\u201eTare ne zg\u00e2ndara
\nsoartea cea luzara:
\nunde mai s\u00eentara
\naia da fusara?\u201c
\n(Serban Foarta, \u201eViiata lumii\u201c)<\/p>\n
Dupa ce, vreme de decenii (vreo patru, dupa socoteala noastra), Niculae Gheran acceptase \u2013 ca editor si istoriograf \u2013 \u201eserbia literara\u201c la uzina Rebreanu, lasat la vatra, iata, se demasca. Ramas \u00een \u201esolda d-lui Gutenberg\u201c si m\u00e2nat, irepresibil, de nevoia scrisului, octogenarul \u00eesi dezvaluie harul de prozator tainuit. Nu e vorba, \u00eensa, de o convertire si nici de un debut tardiv. Sa ne amintim ca, prin 1955, tiparea \u00een \u201eT\u00e2narul scriitor\u201c o \u00eencercare prozastica. \u00cen plus, dovedise certe afinitati fata de Gh. Braescu, un prozator satiric, caruia \u00eei dedicase, pe l\u00e2nga c\u00e2teva editii, si o monografie (1963). Iar acum, continu\u00e2ndu-si aventura epica, deschisa si \u00eemplinita printr-o trilogie (\u201eArta de a fi pagubas\u201c), se alatura \u201econfratilor de calimara\u201c, oferind, cu forta si culoare, \u201efresca unei lumi apuse\u201c. Daca \u201eT\u00e2rgul Mosilor\u201c (2008), o carte circulara, de \u201eforfota policroma\u201c, constata Ioan Adam, reconstituia, prin cele 12 nuvele (\u201elegate\u201c) un perimetru magic (1936-1946), \u201e\u00cendaratul cortinei\u201c (Biblioteca Bucurestilor, 2012) se plaseaza, aflam din \u201eCuv\u00e2ntul \u00eenainte\u201c, \u201ela hotarul dintre Epoca de Aur si actuala Epoca de Arginti\u201c. Martor credibil, de ne\u00eendoielnica vocatie, dl Gheran propune un hibrid. Evocator \u201elucid si \u00eenduiosat\u201c, deopotriva (cf. C. Stanescu), el lasa faptele \u201esa vorbeasca\u201c. Confera, asadar, acelor vremuri tragicomice girul realitatii, pe temelia memorialisticii, dar nu refuza haloul fictiv. Posibil roman, \u201e\u00cendaratul cortinei\u201c nu se rezuma la o depozitie din exterior. Niculae Gheran, \u00eenvat\u00e2nd alfabetul meseriei, mereu descurcaret, \u00eensurubat \u00een ierarhie (la v\u00e2rf, o vreme), \u00eenrolat \u201eostasilor cartii\u201c, era, de fapt, \u00een miezul lucrurilor, av\u00e2nd discutii de taina cu dregatorii culturali ai epocii. Traia \u00een lumea culturala ca ispravnic de stat, cunoaste multa lume, ne ofera \u2013 generos si meticulos \u2013 o colectie de \u00eent\u00e2mplari, pensate de o memorie fabuloasa. \u00cenc\u00e2t nume grele (altadata) defileaza \u00een paginile ultimului opus, \u00eencercate de mutatii politice, de sorocul schimbarilor, de bruiajul ideologic, de momentele de \u201edezghet\u201c, de nenumaratele referate, discutii, avize, memorii \u201ela foruri\u201c si, inevitabilele sedinte plictisitoare. Protagonist \u00een lumea \u201ecartarilor\u201c, martor inteligent, lucid, sceptic etc., al at\u00e2tor evenimente, Gheran, deseori coltos, cocheteaza cu anecdoticul si reconstituie, prin astfel de schite memorialistice, o lume care a fost. Si care, fatalmente, coboara \u00een irealitate.
\nCu v\u00e2na de prozator satiric, excelent portretist, recuper\u00e2nd traitul cu percutanta literara, Niculae Gheran face figura de comediograf. Ne plimba \u00eentr-o lume disparuta, plina de evenimente, populata cu \u201eoameni si javre\u201c. Se misca printre prelatii partidului, reface, cu umor pastos, o anecdotica savuroasa (folclorizatul Al. Piru, un ironist cordial, \u201eprelucratul\u201c Fanus, Popescu-Dumnezeu, zis \u201emotanul \u00eencaltat\u201c), ne reaminteste atmosfera epocii: de la \u201eslugarnicia sanctificata\u201c la aberantul cult al personalitatii, aduc\u00e2nd \u00een scena o galerie bogata: Aurel Mihale, presedintele obstesc al Consiliului, Ion Banuta, Vasile Nicolescu, C. Marin, Nae Munteanu, printre altii. Analizeaza si raporturile cu \u201emarele frate\u201c, prilejuit de un incident moscovit; or, \u201eNikolusko\u201c al nostru face ravagii printre dame, apar\u00e2nd tricolorul \u2013 cum glumea Al. Balaci. Totul cu savoare epica si etnica, vadind o buna \u201eureche\u201c de prozator si har de fiziologist. Boema, ne spune Gheran, \u201ecocheta cu nemultumirea\u201c, viata era \u201ecoltoasa\u201c, dar nici farsele junetii, rasfatul bahic, doctoratul erotic (ambalat de fiorii tineretii) nu puteau lipsi. Paranoia conducatorilor, clanul demnitarilor, dihonia scriitoriceasca, valmasagul unor situatii etc. trezesc interesul. Solid documentat, atent la rumoarea cancaniera, culeg\u00e2nd picanterii si \u201eamoruri\u201c printre puternicii zilei, Gheran radiografiaza epoca, fie pe latura anecdotica (viata publica, cu fauna si liota de lingai), fie identific\u00e2nd aberatiile sistemului (falsificarea ierarhiilor), deslusind resorturile, practic\u00e2nd salvatoare tehnici de am\u00e2nare, de \u201e\u00eenvaluire\u201c a cenzurii si fatalele compromisuri. Spiritul ludic iese la iveala. Aflat la Budapesta, \u00een asteptarea lui P. Marcea, pentru a rezolva delicata chestiune a unui manual de literatura (\u201ecu probleme\u201c), Gheran descopera vinul de Eger si efectele sale benefice: picioare \u201eplumbuite\u201c. La moartea lui Arghezi, Nicolae Ceausescu este supervizor, control\u00e2nd necrologul. Cei iesiti la lumina, dupa gratierea din 1964, se re\u00eentorc la matca; pilduitor ram\u00e2ne cazul Petru Manoliu, aruncat \u00een celula pentru serialul Katin. Trebuie sa remarcam ca Niculae Gheran este o pretioasa mina de informatii, chiar daca \u201eexcesul de talent\u201c, cum observase temator Al. Cistelecan, risca sa atenteze asupra credibilitatii (e vorba, fireste, de filonul memorialistic, abundent). Fanfaronada, vizitele de lucru, clasamentele de cafenea \u00een viesparul scriitoricesc, \u00eenghesuiala \u201enobelizatilor\u201c, viata \u00een \u201einsuportabila\u201c Capitala, siragul de \u00eent\u00e2mplari (cu Sabin Balasa, Stefan Banica, Iosca Naghiu s. a.), prezenta femeilor, aduc\u00e2nd, zice h\u00e2rsitul si mucalitul prozator, un \u201eplus de cunoastere\u201c (\u201epolis\u00e2nd\u201c un barbat), toate \u00eentregesc atmosfera unei epoci, cu bunele si relele ei, sumbra, dar cercetata cu seninatate cordiala. Fara \u00eencr\u00e2ncenare, refuz\u00e2nd scrisul acrit si curajul (post festum!, al) anticomunistilor vocali de azi. Un \u201eprozator policrom\u201c, cum l-a definit (exact) Ioan Adam, dl Gheran este delicios \u00een paginile care cerceteaza culisele puterii: printre ispravnici, trepadusi si politruci (multi \u201eorfani de carte\u201c), oameni scoliti (unii, dar lepadaturi), practic\u00e2nd \u201elatratura de partid\u201c, curtea orientala, cultul \u201eMarelui Pitic\u201c, institutionalizarea fricii, nesiguranta, hinghereala, rotatia cadrelor, teroarea restructurarilor. Scos din distributie de la CSCA (Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta), Gheran, o vreme pe \u201ederdelusul puterii\u201c, \u00eesi afla, dupa \u201eexecutie\u201c, linistea; si poate sa se consacre unui legam\u00e2nt, ad\u00e2ncindu-se cu devotiune \u00een arhiva Rebreanu.
\n\u00centre \u201ecorul sicofantilor\u201c si zidul cenzurii, \u00eentre slugarnicia \u201esanctificata\u201c si prostia oficializata, \u00eentre sedintele-maraton si clipele de destindere (inclusiv ragazurile de relaxare ideologica), Niculae Gheran este un observator atent. \u201e\u00cencondeierile\u201c portretistice privesc, \u00eendeosebi, persoanele cu care intra \u00een contact, formal sau informal. Al. Piru (conu Pirache) e venerat, Cornelia Filipas ram\u00e2ne \u201eo fiinta luminoasa\u201c, rasatul Al. Balaci, rafinatul Mihnea Gheorghiu, voiajorul Pompiliu Macovei, istetul Gh. Pana sunt \u201epozitivati\u201c. Constanta Craciun contrasteaza cu fauna jegoasa din juru-i, Dumitru Popescu (Miticuta), fericit a prinde \u201elozul cel mare\u201c, accepta umilinta omului destept, \u201ecarapacea inculturii ierarhice\u201c. Sunt hazlii pataniile lui M. Sora si, desigur, deprimante amintirile din \u00eenchisoare ale lui Sever Dan.
\nCum spuneam, luxat, N. Gheran \u00eesi \u00eendeseste drumurile la Biblioteca Academiei, gusta \u201eboieria spiritului\u201c, intra \u2013 benevol \u2013 \u00een \u201etagma calugarilor benedictini\u201c, consult\u00e2nd mii de periodice si stivuind maldarul de fise, alaturi de alti sacrificati acribiosi (Alexandru Zub, D. Vatamaniuc, Gabriel Strempel), obisnuiti \u201esa lucreze mult si sa numere putin\u201c. Incursiunile \u00een domeniul bibliografic presupun o anevoioasa foiletare, iesind din vacarmul lumii reale. Ca patron serios, cum zice Gheran \u00eensusi, Rebreanu merita acest sisific efort. \u00cendemnat de Al. Piru, editorul si comentatorul lui Rebreanu \u00eembratiseaza cauza, se \u201edisciplineaza\u201c, practica, zicea inspirat C. Stanescu, eroismul mut. Se stie, doar de catre unii, tot mai putini, c\u00e2t de anevoioase erau izb\u00e2nzile editoriale pe acest front exegetic. Or, N. Gheran nu abdica; si nici altii n-au dat \u00eendarat. Cine cerceteaza proza epistolara a lui M. Zaciu, \u00eensotit de \u201elocotenentii\u201csai, se va \u00eengrozi de acest epuizant slalom printre memorii, audiente, pertractari etc.
\nEditorul lui Rebreanu, neobosit, \u201etras pe linie moarta la Bistrita\u201c (aflam), a \u00eembatr\u00e2nit frumos. Nu accepta ideea ca ai vechi (\u201eexpirati\u201c, asa rasfatati, se stie, de noii veniti) ar trebui depusi \u201ela depou\u201c. \u201eTrezirea\u201c Oborului \u00eei ofera prilejul revansei. \u00cen filosofia lui Herscu Rudel, personaj inventat (banuim), Gheran se regaseste: da, viata-i o iluzie, trece fugos, dar ram\u00e2n faptele! \u201eCitatele\u201c din Herscu-boccegiul, un \u201epersonaj de limbaj\u201c (cf. Al. Cistelecan), comentariile privind Revolutia-carnaval ori seismele ierarhice din ispravnicia de partid (de altadata, dar nu mai putin din ziua de azi), falsa \u00eenmorm\u00e2ntare a lui Puiu Matache (o \u201enebunie curata\u201c), \u00eentregesc profilul unui prozator v\u00e2nos, frecat de viata, h\u00e2rsit, bonom, pitit strategic \u201e\u00eendaratul cortinei\u201c, \u00eengaduindu-si luxul de a g\u00e2ndi liber. \u201ePagubasul\u201c oborean nu are ast\u00e2mpar. \u00cenc\u00e2t si ceturile tranzitiei s-ar cuveni explorate. Suntem convinsi ca un proiect posibil (\u201eBordel nou cu dame vechi\u201c) va prinde chip editorial, Niculae Gheran stiind prea bine ca \u201edomnul Caragiale ne-a scris istoria si \u00een perspectiva\u201c. Dincolo de harul epic, doldora de \u00eent\u00e2mplari, dincolo de elanul fictionar, paginile lui Gheran sunt o pretioasa si credibila marturie. Fiindca, ne reamintea C. Stanescu, la Gheran \u201efictiunea nu tradeaza memoria\u201c. Si cum tr\u00e2ndavia nu-i prieste, recidivistul Gheran, cutezam o profetie, ne va delecta, cur\u00e2nd, cu un nou volum. \u00cel asteptam!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eTare ne zg\u00e2ndara soartea cea luzara: unde mai s\u00eentara aia da fusara?\u201c (Serban Foarta, \u201eViiata lumii\u201c) Dupa ce, vreme de decenii (vreo patru, dupa socoteala noastra), Niculae Gheran acceptase \u2013 ca editor si istoriograf \u2013 \u201eserbia literara\u201c la uzina Rebreanu, lasat la vatra, iata, se demasca. Ramas \u00een \u201esolda d-lui Gutenberg\u201c si m\u00e2nat, irepresibil, de… Cite\u0219te mai mult »Prozatorul Gheran<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15719","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1157,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15719","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15719"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15719\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15719"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15719"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15719"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}