Constantin Toiu ar fi \u00eemplinit \u00een acest iunie 90 de ani. Graeculus cu nas subtire (mama sa, coana Ifigenia, \u00eesi avea radacinile \u00een vechea Elada), autorul \u201eGaleriei cu vita salbatica\u201c a fost un mare domn, un boier fara avere, un boier de st\u00e2nga, adica din partea unde se afla adevarata noblete, cum zicea un celebru artist al secolului trecut. Mai \u00eenainte de orice era \u00eensa un boier al spiritului. Mama \u2013 \u201efiinta pe care am iubit-o cel mai mult\u201c \u2013 \u00eesi punea interlocutorii la punct, atunci c\u00e2nd nu-i convenea ceva, replic\u00e2ndu-le: \u201ePe mine sa ma lasi \u00een pace ca eu sunt mama de scriitor\u201c. Influenta ei asupra personalitatii \u00een formare a copilului trebuie sa fi fost hotar\u00e2toare, dat fiind si atasamentul aproape maladiv al acestuia: \u201eTin minte ca nu o lasam pe maica-mea sa plece de l\u00e2nga mine nici un moment, nici un minut, c\u00e2t eram treaz. De fiecare data c\u00e2nd pleca de l\u00e2nga mine, trebuia sa-mi spuna unde se duce si de ce lipseste. Un sot gelos ar fi fost nimic fata de felul cum ma purtam eu\u2026 O tineam str\u00e2ns de m\u00e2na si c\u00e2nd trebuia sa se duca \u00een fundul curtii, dupa necesitati\u201c. O asemenea legatura \u00eentre mama si fiu poate fi hotar\u00e2toare. Ea \u00eemi aminteste de ceea ce spunea batr\u00e2nul Hesiod: baietii crescuti de mama lor sunt demni de masa zeilor si de patul zeitelor.
\n\u00cen Uziceniul copilariei lui Constantin Toiu existau personaje fabuloase, eroi de roman trait. De pilda, Domnul Garabet, cafegiul armean, musulman \u2013 \u201echiriasul nostru…, om de cincizeci de ani, c\u00e2ntarind peste o suta douazeci de chile\u201c care \u201evorbea turceste, ruseste, fiind din Odessa, mutat \u00een Braila, arabeste, ebraica si armeneste, limba natala\u201c. Datorita lui, Urziceniul se transformase dintr-un t\u00e2rg cu un caracter nedecis, semioriental, \u00eentr-unul \u00een care praful \u00eencins si \u00eenecacios al Baraganului se \u00eenmiresmeaza de aromele Orientului autentic: \u201eC\u00e2nd Garabet prajea cafeaua, Urziceniul se umplea de mirosul oriental si de norisor \u00eenalt\u201c. Dar poliglotul armean care, \u00een rom\u00e2neste, punea \u00eentotdeauna verbele la imperfect \u2013 \u201e\u2026 slabiciunea fiilor lui Ararat! Ca si cum, prezentul nu le-ar fi convenit niciodata, doar ce nu mai este, doar ce-a fost si nu mai poate sa fie \u2013 rasa veche obsedata de trecut\u201c \u2013 are intuitia destinului unui baietel cu care, spre mirarea celor din jur, conversa \u00eendelung. El, care nu avea copii. Sau poate tocmai de aceea. La o astfel de v\u00e2rsta, de tot frageda, \u201ecaderea \u00een lume\u201c se poate produce cu at\u00e2t mai dramatic, mai dur, dar si initiatic, atunci c\u00e2nd omul acela, devenit reperul tau ce ti se parea etern, pleaca din aceasta lume. Peste multe decenii, romancierul povesteste: \u201eGarabet a murit tot vara, pe niste calduri naprasnice. N-am fost la \u00eenmorm\u00e2ntare. Copiii nu \u00eenteleg\u2026 Am auzit \u00eensa, dupa aceea, ca groparii, pregatindu-se sa-l lase \u00een groapa, chingile care tineau cosciugul se rupsesera deodata din cauza greutatii mortului, iar acesta, rup\u00e2nd si fundul cosciugului, cazuse, se pravalise direct \u00een neant.\/ La capatul copilariei mele celei dint\u00e2i, Garabet sta si vorbeste ori ma asculta cu burta revarsata, vesnic asudat. El, care a iubit o femeie pierduta (braileanca Mita). El, care prezise unui baietel de opt ani un lucru de ne\u00eenteles\u2026\/ \u00abA murit nen-tu, Garabet\u00bb mi se vaita din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd Mita \u2013 nu mai ai cu cin’-sa stai de vorba, s-a prapadit saracu\u2026\u201c.\/ O ascultam \u00eencremenit. Copiii nu mor niciodata\u201c.
\nTot o figura de roman este Coca Radulescu, fata unui avocat si mosier al locului, studenta la Litere, \u201eserafic de frumoasa, blonda, gingasa, suferea de ftizie, iar febra ce o mistuia, punea pe figura ei emaciata un aer de distinctie orgolioasa. Maladia o izolase de lume. Taica-sau voia s-o trimita \u00een Elvetia, dar Coca refuza sa plece \u00een Elvetia\u201c. De ce? At\u00e2t viitorul scriitor, c\u00e2t si prietenul sau Puiu Radulescu, fratele fetei de o frumusete serafica, aveau sa gaseasca explicatii \u00een \u201evara naprasnica\u201c a lui 1939: \u201eArsita, praf. Ce agraveaza si mai mult tuberculoza. Si, \u00een acest peisaj balcanic torid, \u00een t\u00e2rg soseste \u00een vizita, la Coca, direct din spatiul sau mioritic, incomparabil, Blaga, Lucian Blaga, marele poet\u201c. Baietii, iesind dintr-un beci al boemiei lor, unde jucau pocher, \u00een canicula t\u00e2rgului, dadura cu ochii de \u201etrasura mosierului-avocat, si \u00een ea cu o umbrela alba pe Coca si pe Blaga alaturi, vorbindu-i; iar Coca r\u00e2dea fericita, cum n-o mai vazusem niciodata r\u00e2z\u00e2nd\u201c. Era \u00eembracata \u00een alb \u201eca o mireasa, cu o palarie florentina, el \u00eentr-un costum \u00eenchis, profesional, pe c\u00e2nd praful, istoric, st\u00e2rnit \u00een anotimpul torid, secetos, \u00eei \u00eenvaluia pe cei doi amanti \u00een stilul clasic italian\u2026\u201c A doua zi aparu din nou trasura pe drumul spre gara: \u201eCoca m\u00e2na caii, semeata, \u00eensa trista, tulburata… Un an mai t\u00e2rziu, murea. Mormane de liliac \u00eei acopereau morm\u00e2ntul. Era de Pasti.\/ De atunci stiu ca liliacul miroase, dulce, suav, si-a moarte si-a iubire, \u00eemperechindu-le\u2026\u201c
\n\u00cen 1939, Lucian Blaga avea 44 de ani. Stiam ca Erosul, iubirile, misterul feminin straluceau pentru el cu putere \u00een \u201ecorola de minuni\u201c a lumii\u2026 Stiam ca l-au preocupat permanent si profund, nu doar \u00een poezie\u2026 Dar nu mi-as fi imaginat ca la v\u00e2rsta asa-numita critica a trecut muntii, chemat, \u00eendragostit de o nestemata din Urziceni. Marturia lui Constantin Toiu este extrem de pretioasa. Ram\u00e2nem \u00eensa cu amaraciunea pierderii poate definitive a poeziilor de dragoste pe care Blaga i le-a scris iubitei sale. Fratele acesteia, decazut material dupa 1944, voia sa v\u00e2nda manuscrisele. \u201eLe citeam lacom pe loc (c\u00e2nd prietenul l-a vizitat la \u00abGazeta literara\u00bb \u2013 nota mea) si pot sa spun ca erau grozave\u201c. L-a sfatuit pe tovarasul sau de boema sa v\u00e2nda manuscrisele Academiei. Dar nu se mai stie ce a facut \u201efiul aventuros\u201c al avocatului Radulescu din Urziceni cu cele peste douazeci de poeme ale lui Lucian Blaga si unde or fi ajuns ele. \u00cen minte \u00eemi vine celebrul vers al autorului \u201ePoemelor luminii\u201c: \u201eRisipei se deda florarul\u2026\u201c
\nCa de at\u00e2tea ori, realitatea bate fictiunea. Dar pentru asta este nevoie ca ea sa fie scrutata de ochiul celui care, aidoma Clasicului, simte enorm si vede monstruos. Sub pana prozatorului, ele capata o anumita patina istorica, depasesc evenimentialul efemer si se \u00eenscriu \u00eentr-o alta ordine. Iata \u00eent\u00e2lnirea cu Matei Calinescu, la finele deceniului sapte al secolului trecut, \u00een capitala Marii Britanii, unde criticul se afla la studii. Constantin Toiu tocmai suportase, \u00een casa unor amici englezi, \u201eironia protectoare\u201c c\u00e2nd si-a aprins o tigara Carpati, al carei fum mirosea \u201ea ciorap ars, ciorapul unui soldat dupa saptam\u00e2ni petrecute pe c\u00e2mpul de lupta\u201c. C\u00e2t de puternic poate fi le go\u00fbt de terroir, adica gustul tar\u00e2nii de acasa?! \u201eCum m-a vazut (Matei Calinescu \u2013 nota mea) eminentul critic rosti cu \u00eenfrigurare: N-ai o Carpata?!\u2026 Am scos la iuteala pachetul ordinar. Matei aprinse \u00een pripa tigara si \u00eencepu sa traga din ea cu nesatul, pervers, al unui ins potolindu-si \u00een fine perversiunea. Ma uitam la el cum fuma. Cum asculti Bach. Concentrat, cu capul usor aplecat \u00eentr-o parte si nitel \u00een jos, cum ar capta un mesaj capital, si cu \u00eempacarea, beatitudinea, extazul ce-l poarta pe figurile lor b\u00e2ntuite toti drogomanii\u201c. Scena evocata aici \u00eemi aminteste de cea povestita \u00een alta parte de autorul \u201eCaderii \u00een lume\u201c. Acolo era vorba de un scriitor rom\u00e2n plecat din tara de o jumatate de secol pe care l-a \u00eent\u00e2lnit \u00een Spania si care \u00eel \u00eentreba daca mai exista la R\u00e2mnicul Sarat \u201ebrutaria aia din centru cu doi salc\u00e2mi \u00een fata, unde \u00een zori \u2013 geamurile arz\u00e2nd de vapaia cuptorului \u2013, se scotea p\u00e2inea cea mai buna. Umbla prin jurul Madridului, sa dea de ceva asemanator, gasise ceva \u00eentr-un loc dar nu se compara! Doi salc\u00e2mi?! am zis, prefac\u00e2ndu-ma ca scotocesc prin memorie. Sigur! am mintit, exista, domnule, sunt acolo, la locul lor, si brutaria, e o brutarie grozava\u2026 Sa-i fi zis ca, \u00eentr-o jumatate de veac totul se schimba, chiar si ideea schimbarii? N-am vrut sa-l dezamagesc; era locul sau sf\u00e2nt, si el oricum dainuia \u00een memoria sa ca un arhetip\u201c. Dar sa revenim la Bucuresti, unde nu prea miroase a sapun Imperial Leather si a tutun bun de pipa ca la Londra si nici a leandru \u00eenflorit ca la Roma, cum scrie Constantin Toiu. Suntem \u00een 1970, \u00een redactia revistei \u201eLuceafarul\u201c, unde autorul \u201eMemoriilor din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\u201c era secretar de redactie. Scena este demna de Gogol. Eroul ei: un alt eminent critic, dar si prozator, Alexandru George. Acesta \u201eintra \u00een birou cu sacosa sa de piata captusita dedesubt cu piele, sa tie. \u00cen st\u00e2nga mea, la masa de lucru, se afla S\u00e2nziana Pop; \u00een dreapta, Gabriela Melinescu. Doua fete frumoase, simpatice, carora \u00eentr-o zi le cumparasem doua berete albe, identice.\/ Alexandru George se asezase timid \u00een coltul mesei la care lucra Gabriela. Ma faceam ca nu vad, desi vedeam. La un moment dat, s-a auzit un zdranganit ca de bucatarie, apoi un r\u00e2s, un r\u00e2s nebun, al Melineascai. C\u00e2nd m-am uitat, pe biroul ei vazui o oala noua, rosie, si o cratita albastra nou-noute, achizitia cavalerului singuratic, burlac, gospodar, a criticului pe care \u00eel admiram at\u00e2t.\/ Gabriela a venit r\u00e2z\u00e2nd cum r\u00e2dea autoarea juram\u00e2ntului de castitate si saracie. Alexandru George, \u00eentors spre noi, ne privea mirat. Nu \u00eentelegea.\/ Acesta a fost momentul nu ca e \u00absucit\u00bb, c\u00e2nd am \u00eenteles ca are geniu.\/ Am certat-o ulterior pe Gabriela: fantii de duzina, i-am zis, aduc flori pieritoare, lipsite de consecinte; barbatii adevarati ofera aleselor lor tot ce se poate sa dea vietii substanta, tarie, fidelitate profunda, sarea\u2026 sarea shakespeariana din bucate!\u2026\u201c.
\nCalinescu \u00eensusi l-ar fi putut invidia pe Constantin Toiu pentru aceasta scena, el care anima totul si \u201eintra\u201c discret p\u00e2na si \u00een chilia batr\u00e2nului cronicar pentru a-i auzi pana cum suiera \u00een aerul renascentist si a-i capta c\u00e2ntecul misterios\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Constantin Toiu ar fi \u00eemplinit \u00een acest iunie 90 de ani. Graeculus cu nas subtire (mama sa, coana Ifigenia, \u00eesi avea radacinile \u00een vechea Elada), autorul \u201eGaleriei cu vita salbatica\u201c a fost un mare domn, un boier fara avere, un boier de st\u00e2nga, adica din partea unde se afla adevarata noblete, cum zicea un celebru… Cite\u0219te mai mult »Scriitorul si lumea din cand in cand<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15721","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":975,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15721","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15721"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15721\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15721"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15721"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15721"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}