u201efaraonice\u201c, stilizate, simple, fara basoreliefuri grele, dar \u00een culoarea at\u00e2t de caracteristica Egiptului, cea a nisipului. Autor, L\u00e1szl\u00f3 Sz\u00e9kely. Senzatia de ad\u00e2ncime, de dezvoltare pe \u00eenaltime, este permanenta. G\u00e2ndite modular, decorurile permit schimbari rapide si inspirate \u00een cele opt tablouri. \u00cen tot acest spatiu, \u00een care nimic nu a fost facut cu economie, marile mase de coristi, balerini, figuranti se deplaseaza bine coordonat si spectaculos. \u201eAida\u201c lui Andr\u00e1s K\u00fcrthy respira amplu si impresioneaza, confera montarii alura de superproductie. Regizorul nu s-a rezumat la lecturi rigide si, de pilda, a plasat judecata lui Radam\u00e8s (actul al IV-lea) la vedere, si nu \u00een culise, o gaselnita originala, care poate functiona. Mica sincopa avusese \u00eensa loc la finele actului anterior, c\u00e2nd, socata de tradarea lui Radam\u00e8s, Amneris fugise precipitata cu barca pe Nil, fara sa mai ia practic cunostinta de predarea si arestarea eroului… Un amanunt care i-a scapat, dupa cum nu am \u00eenteles de ce sclava Aida, \u00een viziunea lui K\u00fcrthy, nu a fost machiata ca etiopiana si de ce nu l-a… accelerat putin pe Mesagerul sosit de pe c\u00e2mpul de lupta, deloc panicat, aflat pur si simplu ca \u00eentr-o… plimbare la Teba.
\nData fiind coloristica de baza a decorurilor, cromatica aleasa de autoarea costumelor, Zsuzsanna Kiss, a conferit armonie imaginilor. Totul este stralucitor si fastuos, auriul si albastrul, alb-argintiul cu insertii pastelate, nuantele de turcoaz, podoabele sc\u00e2nteietoare, bogatia, abundenta detaliilor, mastile… Singur, rosul costumelor unor pachete de dansatori (coregraf, Adrian Muresan de la Opera Maghiara din Cluj-Napoca) a aparut mult prea strident \u00een context. Zsuzsanna Kiss a mai pierdut din vedere unele lucruri. Ma refer \u00een primul r\u00e2nd la costumul greoi al lui Amneris din tabloul al IV-lea, care contrasteaza cu vesmintele usoare si sexy ale companioanelor ce \u00eei \u00eensotesc chemarile catre Radam\u00e8s. Apoi, \u00een tabloul triumfal, costumatia Aidei a fost mai bogata si mai \u00eempodobita dec\u00e2t cea a lui Amneris, fiica faraonului. Cam prea mult pentru o biata sclava.
\nCampionul absolut al serii a fost, la pupitrul Orchestrei Operei Nationale Rom\u00e2ne din Iasi, dirijorul David Crescenzi. Italianul este un corifeu al solidei cunoasteri a lucrarilor pe care le abordeaza, fapt cunoscut si afirmat \u00een tara natala, dar si la Timisoara, Bucuresti, Iasi. Detine o cultura stilistica profunda, traditia \u00eei guverneaza bagheta, tempii sunt justi si logici, rigoarea, exemplara. Crescenzi stie sa confere maiestuozitate marsurilor si scenei triumfale (\u00een care autentice, lungi trompete egiptene au rasunat pentru \u00eent\u00e2ia data \u00een Rom\u00e2nia de la istorica montare bucuresteana a lui Jean R\u00e2nzescu din deceniul al saselea al veacului trecut), poetica noptii tropicale pe malurile Nilului, tensiune si dramatism scenelor de confruntare, viziune eterata mortii prin dragoste din finalul operei, acest adevarat Liebestod verdian.
\nOrchestra l-a urmat cu docilitate, realiz\u00e2nd performante similare cu ansamblurile instrumentale din Timisoara si Bucuresti sub aceeasi bagheta, dovada ca m\u00e2na lui Crescenzi este o garantie a calitatii. Singurele sonoritati care au depasit volumul interpretilor s-au facut auzite \u00een ultimele masuri ale scenei judecatii. \u00cen fine, la \u00eencheierea tabloului al doilea, am presupus ca repetarea celor noua masuri orchestrale ale marsului plecarii lui Radam\u00e8s la razboi s-a facut din considerente regizorale de evacuare a aglomeratului platou, totusi, ca puritan al respectarii partiturii, ma \u00eentreb ce ar fi zis… Giuseppe Verdi?!
\nCorul pregatit de Manuel Giugula a c\u00e2ntat \u00een general bine. Doar nota \u00eenalta de Si bemol (\u201eImmenso Pht\u00e0!\u201c) a finalului scenei din templu nu a fost pregnanta, ced\u00e2nd prioritatea, la terta, celei de Sol natural si lipsind clipa de coplesitoarea-i forta. Se poate corija \u00een viitor. Si-a dat concursul si Corul de copii \u201eJuniorii Operei\u201c, dirijor fiind Raluca Zaharia.
\nDoua voci feminine importante ale liricii rom\u00e2nesti, doua artiste clujence, soprana Carmen Gurban si mezzosoprana Liliana Mattei-Ciuca, au dat contur personajelor Aida si Amneris. Doua glasuri consistente, generoase, spinte, stralucitoare, cu frazare frumoasa, a caror \u00eenfruntare \u00een duetul din actul al II-lea a fost unul dintre momentele valoroase ale serii, printr-o bogatie a sunetului ce a \u00eenc\u00e2ntat. Putin \u00eenainte, Amneris exprimase senzual (precum o Dalila avant la lettre) g\u00e2ndurile \u00een asteptarea lui Radam\u00e8s, pentru ca, \u00een marele duet cu acesta si \u00een cutremuratoarea scena a judecatii (actul al IV-lea), sa reverse avalanse sonore duse uneori la un extrem care a neglijat dozajul optim. Este motivul pentru care ultima nota de La natural \u201eAnatema su voi\u201c a parut nesigura. Pentru Carmen Gurban, apropierea de rolurile veriste a facut-o sa piarda din vedere diafanul piano dolce cu care ar fi trebuit sa \u00eenzestreze culminatia acuta (Do natural) a ariei Nilului, transformat \u00een atac de forta, cu riscurile inerente de stridenta.
\nO voce robusta si dramatica a afisat baritonul Oleg Ionese, nascut \u00een Republica Moldova, cu studii si loc de desfasurare a activitatii la Cluj-Napoca. Foarte potrivit rolului Amonasro, a c\u00e2ntat impetuos, \u00een pofida unui vibrato care \u00eesi mai face loc pe alocuri.
\nPentru Cosmin Marcovici, interpretarea lui Radam\u00e8s a fost o mare provocare, pe care a dus-o la bun sf\u00e2rsit gratie experientei scenice. Fara sa se distinga printr-o timbralitate fasta si omogena, prin culoarea potrivita vocalitatii rolului, tenorul a aratat ca a studiat foarte serios si profesionist portativele verdiene. Toate accentele au fost la locurile lor, frazele au avut respiratia ceruta, nuantele au surprins placut. Ma refer punctual la filajul notei de Si bemol acut \u201e… il ciel de’ nostri amori…\u201c din duetul cu Aida. Costurile dramatice ale partiturii s-au platit \u00eensa \u00een dificilul tertet ce a urmat, c\u00e2nd artistul a simplificat voit cea de-a doua rostire \u201e…per te tradii la patria!\u201c
\nCu voce sonora si autoritara \u00een registrul central a c\u00e2ntat basul Dan Popescu \u00een rolul Ramfis. Celelalte personaje au fost interpretate de Daniel Mateianu (Regele), Ana Maria Donose (Marea Preoteasa) si Andrei Apreotesei (Mesagerul cel apatic, nu din vina lui).
\nProgramul de sala noteaza numele renumitei noastre soprane Marina Krilovici, care s-a ocupat de pregatirea tehnica vocala a unor interpreti, meritorie initiativa a Operei Nationale Rom\u00e2ne Iasi.
\nUn gest nemai\u00eent\u00e2lnit la o premiera pe o scena de opera, oriunde si oric\u00e2nd, a facut la final directorul general al teatrului, Beatrice Rancea. A \u00eenm\u00e2nat personal, la rampa, buchete de flori tuturor solistilor, dirijorului, realizatorilor si i-a \u00eembratisat. Onorant pentru ei, onorant pentru elegantul manager.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen superba si nou renovata sala a Operei Nationale Rom\u00e2ne din Iasi, \u00eensiruirea premierelor continua pe un afis stagional de mare varietate. Dupa spectacole de opera baroca, teatru modern cu muzica, balet clasic si contemporan, musical, acum din nou opera, de data aceasta, romantica. Si fiind Anul omagial Verdi, de ce nu, \u201eAida\u201c… Managementul teatrului… Cite\u0219te mai mult »Superproductie cu \u201eAida\u201c la Opera din Iasi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15726","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1043,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15726","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15726"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15726\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15726"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15726"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15726"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}